Președintele american a declarat pe 6 decembrie 2017 că Statele Unite vor muta ambasada din Israel de la Tel Aviv, la Ierusalim, recunoscând astfel Ierusalimul drept capitală a Statului Israel. Invitată de Alexa Ionescu, Anca Cernea a vorbit la emisiunea By Alexa despre importanța deciziei și a oferit argumentele pentru care România ar trebui să se alăture SUA și să își mute ambasada la Ierusalim (emisiune difuzată pe 17 decembrie).

Alexa Ionescu: Capitala Israelului la Ierusalim a fost hotărâtă în 1950 și în 1980, de Knesset, parlamentul israelian. România este una dintre țările care au refuzat sa recunoasca Ierusalismul drept capitală a Israelului. Acum e o tăcere zdrobitoare în legătură cu acest subiect [între timp, președintele Klaus Iohannis i-a comunicat premierului Israelului, Benjamin Netanyahu, că România nu-și va muta ambasada la Ierusalim].

Decizia a lui Trump de a muta Ambasada SUA la Ierusalim a isterizat pe toată lumea. Să îi numărăm: Macron, copilul teribil al Europei, Jupiter, cel care trebuia să aducă echilibrul în Europa; doamna Merkel, acest Putin al Europei în fustă; doamna May, de la care așteptam mai mult; Papa Bergoglio, iubitor de dictatori comuniști precum Castro și Morales; doamna Mogherini, entuziasta utecistă de ieri, comisara UE de azi; Secretarul ONU, organizație care înghite bani pentru a funcționa împotriva Israelului; Erdogan, dictator al Turciei. Mai sunt câteva organizații teroriste, dintre care Hamas, alintat de presa din România ca „mișcarea islamistă palestiniană”, nu organizație teroristă, ci mișcare pentru pace, pacea distrusă de Trump.

Anca Cernea: Palestina, un stat fantomă scos dintr-o pălărie, mai bine spus, dintr-un chipiu de kaghebist la sfârșitul anilor 60, kaghebistul fiind Andropov.

Am citit pe hotnews.ro că Trump a declarat că ambasada SUA se va muta de la Tel Aviv la Ierusalim și multe țări sunt împotrivă. Prima era Turcia. Dacă Turcia nu e de acord, și Erdogan, liderul „democrat” ales al Turciei, etalonul democrației din Orientul-Mijlociu-și-jur, nu e de acord, cred ca Trump ar trebui să își retragă hotărârea și să își ceară scuze că l-a supărat.

Mi se pare foarte important ce a făcut Trump. Este un lucru care se aștepta de multă vreme de la președinții Statelor Unite, de la Bush încoace. Au promis mai mulți că fac acest lucru și nu l-au făcut, mereu amânau. Promiteau în campanie, pentru că electoratul american este foarte sensibil la aceste locuri sfinte și la istoria bibilică, și la faptul că poporul lui Israel s-a întors în țara lui Israel în secolul XX și asta ar trebui privit prin prismă religioasă, e important. Ei tot promiteau, dar nu au avut curajul să o facă. Trump a avut curajul.

E important mai ales pentru că a facut această referire biblică, iar asta resetează într-un fel prioritățile Lumii Civilizate. Lucrurile sunt puse iar în ordinea firească, pentru că noi așa trăim, oamenii din lumea occidentală, americanii, Europa, chiar și Europa de Vest, cea pătrunsa de marxismul cultural. Totuși, oamenii normali din Europa de Vest încă au aceste repere. Civilizația noastră, le place sau nu le place celor de la UE, e construită pe Biblie. Nu numai pe Biblie, pe tot ce ce vine de acolo, din aceasta istorie sacră, iar Israelul nu poate fi conceput fără asta. Asta din păcate și multi lideri israelieni ar trebui să mai descopere încă.

În urmă cu 2 ani, viceministrul de externe, Tzipi Hotovely, la o ședință cu ambasadorii, le-a spus acestora că dreptul la existență al statului Israel se trage de la Dumnezeu, care ar fi promis acest pământ lui Avraam și urmașilor săi. Ce indignare, ce urlete în toată comunitatea internațională, dar și în stânga din Israel! A stârnit toți dracii din comunitatea internațională. Acum a făcut-o Trump, care are o greutate mai mare și mai multă putere decât Tzipi Hotovely.

Există o rezoluție a ONU care neagă orice legătura a Israelului cu Ierusalimul, ceea ce e o absurditate, o rescriere a istoriei în stil bolșevic, cum făcea enciclopedia sovietică, când un tovarăs pierdea lupta internă de partid și era șters din istorie și din pozele de grup. Azi, rescrierea istoriei se face pe bandă rulantă la ONU și la UNESCO și ni se spune că nu există nicio legatură a poporului israelian cu Ierusalimul.

E adevărat că există și o categorie de argumente pe care mulți israelieni le aduc, care sunt laice, și care sunt și acelea valabile, dar eu cred că trebuie să pornim de la Biblie, să nu ne sfiim, pentru că și civilizația noastră tot de acolo vine, iar dacă noi negăm aceste lucruri, de fapt negăm și rădăcina noastră, a creștinismului.

Există și argumentele civile și de drept internațional care duc tot la concluzia asta – capitala Israelului este Ierusalimul, și Israelul are dreptul asupra Ierusalimului. Problema cu frontierele din 1967 este propagandă. Lumea s-a obișnuit să citească tot felul de prostii: „poporul palestinian” care a fost „ocupat”, a fost „izgonit din țara lui”, se propune soluția „două state”, care ar crea un stat palestinian și unul israelian, iar statul palestinian să aibă capitala la Ierusalim. Pentru cine nu are niciun pic de cultură generală, recapitulăm câteva repere istorice.

  • (1) Nu a existat niciodată, pe teritoriul numit „Palestina”, o entitate statală arabă. Acolo au fost numai state evreiești, capitala statelor respective fiind Ierusalimul. Din anul 1000 înainte de Hristos, timp de aproximativ 500 de ani, a existat acolo un regat, apoi al doilea regat, încă aproximativ 500 de ani, până puțin înainte de Hristos, când au venit romanii. Chiar și în perioada romanilor, nu a existat un alt stat care să aibă alt caracter decât evreiesc.
  • (2) Apoi au urmat cei 2000 de ani în care evreii au fost răspândiți în diaspora, după dărâmarea Templului și după ce romanii au distrus Ierusalimul, în anii 70 D.H.. În tot acest timp a existat o prezență evreiască în Țara Sfântă, chiar dacă era mică.
  • (3) Spre sfârșitul Imperiului Otoman, la sfârșitul secolului XIX, era deja lansată mișcarea sionistă și foarte mulți evrei credeau că ar trebui să revină în acest teritoriu și să reînființeze un stat, să aibă o țară a lor. Cei care credeau așa, mulți dintre ei, s-au instalat în Palestina cu toate riscurile, pentru că nu era ușor în Imperiul Otoman. Au existat mai multe valuri de deplasări.
  • (4) „Palestina” este numele dat regiunii de romani și până în anii 60, prin Palestina se înțelegea locul de origine al evreilor.
    imagine: „La Palestina” – vedere antisemită din Germania Imperială care arată evreii fiind deportați, sau arătându-li-se calea spre Palestina. Data aproximativă – 1890. sursa
  • (5) Sărind la perioada Primului Război Mondial, în 1917 ministrul de externe al Imperiului Britanic, Lordul Balfour, a scris o declarație prin care guvernul britanic se angajează să facă în așa fel încât în Palestina să se creeze o țară care să fie căminul poporului evreu. Declarația a fost dată înainte de terminarea războiului.
  • (6) După ce războiul s-a terminat, iar Imperiul Otoman a fost învins, teritoriul lui a fost împărțit de câștigătorii războiului la Conferința de la San Remo din 1920, după cum urmează: francezii au luat Siria și Libanul de astăzi, teritoriu care la acea vreme se numea Siria, mai târziu s-au separat. Englezii au primit mandat asupra Mesopotamiei, unde urma să se formeze un stat arab, și asupra Palestinei, care era mult mai mare decât ce e numit astăzi Palestina. Mandatul britanic pentru Palestina cuprindea și Iordania de azi, deci ambele maluri ale Iordanului. Britanicii au preluat acest teritoriu, unde au venit o mulțime de evrei din diferite colțuri ale lumii.
    Dar britanicii nu s-au ținut de cuvânt, iar jumătate din teritoriu a fost dat arabilor. Teritoriul s-a împărțit în doua, iar britanicii au dat familiei Hashemite, care e acum familia regală a Iordaniei, teritoriul de la Est de Iordan, Transiordania. Partea în care urmau să se instaleze evreii a rămas cea de la vest de râul Iordan, deja o pierdere teritorială. Apoi au urmat câțiva ani în care au venit și foarte mulți arabi atrași de faptul că se prefigura o mare dezvoltare economică, pentru că evreii care veneau din Europa și din alte părți ale lumii erau oameni care aveau anumită experiență comercială și pricepere pe diferite profesii, aveau contacte în Occident, occidentalii creștini puteau deja să vină să facă pelerinaje acolo.
    Existau promisiuni de înflorire economică și oamenii veneau pentru un trai mai bun. Arabii știau că datorită evreilor, sionismului și datorită faptului că și creștinii au colaborat la acest proiect, s-a creat și pentru ei o perspectivă de a trăi mai bine. Arabii care au venit în această perioadă nu erau localnici, erau arabi pe care azi i-am numi sirieni, sau libanezi, și din Egipt. Englezii au închis ochii la o imigrație masivă ilegală, pentru că mulți veneau fără acte. Ar fi fost de dorit ca evreii care ar fi vrut sa fugă din cel de-al Treilea Reich să poată intra acolo și să scape, dar nu a fost să fie așa.
  • (7) În 1948 s-a declarat Independența Israelului, după acel război de independență cu britanicii.
  • (8) După declararea Independenței Israelului s-au mai întâmplat două lucruri. În primul rând, Uniunea Sovietică a fost prima țară care a recunoscut Statul Israel, pentru că rușii își închipuiau că Israelul va fi o țară socialistă. Într-adevăr, erau mulți stângiști în acel moment printre factorii de răspundere și conducătorii tânărului stat. Rușii au contat pe faptul că vor putea crea acolo un picior de pod, dar când au văzut că statul nou creat nu e socialist, pentru că vorbim de poporul ales, și legăturile cu Occidentul erau mult mai puternice, rușii și-au dat seama că nu e cazul și atunci toate țările arabe din regiune au pornit război împotriva Israelului.
  • (9) Din zona care rămăsese după ce englezii au dat jumătate Iordaniei, Iordania a mai ocupat o parte, în 48, zona care astăzi se numește Malul de Vest – West Bank, plus Ierusalimul de Est. După ocupație, Ierusalimul de Est a fost curățat etnic într-un mod deosebit de brutal. Evreii de acolo au fost omorâți și goniți, iar cartierul evreiesc a fost distrus de iordanieni. Tot atunci, Egiptul a ocupat Gaza. Din mandatul Britanic și ce hotărâse comunitatea internațională că e Israelul, căminul poporului evreiesc, rămăsese destul de puțin.
  • (10) Lucrurile au ramas așa până în 1967, când în Războiul de 6 zile cu o mare alianță de țări arabe unite împotriva Israelului, Dumnezeu a vrut ca Israelul să câștige. În ciuda tuturor așteptărilor și prognozelor, Israelul a câștigat războiul și a recuperat Cisiordania – Malul de Vest (partea de la vest de râul Iordan), a recuperat Gaza și a ocupat Înălțimile Golan de la sirieni, o zonă strategică. Israelul a mai ocupat și peninsula Sinai de la Egipt, un teritoriu foarte mare și bogat în petrol. Peninsula Sinai a fost dată înapoi Egiptului.

    Israelienii au cedat mereu teritoriu pentru pace. În 1973, la războiul de Yom Kippur, pentru a obține pacea cu Egiptul, Israelul i-a restituit peninsula Sinai, toată.
  • (11) Yasser Arafat este fiul spiritual al lui Haj Amin al-Husseini, un personaj care a contat foarte mult în istoria acestui teritoriu, chiar până înainte de Independență, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Al-Husseini a fost un aliat al lui Hitler, mare dușman al poporului evreu. Fac această paranteză pentru că nu de mult, în Germania, a fost condamnat la închisoare cu suspendare un scriitor care și-a permis sa scrie ca al-Husseini a fost aliatul lui Hitler. Respectivul autor german a fost acuzat de islamofobie.
    Haj Amin al-Husseini, Muftiul Ierusalimului, și Hitler – 28 noiembrie 1941
  • (12) Arafat devine o figură proeminentă la sfârșitul anilor 60. Pacepa scrie în cartea Dezinformarea, dar și în articole publicate în National Review că a fost chemat la Moscova de Andropov, la sfârșitul anilor 60. Andropov, fiind la vremea respectivă șeful KGB-ului, i-a spus lui Pacepa că URSS vrea să folosească lumea musulmană împotriva Occidentului, mai ales împotriva Israelului și a Statelor Unite. Andropov i-a spus lui Pacepa, acești oameni sunt foarte mulți, în general cu un nivel cultural precar și ușor de fanatizat, deci dacă îi manipulăm bine și le spunem ce știm noi că prinde la aceste grupuri de oameni, de exemplu le spunem că evreii trag sforile în toată lumea și ei conduc SUA, iar SUA conduc lumea, atunci este destul să îi înfuriem și să facem din ei un fel de bombă pe care să o folosim împotriva Occidentului. Pacepa spune că Securitatea a ajutat la răspândirea Protocoalelor Întelepților Sionului în lumea arabă. Protocoalele sunt o ficțiune de pe vremea Imperiului Țarist, creată pentru a instiga la ură împotriva evreilor. Andropov a mai spunea că acest proiect ar ajuta blocul sovietic și la economisirea de resurse.
    Citiți și: De la Marx la Mohamed – Rusia și terorismul islamicAdevăraţii sponsori ai terorii. Păpuşarii de la Moscova. (Wiliam F.Jasper)

Așa s-a născut terorismul islamic din zilele noastre, pentru că el aproape dispăruse. Nu spune nimieni că nu a existat inainte, islamul a fost violent de la început, dar să nu uităm că și pe vremea otomanilor și a britanicilor, arabii din Palestina au fost foarte cuminți, nu spunea nimeni ca vrea „stat palestinian” acolo, nu a existat Organizația pentru Eliberarea Palestinei (PLO). La acea vreme, cuvântul „Palestina” desemna aceasta zonă geografică. Nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că „Palestina” înseamnă, de fapt, o națiune arabă. Această idee tot la sfârșitul anilor 60 apare, ca o creație propagandistică a sovieticilor. Așa cum sovieticii l-au creat pe Yasser Arafat, au creat și identitatea arabă palestiniană.

Intrare într-un supermarket din ierusalim

Astfel sovieticii au putut să schimbe narațiunea, cum se spune. Pentru că una este când lumea întreagă, tot mapamondul, vede o țară mică în care vin supraviețuitorii unui masacru imposibil de imaginat, ceva îngrozitor – cei care au scăpat din Holocaust, care și-au văzut parinții luați. Vin în această țară, o reconstruiesc și asupra ei se reped toate țările arabe. Acest spectacol era destul de înduioșător, lumea ar fi ținut cu evreii, ar fi fost un reflex firesc. Ca să schimbe narațiunea, sovieticii au creat „oropsitul popor palestinian” care ar fi fost gonit de acolo.

Am vorbit de venirea arabilor în această zonă între cele două războaie mondiale ca să arăt că puțini dintre cei care acum pretind că este țara lor și ca evreii le-au luat-o, puțini dintre ei își au acolo rădăcinile.

Foarte important de menționat e că Israelul este singura țară democratică din regiune, singura în care arabii au toate drepturile. Absolut toate inscripțiile din Israel sunt în trei limbi: în ivrit, în engleză și în arabă.

Arabii sunt reprezentați în parlament – Knesset, unde țin discursuri împotriva Israelului și nu pățesc nimic. Asta e o chestie destul de rară. Netanyahu a spus că aproximativ 1% din arabii din lume locuiesc în Israel și sunt aproape singurii arabi din lume care se bucură de drepturi civile. Votează, pot să candideze, au acces la protecție socială. Dacă se îmbolnăvește chiar și un terorist, Israelul îl repară, cu toate resursele, apoi îl judecă. Acest aspect umanitar nu poate fi contestat de nimeni.

„Oropsirea bietului popor palestinian e de fapt o binecuvântare”, puțini dintre arabii din lume pot spune că au așa posibilități.

  • (13) Revenind la Ierusalim, Ierusalimul de Est a fost recuperat de Israel în 1967, iar la sfârșitul 2016, în decembrie când Obama își termina mandatul, a mai dat o lovitura înainte de a pleca – o rezoluție ONU care condamna construcțiile făcute de Israel în Ierusalimul de Est. Obama a dat aceasta lovitură încercând să acrediteze ideea că granițele de dinainte de Războiul de 6 zile ar fi granițele legitime ale Israelului recunoscute de comunitatea internațională. Nu e adevărat. Acelea sunt granițele unui armistițiu din 1949. Hotărârea valabilă a comunității internaționale este cea de la San Remo, din 1920, dacă ar fi să se aplice dreptul internațional.

Sa nu uitam că și Mahmoud Abbas a făcut studii în Rusia și e o chestie de notorietate că e considerat agent rus. Serverele site-urilor Hamas și Hezbollah sunt în Federația Rusă. Hezbollah ține de Iran și de Siria, care sunt proxi ale rușilor… ne ascundem după deget dacă negăm aceste apartenente.

Ce mi se pare important de zis, dacă cineva mai are vreo îndoială sau mai este amăgit de texte, e că cine crede că Israelul trage sfori pe planeta Pământ nu are decât să caute pe Google rezoluțiile ONU despre Israel. I se deschide o listă cât cartea de telefon. Aproape săptămânal, mereu sunt rezoluții ONU împotriva Israelului. Dacă ei controlează totul și noua ordine internațională este o chestie evreiască, cum se face că sunt mereu condamnați la ONU?

ONU e o mașina de vot inventată de URSS și de agenții săi, pentru ca de partea americană la negocierea fondării ONU a fost un agent sovietic, Alger Hiss, care a fost dovedit ulterior. Practic rușii și cu rușii au stabilit că asta e configurația ONU. Această configurație a avut grijă ca țările arabe să reprezinte o mașină de vot care poate sa voteze orice. Mâine ONU poate să voteze că pământul este plat, cum spunea Abba Eban.

„Dacă Algeria ae introduce o rezoluție prin care se declară că pământul este plat, și că Israelul l-a aplatizat, acesta ar trece cu 164 de voturi pentru față de 13 împotrivă și 26 de abțineri.”
Abba Eban 1915-2002, dipolmat și om politic israelian

Intrare în „Autoritatea Palestiniană”: „Trecerea cetățenilor israelieni, interzisă”
  • (14) Mai e important de spus că, așa cum scria Daniel Greenfield, un analist remarcabil, foarte profund, acele țări care nu își retrag ambasada de la Tel Aviv și o mută la Ierusalim, urmând exemplul Statelor Unite, practic recunosc prin asta un fel de supremație a islamului.

În islam există ideea că dacă a ocupat la un moment dat un teritoriu, nu trebuie să îl mai cedeze vreodată. E practic ce vrea și Abbas, „palestinienii” – să dispară Israelul. Ei nu vor pace. Împarți Israelul în jumătate, ce rămâne împarți din nou în jumătate, pâna obții niște petice de pământ care nu pot fi apărate. Mai e și acest aspect – știindu-se atacați și primind amenințări cu moartea din toate părțile, trebuie să se gândească și cum să se apere.

Ideea de bază este că țările musulmane și musulmanii din Israel activiști „palestinieni” -pentru că nu sunt toți așa, sunt și arabi care sunt foarte mulțumiți cu statutul lor de cetățeni israelieni – ce vor ei nu e pacea, vor să nu mai existe Israelul, vor să îi omoare pe toți.

Multă lume vorbește că s-a pus în pericol „procesul de pace” din cauza deciziei lui Trump. „Procesul de pace” e o continuă ciumpăvire a ceea ce a mai rămas după ce s-a luat Iordania, după ce s-a luat Gaza, după ce s-a împărțit Malul de Vest. Asta reprezintă „procesul de pace”: Israelul trebuie mereu să cedeze, iar arabii mereu să câștige. Trump a întrerupt asta, iar apoi Abbas a dat semnalul pentru  „trei zile de indignare”, a închis școlile ca să poată toți copiii să se indigneze.

Există foarte multă rea credință împotriva Israelului, în media internaționale. Mai este ceva ce au observat unii analiști. Noi am publicat pe ILD traducerea unui articol scris de Agnieszka Kołakowska, fiica marelui filosof Leszek Kołakowski. Ea a făcut o paralelă între felul în care e prezentată Polonia și felul în care e prezentat Israelul în presa internațională de către stângiști. E atât de multă rea credință încât e destul de greu să faci față, pentru că sunt atâtea minciuni, una după alta, că nu mai prididești să le desfaci.

Spuneam mai devreme despre Polonia că este un aliat extrem de important al României și ca cine scrie porcării despre Polonia… eu nu apăr la aceasta masă interesul Poloniei, vorbesc despre toate astea ca româncă, interesul României nu este ca Polonia să fie ponegrită și târâtă prin noroi, pentru că dacă se întâmplă vreodată ceva, dacă rușii intră în Polonia, asta e o veste extrem de proastă pentru noi.

Același lucru se aplică față de Israel. România are deja colaborări cu Israelul. În 2010 a căzut un elicopter cu militari israelieni care se antrenau în România, accident în care aceștia au murit. Ideea este că atunci a ieșit la iveală că există o anumită colaborare între noi și ei. Romania a permis militarilor israelieni să se antreneze în țara noastră, pentru că aici sunt terenuri muntoase pe care acolo nu le au. Faptul că a iești la iveala în 2010 colaborarea cu Israelul, pe mine m-a bucurat foarte mult.

Corlățean, înainte să fie Minstru de Externe PSD, când era senator, s-a dus și a făcut mare tam-tam în vizită în „Palestina”.  Le-a mulțumit autorităților palestiniene pentru cât de frumos se poartă cu creștinii, ceea ce e o porcărie sinistră, creștinii sunt extrem de loviți și de persecutați. Vorbim de PSD, de politica externă a PSD. Ideea este că PSD, care e urmașul Partidului Comunist Român al lui Nicolae Ceaușescu, Partid Comunist Român care funcționa în intensă legătură cu Securitatea și tot ce am văzut mai devreme că ne-a spus Pacepa, oamenii ăștia, lumea asta… Corlățean e tânăr, dar părinții lui politici au avut legături strânse cu acești dușmani ai Israelului din Orientul Mijlociu. Toți teroriștii din zonă au trecut pe la securiștii de aici și Pacepa ne-a spus că ei aveau sarcină să se ocupe mai ales de Arafat, și să îl invite, să îl filmeze. Arafat avea obiceiuri sexuale mai puțin conformiste, iar Securitatea îi furniza și victime, pentru că se pare că era și pedofil. Era homosexual și pedofil, iar Securitatea îl filma la Neptun ca să îl aibă la mână, pentru că Arafat era greu de prevăzut, ce gânduri o să aibă, și ca să fie siguri, KGB-ul și securiștii, că nu iese din rând, îi creau condiții să se distreze cât mai bine și cu ocazia asta îl filmau. Mai aveau relații foarte strânse și cu Gaddafi, asta era specialitatea românească. Terorist și sponsor de terorism. Lumea asta n-a murit, din ea se trage PSD-ul și toată tagma jefuitorilor, inclusiv toate mafioțeniile formale și informale, și instituțiile etc, care țin cu arabii, nu țin cu Israelul și Occidentul. Asta e moștenirea lor, mentalitatea lor, chiar dacă n-au legătură neapărat. Trebuie să ne amintim că primele bâlbâieli ale PSD-ului, când era să fie numit un prim ministru, la cine se gândiseră? La doamna Sevil Shhaideh, care e soția unu mare ștab din sitemul din Siria.

  • (15) România are nevoie de un aliat puternic, iar Israelul e un aliat pe care te poți baza pentru că e o forța militară. Turcia e o țară NATO care până nu de mult era considerată un pion de bază al NATO. O armată foarte puternică și serioasa. Militarii turci, până nu demult reusiseră să țină în frâu nebunia islamistă si alte nebunii plantate de ruși, despre care putem sa citim in arhivele Mitrohin si in alte surse. Acum nu mai e așa. În primul rând Israelul a pierdut acest aliat. Putea conta pe Turcia ca aliat, acum la Marea Mediterană, prima linie a civilizației și a NATO suntem noi, și noi suntem, asa cum se știe, destul de vulnerabili, pentru ca avem conducerea pe care o avem. Asta este principala rațiune pentru care avem nevoie de o relație buna cu Israelul. Israelul are și el nevoie de un sprijin măcar simbolic. Mutatul ambasadei nu cere mare lucru.
Israel, 2011

fotografii: Costin Andrieș, Israel 2011. 

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

29 COMENTARII

  1. Stimată doamnă Cernea, ați realizat un articol de referință și de mare valoare.
    Merită să fie citat în orice discuție pe tema israelo-arabă.

  2. Articolul este excelent si informativ! Un MUST READ pentru orice om onest interesat de subiect si care vrea sa-si imbogateasca cunostintele in domeniu.

  3. Mulțumesc de încurajări, dar meritul pentru emisiune îi revine Alexei, iar articolul a fost pus în pagină de Costin!

  4. Buna seara,

    Doamna Cernea, precum bine ati punctat, Romania a avut bune relatii cu Israelul dintotdeauna; sunt de acord cu majoritatea argumentelor pe care le-ati enumerat cu privire la oportunitatea mutarii ambasadei Romaniei din Tel Aviv.
    Va supun atentiei un aspect pe marginea caruia se poate discuta la nesfarsit; am citit un articol si am vazut un scurt film al vizitei recente a premierului Netanhyahu in Rusia – pentru mai multe detalii va rog sa accesati

    http://www.jpost.com/Israel-News/Netanyahu-to-Putin-we-must-stand-up-to-murderous-ideologies-540125

    Cred ca toti suntem de acord ca ideea de baza este avertismentul Israelului privind situatia din Liban, in rest, Realpolitik-ul e la putere – Israelul face business cu Rusia – importa petrol, le vinde tehnica militara si colaboreaza in cercetare (il puteti vedea si pe Viktor Vekselberg, unul dintre oligarhii rusi, un curtean al lui Putin). Imi vine in minte presedintele Basescu care a avut o tentativa de dialog cu rusii, din pacate esuata lamentabil; privind in urma, si coroborat cu modul in care vorbeste premierul Israelului cu Putin, cred ca Basescu chiar a facut rau Romaniei cu acea atitudine.
    Cred ca in Romania, daca premierul, oricare ar fi el, ar indrazni macar sa respire numele Rusia sau Putin, o mare parte din mass-media ar urla „Tradare, e vandut rusilor”.
    Inchei si spun ca sigura raza de soare o reprezinta pana acum Patriarhul Daniel care a reusit sa-si faca o idee despre pericolul rus si sa intre in dialog cu omologul rus.

    Numai de bine

  5. Buna dimineata, Dan S.

    I.
    Tot ce am spus despre Ierusalim, capitala Statului Israel, ramane valabil indiferent ce face Netanyahu. De asemenea, tot ce am spus despre istoria Statului Israel, relatia Israel-palestinieni, etc etc.
    Pentru ca asta e adevarul, asa e corect, iar acest lucru nu se schimba, indiferent cine e PM la Ierusalim si ce piruete ar face la Moscova.

    Mentin si ceea ce am spus despre interesul national al Romaniei (si respectiv, al Israelului) intr-o relatie bilaterală cât mai strânsă, cu o consistentă componentă militară.

    Cred că e evident, asta nu înseamnă că subscriu la tot ceea ce face primul-ministru Netanyahu, sau guvernul lui, sau orice guvern israelian.

    Nu. Nu-mi place vizita lui Netanyahu la Moscova, și nu e prima.
    De altfel, din păcate, ar fi multe de spus despre relația Israel-Rusia.
    În Israel locuiesc foarte mulți cetățeni veniți din Rusia, dintre care proporția de kaghebiști ar trebui să fie cel puțin egală cu cea de la Moscova. Și nu e posibil să ne închipuim că asta nu influențează instituțiile și politica Statului.
    Deși toate războaiele Statului Israel cu arabii, și toată problema terorismului, și amenințarea cu Holocaustul nuclear dinspre Iran, și pericolul permanent dinspre Siria, și toată mașina de vot anti-Israel de la ONU, și o mare parte din campaniile de dezinformare anti-Israel din toată lumea își găsesc cea mai directă explicație în sforăriile kaghebiste, totuși există colaborări militare (!!!) între aceste state, Israel vânzând drone Rusiei – drone pe care aceasta, de exemplu, le folosește în Ucraina (pe de altă parte, vânzarea de drone de către Israel pentru Ucraina a fost blocată, de frica rușilor).
    https://www.rferl.org/a/Russia_Israel_Sign_Military_Cooperation_Agreement/2150123.html
    http://www.jpost.com/Israel-News/Despite-Syria-Israel-Russia-relations-are-the-warmest-in-history-485062
    http://www.jpost.com/Israel-News/Politics-And-Diplomacy/Report-Russia-purchased-ten-Israeli-drones-415575#/
    https://www.breakingisraelnews.com/21650/israel-cancels-sale-drones-ukraine-amid-fear-russia/#/
    http://euromaidanpress.com/2017/06/15/countering-use-of-drones-by-russian-hybrid-forces-in-east-ukraine/#arvlbdata

    Și fiindcă veni vorba, spun aici cât se poate de răspicat, sunt CONSTERNATĂ‚ de scandalul pe care l-a făcut Netanyahu – nu numai el, dar sincer, nu mă așteptam ca și el să-l facă – legat de amendamentele pe care Polonia le face legii Institutului Memoriei Naționale IPN. Este vorba de fraza:

    Art. 55a. 1. Acela care, în public și împotriva faptelor, îi atribuie națiunii poloneze sau Statului polonez, responsabilitatea sau co-responsabilitatea pentru crimele naziste comise de către Cel de-al Treilea Reich German, la care se face referire în art. 6 din Carta Tribunalului Militar Internațional atașat la Acordul internațional privind urmărirea și pedepsirea marilor criminali de război ai Axei din Europa, semnat la Londra la 8 august 1945 (Monitorul Oficial din 1947 poz. 367) sau pentru alte infracțiuni constituind crime împotriva păcii, umanității sau crime de război, sau reduce flagrant în vreun alt mod răspunderea adevăraților făptași ai acestor crime, este supus unei amenzi sau unei pedepse privative de libertate de până la 3 ani. Hotărârea va fi făcută publică.

    Textul noii legi a fost discutat încă de acum un an și jumătate cu ambasadoarea Israelului la Varșovia, rezervele exprimate de ea au fost incluse în formularea propusă acum – adică se menționează explicit că cele de mai sus nu se aplică în cazul cercetărilor istorice sau lucrărilor artistice. Formularea actuală se află pe site-ul Seimului ca atare, din anul 2016, și în tot acest timp nu a existat niciun semnal de nemulțumire din partea reprezentanților Statului Israel.

    Scandalul recent va fi, poate, stins prin consultări bilaterale între echipe poloneze și israeliene, etc etc etc. Dar ecoul său nu va putea fi șters, și va contribui substanțial la consolidarea etichetei de „extremistă”, „fascistă”, „antisemită” etc etc lipite asupra guvernării poloneze actuale de propaganda Rusiei, Germaniei, stângii internaționale. Va avea efect direct în războiul informațional. În cazul în care Polonia va fi atacată, să zicem, de Rusia, colegi din NATO vor fi confruntați cu opinia publică din țările lor – pacifistă, adică spălată pe creier încă din timpul Războiului Rece, complet ignorantă în privința istoriei, și intoxicată și acum cu propagandă – și vor zice că nu-i treaba noastră, doar n-o să ne moară băieții noștri pentru fasciștii ăia.

    Nici Israelul nu câștigă nimic din asta. Și așa avea dușmani peste tot. E imposibil ca această atitudine, irațională și extrem de dăunătoare intereselor Poloniei, să nu facă rău relațiilor dintre aceste țări, între care exista o cooperare militară promițătoare.
    Câștigă Rusia – iar asta nu e bine, nici pentru Israel, nu mai zic de Polonia, de noi, de Lumea Civilizată.
    Mai câștigă Germania și stânga din UE, din America, de la Soros la Obama (care delira despre „lagărele poloneze ale morții”) – și doar știm că niciuna dintre aceste entități nu susține Statul Israel, dimpotrivă, din răsputeri îi susțin dușmanii.

    Cât despre aspectul moral, ce să mai zic. Liderii Israelului știu bine cum e când o lume întreagă te urăște și crede cele mai cretine teorii care te denigrează, te compară cu naziștii, pe tine, victima acestora, te acuză de a fi făcut, chipurile, Nakba palestinienilor, de nu mai prididești să desfaci toate minciunile, și tot rămâne ceva urmă din fiecare calomnie, de fiecare dată. Și te întrebi cine va sări să te apere, în cazul unui atac, știind cât ești de amenințat și cât de puțin te poți baza pe aliați.
    Vorba aceea, ce ție nu-ți place, altuia nu-i face.

    II.
    A reține din toată președinția de două mandate a lui Băsescu, din toată relația lui cu Rusia și a Rusiei cu el, concluzia că a făcut rău României prin tentativa sa de dialog cu rușii e o negare atât de flagrantă a realității recente, încât nu mă mai obosesc aici să o desfac.

    III.
    Cât despre „raza de soare” reprezentată de Patriarhul Daniel, care a înțeles pericolul rus și d-aia a intrat în dialog cu respectivul pericol, chiar nu înțeleg cum poate cineva să formuleze lucrurile astfel.

    (Nu mai zic, nu înțeleg nici cum tentativa de dialog cu rușii a lui Băsescu „a făcut rău României”, iar aceea a lui PF Daniel e „rază de soare”.)

    Noi pe ILD am apărat mereu BOR de atacurile ateist-analfabete, ateist-neomarxiste, și pe Patriarhul Daniel personal de atacurile din partea infiltraților putinofili – care se dau mai ortodocși decât Patriarhul, dar nu le pute a pucioasă proximitatea satanistului Dughin.
    Asta nu înseamnă că mă veți vedea vreodată apărând primirea kaghebistului Kiril la București și vizita PF Daniel la Moscova.

    E cea mai mare greșeală să hrănești crocodilul, în speranța că nu te va mânca.

    Iar aici, treaba mă privește și pe mine, deși nu sunt ortodoxă. Pentru că sunt româncă. Și îmi pasă dacă persoana care conduce Biserica majoritară din România începe să se poarte ca și cum Rusia chiar e o țară creștină, BO din Rusia chiar e o biserică, nu o secție a statului kaghebisto-mafiot, Kiril chiar e un ierarh pe bune, „omolog” cu PF Daniel, nu un oligarh ca toți oligarhii acelei benzinării conduse de mafia, care se pretinde stat – și care amenință în mod explicit țara noastră cu ocupația militară. Și dacă Patriarhul BOR începe să dea semnale în acest sens poporului credincios din România.
    Pentru că BOR și PF Daniel se bucură de autoritate printre români.
    Altfel, multe șanse nu erau ca cineva să-i facă pe români să uite ce înseamnă rușii, ba chiar să înceapă să-i creadă.
    Dacă există vreo posibilitate, aceasta e.
    O rază de soare pentru ruși.
    Așa cum spuneți, Dan S, dacă un om politic de frunte din România ar începe să întreprindă un dialog constructiv cu Putin și ar fi dat pe față, poporul ar striga „trădare” și pe bună dreptate, iar cariera acelui om politic ar lua sfârșit, precum a pățit Geoană.
    Dar dacă dialogul e „bisericesc”, atunci lucrurile nu mai sunt atât de evidente.
    Rezultatul „dialogului” BOR cu rușii va aduce următoarele beneficii fructoase:
    A. Fracțiunea pro-rusă din BOR se va întări, iar mulți dintre cei care i-ar fi putut opune rezistență vor fi anesteziați. Iar asta ar putea, pe termen lung, schimba atitudinea multor români față de Rusia, resp. de Occident.
    B. Mulți se vor îndepărta cu totul de BOR, dacă o văd că se apropie de ruși, pierzându-și credința și crescând astfel șansele neo-marxiștilor (care și ei își au, pe partea lor, pedigree-ul și/sau inspirația actuală de la Moscova) în războiul cultural.

  6. Buna seara, doamna Cernea,

    Va multumesc pentru timpul acordat si informatiile de calitate pe care mi le-ati impartasit; voi incerca sa comentez pe marginea catorva idei pe care le-ati expus dar nu inainte de a sublinia cei doi piloni pe care mi-am sprijinit comentariul: primul, cred ferm in zicala ‘tine-ti prietenii aproape iar dusmanii si mai aproape’, iar al doilea, mi-ar fi placut ca Israelul sa nu aiba relatii economice si in domeiul educatiei cu Rusia. Totul pare invaluit intr-o nuanta de gri, murdara.
    I. Reactia lui Netanyahu vis-a-vis de amendamentele Poloniei la legea Institutului Memoriei Naționale IPN – este posibil ca in Israel si pretutindeni sa existe organizatii care incurajeaza acuzarea extinsa a unei tari intregi, in loc ca acuzarea sa fie tintita supra indivizilor, o generalizeaza. Nu stiu cum este in Polonia, dar in Romania am auzit deseori ca „romanii sunt antisemiti, romanii au fost partasi la Holocaust” – nu cred ca este corect, vina trebuie sa fie individuala, nu trebuie aruncata aceasta anatema pe intreaga populatie; blestematii ani din prima jumatate a deceniului V nu au fost legitimi, romanii nu au girat acesti criminali prin alegeri democratice. Mergand pe aceeasi idee, nu este corect ca Israelul sa creada ca o lume intreaga ii uraste, este relativ si gresit.
    II. Traian Basescu a spus doua lucruri mici: Romania nu are nevoie de autostrazi si Regele Mihai a fost sluga la rusi. Nu cred ca exista oameni politici cu o astfel de involutie si de aceea vad si subliniez raul pe care Basescu l-a facut Romaniei.
    III. M-am exprimat gaunos, imi asum aceasta gresala. Am vrut sa vad in invitatia facuta gangsterului la Bucuresti o miscare inteligenta a Patriarhului Daniel; prin urmare reformulez ultimile concluzii pe care le-ati tras intr-o alta cheie:
    A. Fractiunea pro-rusa din BOR va iesi la iveala si va putea fi marginalizata;
    B. BOR poate sugera o alta linie clasei politice actuale – am in minte pozitia luata fata de protestele de strada la Ordonanta 13 si sunt convins ca numarul sustinatorilor BOR a crescut.

    Numai de bine
    Dan Sarbu

  7. Dan S

    I. În Lumea Liberă există o mulțime de organizații de tot felul. Dar guvernele au un alt tip de reprezentativitate, de legitimitate, de responsabilitate. Și dispun de alt tip de resurse pentru a se documenta, informa, pentru a lua în considerare diferite scenarii privind evoluția viitoare a lucrurilor, impactul și consecințele posibile ale deciziilor pe care ar putea să le ia.
    De aceea, profunda decepție pe care am exprimat-o mai sus se referă la guvernul israelian, de la care aveam anumite așteptări.
    Așa cum ați văzut probabil, interdicția din textul legii poloneze se referă la acuzații aduse în bloc 1. Statului, 2. națiunii poloneze. Nu e o problemă dacă se vorbește de responsabilitatea lui Iksinski sau Igrekowicz sau a unor grupuri.
    Statul polonez nu a încetat să existe în timpul ocupației. În condiții extrem de dificile, a activat în subteran, iar opozțița față de naziști a fost masivă. Guvernul polonez a decis atunci ca persoanele care trădează evrei și îi dau pe mâna nemților, să fie pedepsite cu moartea. Asemenea sentințe chiar au fost executate, de către milittarii polonezi din rezistență. Guvernul polonez din exil a informat guvernele englez și american despre Holocaust, cerându-le să facă ceva, dar acestea aveau pe atunci alte priorități.
    Din păcate, Statul român, condus de Mareșalul Antonescu a fost în acel timp aliat al Axei, iar atitudinea Statului față de evrei nu a fost aceeași cu a Statului polonez. Putem discuta despre câtă legitimitate avea Antonescu, despre diferitele lui acțiuni, dar această diferență fundamentală rămâne.
    Faptul că israelienii și evreii în general reacționează deosebit de intens la discuțiile despre Holocaust este absolut de înțeles. Încercați să vă imaginați în locul lor.
    Faptul că israelienii au dușmani peste tot este evident chiar și de aici, de unde privim noi. Voturile de la ONU, dar și toate declarațiile mai tuturor liderilor lumii acesteia, în special UE, (dar pe vremea lui Obama, și a SUA, pe care Israelul conta ca aliat principal) și nu numai declarațiile, ci și acțiunile lor concrete, mai toată media care contează în lume, nu fac decât să întărească aceste constatări.
    În mai multe țări din Europa de Vest, evreii sunt acum într-o situație de pericol fizic permanent – deja nu mai e vorba doar de campanii de calomnii, chemări la boicot și amenințări verbale. În Germania, mărșăluiesc pe stradă sute și sute de neonaziști, lideri politici tip AfD fac declarații elogioase despre eroii germani din cel de-al II-lea RM, evreii au nevoie de pază continuă din partea poliției pentru a nu fi omorâți – mai ales că guvernanții germani au găsit cu cale să umple țara și Europa de islamiști. În Franța au loc mereu atentate și asasinate individuale oribile, împotriva evreilor. În Olanda, poliția le cere să nu umble pe stradă în veșminte tradiționale, să nu poarte kippa pe cap, etc. În Suedia, practic, sunt localități din care evreii trebuie să fugă, pur și simplu, dacă vor să scape cu viață.
    Unii fug în Israel. Dar Israelul e amenințat explicit cu raderea de pe hartă. Datorită rușilor și lui Obama, dar și întregii „comunități internaționale” care a sprijinit deal-ul cu Iranul, acum ayatolahii chiar pot să treacă la fapte. Pe lângă asta, la o aruncătură de băț de teritoriul israelian, se află rușii. Pe lângă asta, amenințarea teroristă internă este permanentă. În orice clipă, în orice loc, orice israelian, copil, bătrânn, soldat, poate fi omorât- aruncat în aer, înjunghiat, călcat cu mașina, ucis cu pietre.
    Nu trebuie subestimată percepția generală de pericol. Pericolul este cât se poate de real, iar experiența istorică a evreilor, de mii de ani, la care se adaugă cea recentă, a Shoah, nu fac decât să confirme că nu e vorba nici de fantezii, nici de exagerări.
    În Polonia și în România, evreii sunt în siguranță, grupurile care au un discurs antisemit nu câștigă sprijin popular, nu ajung în Parlament. Nici în Ucraina, atât de acuzată de „fascism”, grupurile extremiste nu câștigă voturi, rămân marginale – și foarte probabil reprezintă mai degrabă agentura rusească decât mișcări spontane.
    Ar fi de așteptat ca guvernul israelian să ia în considerare această stare de fapt și să facă ce trebuie ca atitudinea acestor țări față de evrei să rămână măcar așa cum este, în niciun caz să facă gesturi care să ducă la o îndepărtare, sau chiar la resentiment față de Israel și de evrei – de dorit ar fi să existe chiar o apropiere. Dar cum se va mai produce ea, de exemplu în Polonia, acum, după cele întâmplate? Relațiile dintre oameni și dintre țări se construiesc cu greu, trebuie învinse multe piedici – rea voință, prostie, lipsă de înțelegere – dar când e vorba ca aceste relații să fie distruse, lucrurile au loc fulgerător. E suficientă o provocare, o declarație nesăbuită, și tot efortul depus se duce la vale…

    II. Nu are rost să discutăm acum ce anume a făcut mai mult rău României, alianța Casei Regale cu PSD, sau o vorbă aruncată de Băsescu. Președinția lui Băsescu a slujit României. A înscris-o în mod decisiv pe axa Washingon, împreună cu instituțiile ei, a adus reforma justiției, condamnarea comunismului. Iar atitudinea lui Băsescu față de Rusia a fost clară și ireproșabilă. Din păcate, Regele Mihai, Dumnezeu să-l ierte, a mers la Moscova, însoțit de Dl. Radu, la ceremoniile lui Putin și Medvedev 2005 și 2010. Nu doream să aduc vorba de asta. Dacă aveți respect pentru memoria Regelui, și nu mă îndoiesc de asta, nu e bine să creați situații în care să ne amintim, comparativ, de atitudinea lui Băsescu, respectiv a Casei Regale, față de Putin, PSD, Năstase, Ponta, Voiculescu, etc.

    III. Nu. Experiența reală vă contrazice. Nu s-a întâmplat ceea ce spuneți. Agentura rusească din BOR nu a fost scoasă la iveală. Nu a fost denunțată. Nu s-a făcut nimic pentru a fi neutralizată. Duca profețește la Trinitas, Puric e declarat ambasador al orei de religie, etc.
    Păstorii nu au semnalizat turmei faptul că în rândul ei s-au infiltrat lupi în piele de oaie, care lucrează pentru o haită mare de lupi, care are planuri concrete de cum să înghită acea turmă.
    Arătați-mi mie vreun agent de influență alrușilor din BOR, ierarh sau mirean, care să fi fost luat de urechi și expus, eventual dat afară, pentru că slujește kaghebiștilor, dușmanilor țării.
    Contează mult semnalele verbale și non verbale venite din partea BOR către poporul credincios.
    Dacă păstorul invită lupul să facă o vizită la stână, daacă turma este chemată și vine să participe la sfinte slujbe și ceremonii în care îl vede pe lup șezând lângă păstor, dacă apoi păstorul face o vizită frățească lupului, la lup în vizuină, purtându-se ca și cum acesta nu ar fi lup, nu ar fi chitit să-i mănânce turma, ci ar fi tot un păstor, ca el, omologul lui, ce să înțeleagă turma? Că lupul a devenit vegetarian, că de fapt nu e chiar lup, că nu trebuie privit ca dușman sau ca pericol – chiar dacă șefii acelei mari haite de lupi, pe care îi știe toată lumea cât sunt de vicleni și de sângeroși, declară în gura mare, fără jenă, că au de gând să atace turma păstorită de PF Daniel, așa cum părinții lor au mai făcut-o, cu consecințele binecunoscute, nu doar fizice, ci și morale, spirituale, religioase, culturale – că de aceea suntem unde suntem.

  8. @ Anca Cernea

    1. Poti da pasajele ce tin de Holocaust din bill-ul polonez pe-o limba acceptabila?

    2. „KGB-isti in Israel in proportie mai mare ca la Moscova” – in capacitate de israeliana, asta e prima data ca aud asa ceva. Nu cred ca exista dovezi intemeiate despre asta.
    Narativul nostru nu contine subiectul. Si nu din cauza cenzurii, mai ales ca media noastra in marea ei totalitate din pacate e de stinga, iar rusii de regula de drepta. Asa ca media ar sari si i-ar porcaii bine daca in tara ar fi fost imigratie care sa contina KGB-isti la greu.

    3. Avind rusii la doi pasi de noi in Siria cum am putea trata problemele si pericolele care ne pasc fara sa ne intilnim cu rusii? Ce alta alternativa de rezolvare ai gasi?
    Mai toate tarile se intilnesc cu rusii, chiar daca n-au pericol imediat care se intersecteaza cu Putin.

  9. Silvapro

    1. Am dat deja citatul, tradus de mine în română. Nu e lung, pt că nu e vorba de o nouă lege, ci de un amendament la legea deja existentă.
    Îl reiau:

    Art. 55a. 1. Acela care, în public și împotriva faptelor, îi atribuie națiunii poloneze sau Statului polonez, responsabilitatea sau co-responsabilitatea pentru crimele naziste comise de către Cel de-al Treilea Reich German, la care se face referire în art. 6 din Carta Tribunalului Militar Internațional atașat la Acordul internațional privind urmărirea și pedepsirea marilor criminali de război ai Axei din Europa, semnat la Londra la 8 august 1945 (Monitorul Oficial din 1947 poz. 367) sau pentru alte infracțiuni constituind crime împotriva păcii, umanității sau crime de război, sau reduce flagrant în vreun alt mod răspunderea adevăraților făptași ai acestor crime, este supus unei amenzi sau unei pedepse privative de libertate de până la 3 ani. Hotărârea va fi făcută publică.

    Sursa e asta: http://orka.sejm.gov.pl/druki8ka.nsf/projekty/8-020-307-2016/$file/8-020-307-2016.pdf

    2. Nu așa se pune problema. KGB-iștii nu umblă prin Israel în uniforme, cu insigne la vedere, nu scriu prin CV-uri că sunt kaghebiști, când vor să-și caute job-uri. Cu cât sunt mai kaghebiști, cu atât vin cu legende mai beton, cu documente, cum că sunt evrei de-adevărat, cei mai loiali cetățeni israelieni. Faptul că presa nu scrie de ei nu e relevant. Multe lucruri nu scrie presa. Poate că serviciile mai știu de unii dintre acei kaghebiști, dar consideră că nu e bine să se facă scandal public, să nu strice bunătate de relații cu Rusia.

    Ceea ce am spus eu se justifică astfel. De vreme ce toate necazurile cu adevărat serioase cu care se confruntă Statul Israel din 1948, războaie, terorism, mașinăria de vot de la ONU, campanii de denigrare anti-israeliene și pro-„palestiniene”, amenințarea nucleară iraniană și vecinătatea siriană vin dinspre URSS-Rusia, de vreme ce URSS, resp Federația R, știm foarte bine că a fost și este guvernată de kaghebistomafioți, cu un anumit tip de mentalitate, reflexe, obiceiuri, antecedente penale, ESTE NAIV SĂ ÎȚI ÎNCHIPUI CĂ NU AU INFILTRAT ACTIV AGENȚI PROPRII printre masele de imigranți din Rusia. Este de așteptat ca cel puțin proporția obișnuită de kaghebiști din societatea rusească să se reflecte și în rândul celor care s-au mutat în Israel, dacă nu o fi și mai mare, dat fiind că, dpdv rusesc, Israelul e o țintă strategică.

    3. Nu zice nimeni că e ușor.
    Dar, cum spuneam. Nu e o idee bună să hrănești crocodilul sperând că nu te va mânca.
    Nu e o idee bună să-ți sacrifici aliații actuali și potențiali, sperând că, dacă îi mănâncă pe ei, crocodilul va fi fericit, și nu va mai ajunge să te mănânce și pe tine.
    Când vezi că pe harta lumii mai sunt și alte țări cu care ai putea avea interese de apărare comune, cu care, în mod obiectiv și evident, ai dușmani comuni (Rusia) și aliați comuni (SUA), nu e o idee bună să încerci să te înțelegi cu dușmanul și să ataci interesele potențialului aliat.

    Cum spuneam, ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Nici israelienilor nu avea cum să le convină reset-ul lui Obama-Clinton cu rușii și faptul că aceștia au aruncat Israelul under the bus, cum se spune, ajutând regimul din Iran, un proxy la rușilor, să devină capabil să-și pună amenințările în practică. Nu s-au simțit cu nimic mai în siguranță, dacă Obama le-a zis că face asta pentru pace, că nu vrea confruntare cu rușii/iranienii, că interesele americane cer să se înțeleagă cu Rusia, ca SUA să nu mai fie obligate să se angajeze în războaie în Orientul Mijlociu, în care să moară soldați americani, iar islamiștii să nu mai urască America, astfel încât să trimită teroriști să omoare cetățeni americani. De altfel, așa cum știm, reset-ul cu Rusia și deal-ul cu Iranul nu au slujit interesele SUA, nu au adus pacea, nu i-au pus pe americani la adăpost de furia ucigașă a islamiștilor. Negocierile cu astfel de guverne și de indivizi nu funcționează.

    Lovitura dată de guvernul israelian polonezilor nu suprimă pericolul rusesc asupra Israelului. Aduce profit Rusiei, nu Israelului. Rusiei și altor actori internaționali, care nu sunt de partea Israelului, dimpotrivă. Va afecta imaginea Poloniei, care imagine are importanță și în ce privește securitatea, ceea ce israelienii știu foarte bine, din proprie experiență. Va dăuna relației Israelului cu Polonia, aliatul principal al SUA din regiune.

  10. Stimata d-na Cernea.
    Vreau sa ating putin problema actualelor relatii dintre Israel si Rusia, la o rezolutie mai mare, pentru ca din rezolutia pe care o adoptati intr-un comentariu s-ar putea intelege ca ne aflam intr-un fel de proces de atragere a Israelului in sfera ruseasca.
    Nici pe departe nu e vorba de asa ceva.

    1. Noile relatii au devenit vital necesare pentru Israel o data cu inceputul interventiei rusesti in razboiul din Siria. Scopul interventiei a fost si este stabilirea permanenta si functionarea in acea tara a unor importante baze militare rusesti si ca mijloc, sprijinirea regimului dictatorului Assad care i-a aceptat bazele. Interventia fusese o miscare politica fieasca, dupa ce SUA a lui Obama s-a retras din toate obligatiile americane din zona, lasand-o de izbeliste la discretia islamistilor si a oricui ar mai veni.
    Rusii si-au in acest razboi aliati, printre altii, pe iranieni si indirect pe proxy-ul acestora, puternica organizatie terorista Hamas din Liban, inarmata la un nivel pe care majoritatea statelor lumii doar l-ar putea visa.

    2. Iranul (impreuna cu Hizballa) s-a constituit intr-un pericol existential pentru Israel, prin actiunile sale si nu mai putin prin declaratiile deschise ale conducatorilor sai, prin care nu doar promite, ci SE ANGAJEAZA FERM sa atace Israelul, reducandu-l la praf si pulbere, dupa propriile lor cuvinte.

    In decursul razboiului civil sirian (inca neterminat) Iranul a decis sa stabileasca un numar de baze militare in Siria si un corp de armata imens, cu scopul nedisimulat de a ataca si distruge Israelul.

    3. Prezenta Rusiei ca forta dominanta in zona a facut absolut necesara si posibila intretinerea unui dialog strategic cu aceasta, dialog care pana acum a dus la rezultate pozitive. Astfel, coordonarea militara curenta cu rusii a dat posibilitatea armatei israeliene sa atace liber si netulburat de cel putin 100 de ori transporturi de rachete destinate Hizballa, depozite de armament siriene si chiar obiective iraniene si Hizballa din Siria, care prezentau un pericol strategic pentru Israel. Asemenea actiuni vor fi probabil si in continuare.
    Deasemenea considerentele de securitate pentru Israel vor face parte pe aceasta cale din conditiile viitorului tratat de pace de dupa catastrofalul razboi civil din Siria.

    4. O alta cale de a-si apara interesele de securitate in contextul a ceea ce se intampla la Est, dincolo de granitele cu Siria si Liban, nu exista. Trebuia vorbit cu realii stapani ai locului.
    Americanii nu au acolo nici cea mai mica influenta, din pacate. O vedem chiar in aceste zile cand nu pot misca nici macar un deget in fata noului razboi declansat de Turcia impotriva aliatilor lor kurzi din nordul Siriei, loc in care cruzimea turca se desfasoara in intreaga ei cruzime. Turcia insasi a devenit dintr-o fake-aliata a SUA, o aliata a rusilor.

    5. Si ceva despre influenta Rusiei asupra politicii in general a Israelului. Ea pare sa fie nula. Or fi poate si agenti KGB in Israel, dar regimul este de dreapta, opinia publica e in majoritate de dreapta, iar stanga organizata exista mai mult in ONG-uri toxice neopulare, fiind stipendiata din Occident, recte UE si Open Society a lui Soros.
    Legaturile economice cu rusii sunt un lucru pozitiv, asa cum sunt cu orice alta tara, aceste nefiind un punct de obiectiuni.
    Israelul, un stat mic, care nu este totusi o superputere, incercuit practic de intreaga lume araba si musulmana esentialmente ostila, trebuie sa faca totusi uz de toate posibilitatile si oportunitatile pentru a-si apara existenta si ar face un pacat impotrvia lui insusi daca nu ar proceda astfel.

  11. Stimata d-na Cernea,
    intai cer scuze pentru unele erori de tastare sau in construirea unor fraze la comentariul anterior. Graba strica treaba.

    Mai departe.
    In legatura cu disputa provocata de acel amendament la legea poloneza, eu cred ca e justificata pana la un punct.
    Caci e foarte posibil ca unii dintre israelienii care il critica, sa nu-l fi citit in detaliu.
    Dar altii intrevad aici riscul ca in viitor, sub pretextul acestui articol, prin interpretare fortata, sa fie interzisa de facto sub pedeapsa orice referire la acei polonezi care intr-un fel sau altul au contribuit totusi la faptele de atunci, considerandu-se ca acestia fiind membrii ai natiunii polonez, nu se poate vorbi de rau de ei in acest context.
    Amintesc aici poate cel mai dureros episod a fost pogromul de la Kielce, imediat dupa razboi, asupra putinilor evrei reveniti in oras.
    Iar in acei ani intunecati care au costat viata si a milioane de polonezi, s-au gasit in mod paradoxal totusi destui dintre ei care i-au ajutat pe nazisti sa-i identifice sau sa-i gaseasca pe evrei.

    E inadmisibil, deci, sa se instituie teama de a se vorbi despre asemenea lucruri.
    O ajustare inteligenta a articolului poate rezolva disputa fara suparare pentru nimeni.
    Nu trebuie sa uitam ca au fost si foarte multi polonezi care cu riscul vietii au salvat evrei in conditiile cele mai periculoase, iar amintirea lor este pastrata pentru vecie.

  12. Corneliu

    E adevărat ce spuneți. Nu cred că ne contrazicem.

    Dar în privința amendării legii poloneze, totuși articolul de lege este crystal-clear. Ceea ce se interzice e atribuirea crimelor Germaniei, din vremea în care aceasta a ocupat Polonia, Statului sau națiunii poloneze, în bloc. Nu e vorba de indivizi sau de grupuri. Se precizează clar că această prevedere nu include activitățile științifice sau artistice. Formularea a fost consultată cu ambasadoarea Statului Israel, a inclus și propunerile acesteia, și era pe site-ul Seimului din 2016. Scandalul a fost o surpriză, nu era cu nimic justificat în acest caz, și chiar dacă va fi cumva rezolvat, răul deja s-a produs.

    Cât despre crimele antievreiești de la Kielce, ele au fost instigate, cel puțin parțial, de sovietici, și au fost condamnate foarte hotărât de conducerea Bisericii poloneze de la acea vreme. În vremea Progromului de la Kielce din 1946, autoritățile ce conduceau Polonia erau deja comuniste. Aceste autorități au utilizat masacrul de la Kielce pentru a-i acuza pe partizanii anticomuniști de comiterea lui și a justifica față de opinia publică poloneză și internațională reprimarea acestora. (NB Între acești partizani au luptat și evrei)

    am scris asta într-un articol mai vechi le ILD
    http://inliniedreapta.net/presedintele-poloniei-si-antisemitismul/

    Am văzut în aceste zile în internetul de limbă polonă destul de multe comentarii care aminteau de participarea multor persoane de origine evreiască la crimele comuniste comise în Polonia, sub ocupația sovietică. Și asta e o realitate. Foarte dureroasă.
    Dar nu e acceptabil să fie acuzați evreii în bloc pentru asemenea lucruri. Au fost evrei și de partea luptătorilor anticomuniști, și foarte mulți printre victimele terorii sovietice.
    Dacă acuzația că „evreii sunt de vină pentru comunism” e o absurditate revoltătoare, de ce nu am putea înțelege că acuzația „polonezii sunt de vină pentru crimele naziste” e o absurditate revoltătoare?

    Foarte multe state civilizate, inclusiv Statul Israel, au legislație care interzice și pedepsește negaționismul Holocaustului. E o modalitate de a combate minciuni grave și periculoase. Legea poloneză nu face decât să se înscrie în această situație.
    În ultimul timp, mai ales în media din Germania (de ce oare tocmai acolo?!!), apare tot mai des sintagma „lagărele poloneze ale morții”. Dar nu numai în Germania – așa cum spuneam, și Obama s-a trezit spunând monstruozitatea asta. În condițiile în care, după decenii de educație școlară stângistă, milioane de cetățeni europeni și americani sunt complet analfabeți în privința istoriei, repetarea acestei sintagme le-o întipărește acestora în minte.
    În același timp, se evită cu grijă să se mai vorbească de crimele Germaniei.
    Se vorbește de „naziști”, dar nu mai e clar cine erau ei, ce limbă vorbeau.
    Practic, „nazist” în ziua de astăzi a ajuns să nu mai însemne decât „adversar politic”. Gabriel Liiceanu e făcut nazist. Donald Trump e făcut nazist. Chiar și israelienii sunt făcuți naziști.
    Și așa se ajunge nu doar la deformarea adevărului istoric, ci chiar la inversarea lui. Crimele sunt atribuite victimelor, iar criminalii sunt spălați.
    Greu de închipuit o mașinărie mai drăcească.

    Desigur, era mai bine dacă toți oamenii aveau bun-simț, conștiință morală, principii, înțelepciune, interes pentru adevăr. Atunci minciunile și falsurile istorice de asemenea proporții nu ar fi trebuit să fie combătute prin paragrafe de legi.
    Dar lumea în care trăim e așa cum e.

    Sunt de acord că recurgerea la legiferare în aceste domenii are și riscuri.
    Pot fi și abuzuri. În Rusia sunt legi care pedepsesc pe cei care acuză Armata Roșie de crime. În Occident, stângiștii vor să se legifereze drept crimă „climate denial”, negarea încălzirismului global.
    Pot fi și eșecuri. În Franța, antisemiții protestează că le este îngrădit dreptul de a susține că nu au existat camere de gazare. Legea nu poate ține loc de minte/obraz pentru cine nu le are.
    http://inliniedreapta.net/franta-la-ceas-de-manie-revolutionara/

    Numai că nu știu să zic cum s-ar putea face altfel.

  13. Chestiunea aceea incepind cu „infractiuni” nu e destul de clara si se poate interpreta. De ce o desparte de prima parte?

    De ce n-au scris-o asa, ca sa nu existe confuzii (am intercalat cu litere mari):

    „Acela care, în public și împotriva faptelor, îi atribuie națiunii poloneze sau Statului polonez, responsabilitatea sau co-responsabilitatea pentru crimele naziste, INFRACTIUNILE CONSTITUIND CRIME IMPOTRIVA PACII, UMANITATII SAU CRIMELE DE RAZBOI comise de către Cel de-al Treilea Reich German sau REDUCE FLAGRANT IN VREUN ALT MOD RASPUNDEREA ADEVARATILOR FAPTASI ALE ACESTOR CRIME APARTININD DE AL TREILEA REICH GERMAN, la care se face referire în art. 6 din Carta Tribunalului Militar Internațional atașat la Acordul internațional privind urmărirea și pedepsirea marilor criminali de război ai Axei din Europa, semnat la Londra la 8 august 1945 (Monitorul Oficial din 1947 poz. 367), este supus unei amenzi sau unei pedepse privative de libertate de până la 3 ani. Hotărârea va fi făcută publică.”

    Altfel ce noima are „raspunderea adevaratilor faptasi” fara sa fie clar ca e vorba numai de nazistii veniti din al Treilea Reich?

  14. Silva,
    Așa cum am spus, în vremea pogromului de la Kielce, Polonia era deja ocupată de sovietici.
    „Poliția” nu reprezenta Statul polonez și națiunea poloneză. Cum putem să ne închipuim că autoritățile de azi, anticomuniste, care au luptat în Solidaritatea ca să scape țara de sovietici, se apucă acum să apere onoarea „polițiștilor” dela Kielce? Tocmai ce le-au tăiat pensiile nesimțite ale securiștilor anul trecut (cu mare protest și scandal din partea opoziției, presei, Gazetei Wyborcza a lui Michnik, etc) aducându-le la nivelul pensiilor cetățenilor normali.

    Nu are rost să căutăm virgule sau să facem scenarii sf despre „pericolele” acestei legi. Nimic nu justifică asemenea scandal.

    Dragă Silva, Dragi Prieteni, Fraților!

    Mă cunoașteți de ani de zile, știți foarte bine cum gândesc și ce convingeri am. Nu sar ușor să critic Statul Israel. Dar de data asta nu am ce să fac. Și nu cred că vă fac un bine dacă nu zic asta.
    Explicațiile nu țin.
    Textul e clar.
    Contextul e clar.
    Cu cât citesc mai multe detalii, cu atât mai puțin justificată mi se pare reacția față de noua lege IPN.
    Nu era loc de neînțelegere. Totul se discutase cu ambasadoarea Anna Azari. După ce s-au inclus observațiile ei în text, forma finală rezultată a stat pe site-ul Seimului aproape 2 (doi) ani. În acest timp, nu a mai exprimat nimeni obiecții sau propuneri de schimbare.
    Nici acum, când legii îi venise rândul să fie votată, nici ambasada, nici vreun ONG, nici nimeni nu a avut nimic de zis.
    Momentul ales pentru condamnarea noii legi, în termeni deosebit de duri, a fost ceremonia de comemorare de la Auschwitz, de Ziua Holocaustului, când întreaga Lume Civilizată era cu privirile îndreptate în acel loc. Oficialitățile poloneze prezente au fost șocate. Pur și simplu, nimeni nu se aștepta la așa ceva. Nu le venea să creadă. Surpriză e puțin zis. A fost o lovitură drept în nas.
    Cuvintele ambasadoarei au făcut head-lines pe tot mapamondul.
    Polonia era și așa atacată și săpată cu rea-credință de aceleași entități care atacă și sapă Israelul cu rea-credință.

    Nu trebuia să se întâmple asta. Sper că se mai poate opri spirala. Dar unele dintre urmări nu vor putea fi niciodată drese. Vă rog să mă credeți, știu și eu câte ceva despre starea de spirit din Polonia. Israelul avea acolo prieteni extrem de entuziaști și dedicați, care lucrează de decenii pentru această prietenie, cu toată dragostea pentru Israel, pentru cunoașterea reciprocă, pentru lămurirea oricăror neînțelegeri, pentru vindecarea rănilor din trecut. Nu e vorba doar de relațiile oficiale, vizite de stat, poze cu cei doi premieri care își strâng mâna zâmbitori. Citesc articolele acestor prieteni ai Israelului. Pe unii îi cunosc personal. Decepția e atât de mare, încât nu știu ce mai poate să se întâmple acum, ca starea lor de spirit să revină la ceea ce era înainte de aceste evenimente.
    Sunt și mulți evrei din Polonia și din Israel care au luat apărarea polonezilor acum. Cum e posibil să discutăm dacă e ok să susțină cineva vorbe ca astea: „lagărele poloneze ale morții”? De ce trebuie să rămână mincinoșii liberi să spună astfel de porcării nepedepsiți? Chiar așa de greu de înțeles este că polonezii vor cumva să pună capăt acestor campanii de denigrare, care le pun în pericol nu doar bunul renume, ci până și siguranța națională și soliditatea alianțelor?
    De ce nu încercați să vă imaginați în locul lor. Voi ce ați crede dacă v-ați pomeni cu ambasadoarea făcând asemenea declarații, în fața voastră și a lumii întregi, când voi știați că ați discutat chiar cu ea, ați pus în lege ce a propus ea, și nu a mai exprimat rezerve.

    Poate găsiți și voi pe cineva prin vecini, printre prieteni, colegi, să vă traducă textul legii din polonă și să intre pe site să vă citească tot. Nu e greu, presupun că multă lume știe polonă în Israel.
    Uite, să vă citească asta. Îi cunosc bine pe autor și pe soția lui. Sunt prieteni ai Israelului încercați și plini de dăruire. De altfel, și asta puteți verifica, pentru că lucrurile pe care le fac ei sunt cunoscute public.

  15. Stimată d-na Cernea,
    până la urmă modul cum va fi utilizat amendamentul va depinde de buna credință a celor abilitați să-l aplice și desigur și cea a mediei.
    Formularea sa dă totuși posibilitatea de abuzuri, prin eventuala extindere abuzivă a interpretării termenului „națiune poloneză” pentru un individ sau un grup , în situația în care forțele dominante în țară ar fi, ferească Dumnezeu, altele decât cele de azi.
    Acesta și nu altul va fi testul.

  16. Corneliu

    Dacă formularea dă totuși posibilitatea de abuzuri, prin eventuala extindere abuzivă a interpretării termenului „națiune poloneză” pentru un individ sau un grup, în situația în care forțele dominante în țară ar fi altele decât cele de azi, atunci D-na Ambasador Azari ar trebui trasă la răspundere de către șefii ei de la Ierusalim. Poate și acei șefi. De către cetățenii israelieni.
    Înseamnă că nu și-a/nu și-au făcut treaba.
    Când D-na Azari s-a întâlnit cu reprezentanții Ministerului Justiției și a discutat pe tema legii, și a propus modificări, care au fost cuprinse în text, de ce nu a mai zis că „legea dă posibilitatea unor abuzuri”?
    Nu s-a prins?
    Apoi a stat și s-a uitat la proiectul de pe site doi ani, și nu a mai zis nimic, (nu o fi trimis informația la Ierusalim? nu o fi primit instrucțiuni? cine-i de vină, în primul caz și în al doilea?) dar în cursul ceremoniei de la Auschwitz a dat lovitura.
    Fără avertisment, bine țintită, astfel încât efectul ei să fie cât mai devastator, iar autoritățile poloneze să rămână cu gura căscată, nemaiavând ce să facă.

    Nu cred că asta e misiunea unui dipolmat într-o țară prietenă.

    Și nu cred că o asemenea înlănțuire de fapte poate fi întâmplătoare.

    Nu pot să-mi scot din cap o posibilă legătură între vizita lui Netanyahu la Moscova și scandalul ăsta.

    Mai menționez că Anna Azari e născută în URSS, a lucrat mult timp în ambasada Israelului la Moscova, mai târziu a fost ambasador în Ucraina și R. Moldova, apoi ambasador la Moscova, până prin 2010. Asta nu știu dacă are sau nu legătură cu criza actuală, dar cred că e bine să nu uităm niciun aspect al situației.

    Nu sunt sigură că am reușit să vă dau o idee despre cât de grav este ceea ce s-a întâmplat.

  17. Stimată d-na Cernea,
    aluzia la ideea unui complot bine țintit împotriva Poloniei este prea de tot.
    Că este grav e clar, dar nu din încăpățânarea guvernului israelian, ci din insistența de a se păstra formularea pe care am văzut-o în traducerea pe care ați oferit-o, formulare care poate da loc la ambiguitate în anumite situații.
    Căci:
    1. Este limpede că Polonia ca stat nu poate fi asociată în niciun caz și în nicio perioadă cu crimele din perioada holocaustului.
    2. Este limpede că poporul polonez nu poate fi acuzat de crimele comise în țara sa în timpul acelei perioade sau legate de ea.
    3. Dar este la fel de limpede că partea pe care au avut-o unii indivizi și unele grupuri din rândul polonezilor la crimele Holocaustului este reală și că aducerea faptelor lor în discuția publică trebuie să rămână liberă și neîngrădită de vreo lege. Faptele lor nu grevează asupra poporului polonez în întregul său.

    Discuția asupra ce a făcut sau nu ambasadoarea este secundară, căci înțelegerea tuturor aspectelor ar fi trebuit să fie a înșiși parlamentarilor care au propus legea și au votat-o. Ei ar fi putut introduce clarificările necesare chiar și în ultimul moment.

    Cât privește asocierea cu vizita lui Netaniahu la Moscova, e de a dreptul science fiction, câtă vreme se știe exact că a avut în agenda sa problemele de securitate legate de pericolul iranian și de viitoarele acorduri de pace la încheierea războiului civil din Siria.

  18. Nu este valabila nicio teorie conspirationista in aceasta problema!!!! Nu sintem o tara plina cu KGBisti. Asa cum prin alyiaua masiva din Romania, nu s-au strecurat securisti si nici Ceausisti.

    Chiar am picat azi pe o discutie la TV israeliana – mai toti sint impotriva legii, si din stinga si din dreapta, si religiosi si ateisti. Se simt ca arsi, ca si cum au primit o mare palma,
    Si nu, nu se intrevede ca se linistesc. Unii zic ca vor merge pina-n pinzale albe cu impotrivirea la lege.

    Nu stiu de ce prietenii nostril din Romania adauga apa la aceste idei conspirationiste in discutiile cu prietenii lor polonezi. Este o enorma eroare, pe care m-as fi asteptat sa incercati sa o curmati, altfel se ajunge la legende impotriva evreilor, si se perpetueaza ura contra lor. Se stie unde duce ura…

  19. Văd că nu are rost niciun argument.

    Ipoteza SF că legea asta nu-știu-ce-ar-putea-face-dacă-nu–știu-cine-ar-putea-o-interpreta-nu-știu-cum vi se pare suficientă ca să justifice o lovitură atât de grea dată pe nepusă-masă unei țări prietene a Israelului.

    Iar conspiraționista sunt eu, că mă gândesc la faptul că din asta câștigă numai rușii.
    Și că nu e normal ca ambasadoarea să facă scandal în fața lumii întregi, când putea foarte bine să spună ce avea de spus în acești aproape doi ani. Văd că la asta nu s-a referit nimeni. Cred că am scris deja povestea de vreo patru ori pe aici.
    Și ILD dă apă la moară unor teorii care duc la ură împotriva evreilor. ILD. Eu.

    Uitați-vă bine sub ce articol spuneți aceste lucruri.

    Nu am de gând să continui discuția pe acest fir, în acest spirit.

  20. Regret, d-na Cernea, ca ati sters practic intreaga discutie (la care am participat activ) in legatura cu „amendamentul polonez”.
    Situatia nu este chiar asa cum o prezentati dvs si nici domnul Dan.
    Ca israelian, pot afirma ca nimeni aici nu vrea sa incrimineze un popor intreg sau un stat. Presupunerea aceasta este ilogica.
    Si nici acele exprimari dovedind ignoranta crasa nu au constituit fondul disputei.

    Daca cititi cu atentie formularea articolului va puteti da seama singura.
    Caci tema atat de sensibila a partii pe care au avut-o la holocaust nu putini polonezi aflati sub ocupatie nazista, nu mai constituie azi practic nici obiect de cercetari, totul fiind deja bine cunoscut si cu atat mai putin de creatii artistice.
    Ramane doar relatarea celor cunoscute pe o cale sau alta.
    Iar legea, asa cum e formulata, intimideaza pe oricine ar vrea sa o faca.
    Nimic mai clar, iar rezultatele se vad deja, si nu vorbesc de tensiunea diplomatica.
    Sunt deja pe rol in justitia poloneza zeci de dosare de cazuri de „incalcare” si ma indoiesc ca ar fi toate justificate. Si in acest fel, intimidarea, despre care am vorbit in replicile pe care le-ati sters, incepe sa functioneze.

    Dar incepe sa functioneze chiar si o cenzura de nepermis.

    Si iata ce s-a intamplat la 19 martie in Polonia in orasul Radomsko, la vizita unei delegatii de elevi israelieni condusa de primarul orasului Kiriat Bialik, infratit cu cel polonez.
    Fusese programata o adunare comuna a grupului de elevi israelieni cu elevi polonezi si cu participarea celor doi primari. Primarul polonez i-a cerut in prealabil celui israelian sa vada textul cuvantarii sale si cand a vazut ca el contine referiri si la faptele comise de unii polonezi in timpul razboiului, i-a cerut sa stearga unele pasaje sau maximum sa se refere la fapte comise de unii ucrainieni. Dupa ce s-a consultat urgent cu Ministerul israelian de Externe, primarul din Kiriat Bialik a refuzat sa-si modifice textul. Ca urmare, intrunirea comuna a fost anulata si primarul israelian a tinut intrunirea numai cu elevii sai, tinand cuvantarea originala.

    Iata aici sursa: https://www.timesofisrael.com/poland-censors-israeli-mayor-at-official-ceremony-over-mention-of-polish-crimes/

    Elocvent, nu?

    Alt caz s-a petrecut cand un inalt diplomat polonez a cerut institutiei Yad Vashem din Ierusalim sa inlocuiasca textul explixcativ al unei poze care arata „politisti polonezi” pazind intrarea la ghetoul din Lodz. Toata lumea stie ca la vremea aceea Polonia nu mai exista ca stat, dar politistii pusi in uniforme si care pazeau la locul respectiv fusesera totusi polonezi.

    Au aparut si exprimari deadreptul impardonabile din partea unor oficialitati poloneze, ca una recenta ca evreii s-au mutat de buna voie in ghetouri. Nu indraznesc sa-mi inchipui ce alte iesiri vor mai fi.

    Asa ca, absolut inutilul amendament isi face treaba: intimideaza pentru a cosmetiza putin istoria in ochii celor care o cunosc mai putin sau dupa ureche.

  21. Acum despre intalnirile Putin Netaniahu.
    Personal nici mie nu imi plac in mod deosebit. Dar sunt motivate strategic de razboiul din Siria si de prezenta bazelor rusesti la o distanta scurta de Israel, cat si de noua realitate din zona.
    Cei doi au stabilit un mecanism de corelare militara curenta care sa dea posibilitate Israelului sa loveasca tinte strategice din Siria care ii ameninta securitatea fara ca rusii sa intervina.
    Pe rusi de fapt nu ii intereseaza decat ca piciorul pe care si l-au infipt in Siria sa stea pe o baza durabila. Iar pentru acest picior bine infipt in zona trebuie sa i se multumeasca luminatului si iresponsabilului presedinte american Obama, care a abandonat pur si simplu Orientul Apropiat in favoarea rusilor.
    Pericolele pentru Israel rezultate din interminabilul razboi de acolo (si nu i se vede capatul) sunt complexe, extinse si pe perioada urmatoare si nu pot fi ignorate.

    Intalnirile Putin Netaniahu sunt un lucru rau? Era mai bine daca Israelul isi lua Rusia in cap in actiunile de contracarare a pericolelor iminente? Si sa se sacrifice tinandu-se batos si dogmatic impotriva ei?
    Cine doreste sa ignore realitatile nu are decat sa o faca pe pielea sa proprie.

  22. Corneliu, Anca nu a sters din discutie. S-a intamplat altceva. Cind am facut migrarea la noul site eu nu am verificat comentariile la multe articole din ianuarie si unele s-au pierdut… temporar. Am inceput sa le recuperez, dar va mai dura un timp oarecare, pina cand le voi introduce inapoi pe site. La fel si cu comentariile lipsa de la acest articol. Vor apare din nou. Pina atunci, imi cer scuze si… putina rabdare.

  23. E ok. Daca discutia merge mai departe, depinde de voi. Eu incerc sa recuperez comentariile lipsa mai repede.

  24. @ Emil Borcean
    Apreciez efortul si vad ca ai reusit sa le recuperezi… \/

    Paste Fericit tuturor!

  25. Așa cum cred că vă amintiți, eu închisesem acea discuție. Am fost dezamăgită de comentariile lăsate de Corneliu și Silva.

    Și nu numai.
    M-a dezamăgit profund Beniamin Netanyahu, pentru care aveam tot respectul si simpatia – parcă îl simțeam mai „de-al meu” decât pe Iohannis.
    Cu ocazia asta m-am dezabonat, de pildă, de la Honest Reporting, pe care îl urmăream cu asiduitate și alături de care semnam toate protestele față de manipulările MSM împotriva Israelului – acum am văzut că și ei fac la fel cu alții, resp cu polonezii, și m-au pierdut de mușteriu.

    Nu mă așteptam de la oameni care știu foarte bine cum e să-ți ponegrească țara toată media internațională, pe baza ignoranței istorice generale, a prejudecăților, resentimentelor și mai ales, a manipulării din partea axelor răului de pe planeta asta – Rusia, stânga internațională, islamismul, nu mă așteptam, zic, să-i văd angajându-se atât de pătimaș împotriva Poloniei, fără să asculte măcar o clipă și alte argumente.

    Din fericire, s-au auzit și în Israel voci care să cheme la calm și la rațiune. Scandalul Israel-Polonia nu numai că e bazat pe neînțelegere și ignoranță, dar e și total împotriva intereselor ambelor țări.

    http://www.jpost.com/Diaspora/Setting-history-straight-Poland-resisted-Nazis-540092

    https://www.haaretz.com/opinion/.premium-holocaust-trips-to-poland-for-israeli-youth-should-start-in-germany-1.5870844

    Din nefericire, aici, pe fir, nu am observat această abordare.

    Dimpotrivă, am observat insistența de a avea dreptate cu orice preț.

    Deși Silva și Corneliu sunt probabil convinși că perseverând aici cu astfel de argumente servesc cauza Israelului, eu cred că nu o servesc.
    Mă tem că cei care intră din afară și văd această discuție nu vor pleca mai iubitori de Israel decât au venit.
    Și nu, nu din vina „discuțiilor mele” cu „prietenii polonezi”.

    Având în vedere toate acestea, am considerat că astfel nu ajungem nicăieri.

    Așa cum sper că veți vedea, nu din lipsă de informații și de argumente am preferat să nu continui discuția.

    Așadar, Corneliu, îmi pare rău că ați reluat comentariile, deși sigur nu avea cum să vă scape faptul că eu închisesem acel fir.

    Ok. Vă răspund și de data asta, și sper că veți înțelege în cele din urmă că nu doresc să discutăm așa.

    Și că timpul nu-mi permite să prelungesc la infinit acest schimb de mesaje.

    Ca israelian, pot afirma ca nimeni aici nu vrea sa incrimineze un popor intreg sau un stat. Presupunerea aceasta este ilogica.

    Păi nu e presupunere, Corneliu. E constatare. Deja s-a întâmplat. La scară mare.
    Sunt de acord că e ilogic, dar nu eu sunt de vină.

    Exemple:

    1. Inscripții vulgare, menite să jignească un popor întreg sau un stat, pe gardul ambasadei Poloniei la Tel Aviv.

    Hm, cum de s-a putut întâmpla asemenea incident? Eu știam că datoria de a păzi cum trebuie ambasadele revine statului gazdă. Iar Statul Israel are ceva experiență în privința protecției de diverse atacuri a obiectivelor sensibile, între care se numără și cele diplomatice.
    Să fi fost poliția israeliană prinsă pe picior greșit, în mod excepțional, tocmai în acest caz?

    Ce ați fi zis dacă se întâmpla invers, dacă pe gardul ambasadei Israelului de la Varșovia ar fi apărut inscripții vulgare și jignitoare?

    https://twitter.com/NTarnopolsky/status/965221180008525824

    2. Lideri politici israelieni marcanți care incriminează un popor întreg sau un stat:

    “No Polish law will change history, Poland was complicit in the Holocaust. Hundreds of thousands of Jews were murdered on its soil without them having met any German officer.”

    Zice Yair Lapid, liderul opoziției din Israel.
    https://www.timesofisrael.com/lapid-poland-was-complicit-in-the-holocaust-new-bill-cant-change-history/

    Dacă citiți tot textul articolului din Times of Israel, vedeți că Lapid zice mai jos

    “I am a son of a Holocaust survivor. My grandmother was murdered in Poland by Germans and Poles. I don’t need Holocaust education from you. We live with the consequences every day in our collective memory. Your embassy should offer an immediate apology.”

    În urma unei simple anchete jurnalistice făcute de polonezi, a rezultat că ambele bunici ale lui Lapid au supraviețuit războiului. Una dintre ele locuia în siguranță în Palestina, sub administrație britanică. Cealaltă bunică fost salvată (de diplomatul suedez Raoul Wallenberg, omorât ulterior de ruși), din getto-ul de la Budapesta, Ungaria, oricum nu a avut nicio treabă cu Polonia.
    Jurnaliștii polonezi i-au cerut lui Lapid să lămurească neconcordanțele. Lapid a dat-o pe Academiei. De fapt nu bunica, ci străbunica lui a fost omorâtă, la Auschwitz.
    Această informație este adevărată. Dar să vedeți cum rezultă din ea, în logica lui Lapid, complicitatea polonezilor la această crimă: nu degeaba, zice el, naziștii au pus lagărul pe teritoriul Poloniei, l-au pus acolo pentru că știau că polonezii vor colabora.

    Nu pot să nu mă îngrijorez la gândul că, teoretic, un astfel de personaj ar putea ajunge prim-ministru.

    Că tot veni vorba de Lapid, poate e bine să spunem, pentru cititorii români, că violența atacurilor lui Lapid împotriva Poloniei ar putea fi un factor explicativ pentru atitudinea lui Netanyahu.

    Pus la zid de către adversarul său, în perspectiva alegerilor (și cu Procuratura pe cap), după ce nu s-a sfiit să se afișeze cu Viktor Orban, premierul maghiar (care îl laudă pe Miklos Horthy și care este totodată și cel mai bun prieten al lui Putin în Europa), Netanyahu s-a trezit să facă scandal pe legea poloneză, ca să nu pară mai puțin patriot decât Lapid.

    3. Jurnalistă israeliană care apără adevărul și libertatea de expresie de legea IPN din Polonia, prin incriminarea unui popor întreg sau unui stat.

    Lahav Harkov, de la Jerusalem Post, a scris de 14 ori pe twitter „Polish death camps”. Uau. Curaj, nu glumă.

    https://twitter.com/lahavharkov/status/957294785622171654

    Daca cititi cu atentie formularea articolului va puteti da seama singura.

    Corneliu, eu am tradus-o. Nu știu alții cum fac, dar eu ca să traduc, citesc textul. Cu atenție. Cred că am putut să-mi dau seama singură ce conține.

    Caci tema atat de sensibila a partii pe care au avut-o la holocaust nu putini polonezi aflati sub ocupatie nazista, nu mai constituie azi practic nici obiect de cercetari,

    Bine spuneți, nu mai constituie obiect de cercetări.

    Dar nu pentru că s-au lămurit toate cele ce erau de lămurit.
    Ci pentru că cercetările au fost oprite. Nu din inițiativa autorităților poloneze.

    Mă refer la cazul Jedwabne, cel mai important cap de acuzare adus polonezilor când e vorba să se dea exemple concrete privind contribuția lor la Holocaust. Acuzația sună astfel:

    În localitatea Jedwabne, în 1941, când teritoriul polonez respectiv se afla sub ocupație germană, localnicii de etnie poloneză, din proprie voință, fără vreo contribuție germană, i-au închis pe concetățenii lor de etnie evreiască, peste 300 de persoane, într-o șură, apoi au dat foc și au păzit locul, ca nimeni să nu poată scăpa, până când cei închiși acolo au ars de vii.
    Cel mai cunoscut acuzator al polonezilor cu privire la masacrul de la Jedwabne este Jan Tomasz Gross.

    Sunt însă și istorici care arată că acest modus operandi, închiderea victimelor într-o șură și incendierea ei, era caracteristic pentru SS și mai fusese practicat de nemți și în alte localități, ceea ce ar pleda cel puțin pentru o „inspirație”/participare germană (rămânând de văzut în ce grad), la această crimă.

    În plus, multe dintre afirmațiile din cartea lui Jan Tomasz Gross, „Vecinii”, sunt contestate.
    http://inliniedreapta.net/polonia-antisemitismul-si-stanga/

    Pentru a se elucida până la capăt acest masacru, după toate regulile investigațiilor istorice, era necesară exhumarea cadavrelor.
    Astfel se putea stabili numărul victimelor, felul cum au murit, dacă unii au fost împușcați, dacă gloanțele erau nemțești, ce fel de combustibil s-a folosit la incendierea acelei șuri.

    Exhumarea începuse, dar a fost oprită – de Ministrul Justiției de atunci (2001) al Poloniei, Lech Kaczynski, la cererea autorităților religioase evreiești.

    https://www.theglobeandmail.com/news/world/poland-stops-exhumation-of-jewish-mass-grave/article4148112/

    totul fiind deja bine cunoscut si cu atat mai putin de creatii artistice.

    Cât despre creațiile artistice, chiar nu înțeleg ce vreți să spuneți cu această frază.

    Sper că nu vreți să sugerați că adevărul istoric se poate cunoaște din creații artistice.

    Ramane doar relatarea celor cunoscute pe o cale sau alta. Iar legea, asa cum e formulata, intimideaza pe oricine ar vrea sa o faca.

    Corneliu, să mai citim o dată textul legii.

    Art. 55a. 1. Acela care, în public și împotriva faptelor, îi atribuie națiunii poloneze sau Statului polonez, responsabilitatea sau co-responsabilitatea pentru crimele naziste comise de către Cel de-al Treilea Reich German, la care se face referire în art. 6 din Carta Tribunalului Militar Internațional atașat la Acordul internațional privind urmărirea și pedepsirea marilor criminali de război ai Axei din Europa, semnat la Londra la 8 august 1945 (Monitorul Oficial din 1947 poz. 367) sau pentru alte infracțiuni constituind crime împotriva păcii, umanității sau crime de război, sau reduce flagrant în vreun alt mod răspunderea adevăraților făptași ai acestor crime, este supus unei amenzi sau unei pedepse privative de libertate de până la 3 ani. Hotărârea va fi făcută publică.

    Nu suntem numai noi doi aici.

    Oricine poate să citească și să vadă dacă textul legii e menit să intimideze pe cine vrea să mintă sau pe cine vrea să spună adevărul.

    iar rezultatele se vad deja, si nu vorbesc de tensiunea diplomatica.
    Sunt deja pe rol in justitia poloneza zeci de dosare de cazuri de „incalcare” si ma indoiesc ca ar fi toate justificate. Si in acest fel, intimidarea, despre care am vorbit in replicile pe care le-ati sters, incepe sa functioneze.

    Faptul că sunt multe situații care cad sub incidența unei anumite legi nu e un argument împotriva acelei legi. Ba e chiar un argument cum că legea e relevantă.
    Dacă facem o lege care pedepsește pescuitul pe Marte, s-ar putea să nu avem multe amenzi de încasat.
    Dar, iată că s-au găsit multe fapte care intră sub incidența legii IPN din Polonia. Poate că asta înseamnă că polonezii n-au făcut-o degeaba.

    Faptul că vă îndoiți, Corneliu, că ar fi toate justificate, este irelevant. Justiția poloneză este cea care va stabili care sunt justificate și care nu.

    A propos, și în Israel există o lege antinegaționistă. Sunt, oare, multe procese pe acea lege, acumulate până acum?
    Și dacă procesele sunt multe sau puține, dacă un cetățean din altă țară se îndoiește sau nu că ar fi toate justificate, ce relevanță are asta?
    Înseamnă că trebuie abrogată legea israeliană împotriva negaționismului?

    Si iata ce s-a intamplat la 19 martie in Polonia in orasul Radomsko, la vizita unei delegatii de elevi israelieni condusa de primarul orasului Kiriat Bialik, infratit cu cel polonez.
    Fusese programata o adunare comuna a grupului de elevi israelieni cu elevi polonezi si cu participarea celor doi primari. Primarul polonez i-a cerut in prealabil celui israelian sa vada textul cuvantarii sale si cand a vazut ca el contine referiri si la faptele comise de unii polonezi in timpul razboiului, i-a cerut sa stearga unele pasaje sau maximum sa se refere la fapte comise de unii ucrainieni. Dupa ce s-a consultat urgent cu Ministerul israelian de Externe, primarul din Kiriat Bialik a refuzat sa-si modifice textul. Ca urmare, intrunirea comuna a fost anulata si primarul israelian a tinut intrunirea numai cu elevii sai, tinand cuvantarea originala.

    Iata aici sursa: https://www.timesofisrael.com/poland-censors-israeli-mayor-at-official-ceremony-over-mention-of-polish-crimes/

    Elocvent, nu?

    Elocvent este, Corneliu, și o să vedeți imediat de ce.
    Nu era o Volgă, era o bicicletă, și nu i s-a dat ci i s-a luat.

    Primarul polonez a primit din timp textul de la colegul său, primarul israelian, PENTRU TRADUCERE.
    Este o practică normală atunci când e vorba de discursuri oficiale la evenimente unde participă vorbitori de limbi diferite. Oricât ar fi de performant traducătorul, traducerea simultană a unui discurs oficial nu are cum să fie la același nivel cu o traducere făcută din timp, pe îndelete, fără emoții. Așa a ajuns textul primarului israelian la primarul polonez. Nu i l-a cerut pentru a-l cenzura.

    În textul cuvântării, primarul israelian făcea afirmația că polonezii ar fi omorât, împreună cu „naziștii” (și asta e caracteristic, polonezii sunt numiți cu numele nației lor, „polonezi”, naziștii nu se precizează că ar fi neapărat nemți) în timpul celui de-al II-lea Război Mondial, 200 000 de evrei.

    Această cifră nu are temei istoric, dar a mai fost vehiculată în contextul scandalului actual.

    Vreți detalii? Iată-le:

    Cifra a apărut într-un articol din Haaretz de acum un an, intitulat sugestiv:

    ‘Orgy of Murder’: The Poles Who ‘Hunted’ Jews and Turned Them Over to the Nazis
    More than 200,000 Jews were killed, directly or indirectly, by Poles in World War II, says historian Jan Grabowski, who studied the brutal persecution of the victims. His conclusion: There were no bystanders in the Holocaust.

    https://www.haaretz.com/world-news/MAGAZINE-orgy-of-murder-the-poles-who-hunted-jews-and-turned-them-in-1.5430977

    Articolul a fost recent linkuit de pe pagina de FB a Ministerului israelian al Afacerilor Externe:
    https://www.facebook.com/IsraelMFA/posts/10155431536276317

    Autorul său, Ofer Aderet, susține în text că cifra a aflat-o de la Prof. Jan Grabowski, istoric, de la Universitatea din Ottawa.

    Un alt articol, apărut în Times of Israel, semnat de Amanda Borschel-Dan, dă această cifră, indicând ca referință lucrările unei respectate autorități în studiul Holocaustului, istoricul Szymon Datner.

    https://www.timesofisrael.com/complicity-of-poles-in-the-deaths-of-jews-is-highly-underestimated-scholars-say/

    Întrebată unde exact, în lucrarea lui Szymon Datner, a găsit ea această informație, autoarea articolului a răspuns că, neștiind limba polonă, nu a putut consulta direct scrierile acestuia, dar a aflat că Datner a indicat această cifră de la… același Prof. Jan Grabowski.

    https://wpolityce.pl/historia/381722-teraz-juz-200-tysiecy-kto-da-wiecej-pogon-za-jak-najwiekszym-horrorem

    Numai că Szymon Datner nu a scris nicăieri așa ceva.

    https://ipn.gov.pl/en/news/1060,Statement-on-the-crimes-committed-by-the-German-Reich-in-occupied-Poland-and-on-.html

    dar să revenim la primarii în chestiune:

    Primarul polonez a rugat partea israeliană să nu folosească ocazia acelei ceremonii pentru a face afirmații controversate, ci mai degrabă să se încerce o conciliere.
    Primarul israelian a refuzat să-și modifice textul.
    Așadar, polonezii au ținut ceremonia separat de israelieni.
    Au asigurat israelienilor localul și paza, au pus steaguri israeliene și poloneze, dar l-au lăsat pe primarul israelian să-și țină cuvântarea în ebraică, în fața elevilor veniți din Israel.
    După ce s-au terminat ceremoniile cu primarii – separate, din păcate – elevii israelieni au fost invitați la masa de prânz.
    Seara a avut loc, așa cum era prevăzută, întâlnirea elevilor israelieni cu cei polonezi, cu cântece și dansuri, foarte reușită, de altfel.

    https://wpolityce.pl/spoleczenstwo/386685-prezydent-radomska-odpiera-zarzuty-cenzurowania-wystapienia-izraelskiego-mera-sa-bezpodstawne
    https://wpolityce.pl/polityka/387492-nasz-wywiad-prezydent-radomska-nie-chcialem-zeby-izraelski-burmistrz-prezentowal-nieprawdziwe-tezy-ze-polacy-zamordowali-200-tysiecy-zydow

    Las la aprecierea cititorilor compararea celor două versiuni ale relatării evenimentului. Dacă versiunea primarului polonez aduce ceva în plus față de cea relatată de Times of Israel, și dacă era bine sau nu să fie și ea auzită.
    Apoi, dacă etica jurnalistică ar fi putut cumva presupune ca Times of Israel să încerce să obțină și o poziție din partea polonezilor, înainte de a publica, pe acel ton alarmist și denunțător, articolul intitulat: „Poland censors Israeli mayor who sought to cite Polish Holocaust crimes at event”. (S-a reținut, da? Nu doar primarul micii localități, Toată Polonia e incriminată pentru presupusa „cenzurare”.)
    Deasemenea, îi las pe cititori să aprecieze ei dacă și cine a încercat să provoace scandal și să pună gaz pe foc, resp. dacă și cine a încercat să prevină escaladarea conflictului.

    Alt caz s-a petrecut cand un inalt diplomat polonez a cerut institutiei Yad Vashem din Ierusalim sa inlocuiasca textul explixcativ al unei poze care arata „politisti polonezi” pazind intrarea la ghetoul din Lodz.

    Iată textul.

    https://twitter.com/bgraczak/status/974273325689131009

    În engleză scrie „Polish police”. Nu scrie „Polish policemen”.
    Așa cum toată lumea ar trebui să știe (dar nu neapărat chiar știe), la vremea aceea, nu avea cum să patruleze la ușa getto-ului din Lodz „Poliție poloneză”.
    Atunci de ce scrie așa?
    De ce nu se poate corecta?
    Și de ce e atât de scandalos faptul că un înalt diplomat polonez a îndrăznit să roage conducerea Yad Vashem să risipească această confuzie?

    Gândiți-vă câți turiști din lumea întreagă au văzut până acum formula „Polish police” de la Yad Vashem și câți dintre ei au habar de faptul că atunci nu putea fi vorba de „Poliție poloneză”. Lumea nu știe istorie, o învață din „creații artistice” manipulatoare, de tip „Unsere Mütter, unsere Väter”, că de aceea a ajuns atâta prostime, inclusiv Obama, să vorbească de „lagărele poloneze ale morții”. Este evident că vor rămâne cu impresia unei participări poloneze instituționale, reprezentative pentru autoritățile Statului polonez.

    Toata lumea stie ca la vremea aceea Polonia nu mai exista ca stat,

    Polonia a continuat să existe ca „Stat subteran”, condus de un guvern în exil, aflat la Londra. În ciuda dificultății extreme a condițiilor create de ocupația germană, acest Stat chiar funcționa. Rezistența armată, mai ales prin Armata Naționala, AK, a continuat lupta de partizani și acțiunile de sabotaj, la scară masivă.
    Nicăieri în zonele ocupate de nemți nu a existat un fenomen comparabil cu Insurecția Varșoviei.
    Statul subteran polonez pedepsea cu moartea pe etnicii polonezi care își trădau concetățenii de etnie evreiască nemților. În ciuda tuturor riscurilor și greutății de a acționa, AK a dus la îndeplinire astfel de execuții.

    Guvernul polonez în exil a informat autoritățile engleze (v. raportul lui Witold Pilecki, ofițerul polonez care s-a dus voluntar la Auschwitz, dându-se drept evreu și lăsându-se deportat acolo, ca să transmită informații despre ce se întâmpla acolo) și pe cele americane (raportul Jan Karski) despre exterminarea cetățenilor polonezi de etnie evreiască și le-a cerut să facă ceva pentru a-i pune capăt. O măsură pe care o sugerau polonezii, și care ar fi putut salva foarte multe vieți, ar fi fost bombardarea sistematică a liniilor ferate care duceau spre Auschwitz; dar nu au fost ascultați. Iar Roosevelt nu i-a primit în SUA pe refugiații evrei din Europa.
    Mai târziu, la Yalta, Stalin, Roosevelt și Churchill au stabilit ce și cum, iar Polonia a rămas sub ocupație sovietică până în anii 90. Și nu a fost reprezentată la redactarea variantei corecte politic a narațiunii istorice postbelice, asupra căreia a căzut de acord „concertul puterilor”, fără să țină cont de ea.

    http://inliniedreapta.net/un-cercetas-polonez-voluntar-pentru-auschwitz/
    http://inliniedreapta.net/blogpost/omul-care-s-lasat-prins-pe-strazile-varsoviei-pentru-fi-trimis-la-auschwitz/

    Textul complet al raportului Lui Pilecki în engleză aici:
    https://archive.org/stream/WITOLDREPORT/WITOLD%20REPORT_djvu.txt

    Societatea poloneză, spre deosebire de toate celelalte nații ocupate de nemți, a participat masiv la acțiunile de sabotaj și la sprijinirea rezistenței. Nu au existat formațiuni SS alcătuite din populație locală – cum a fost cazul în celelalte țări. În cursul celui de-al II-lea Război Mondial, Polonia a pierdut 20%, 1/5 din populație – 6 milioane de cetățeni polonezi, dintre care 3 milioane erau etnici evrei.

    În Polonia, spre deosebire de toate celelalte țări ocupate, pedeapsa aplicată de nemți pentru ajutorarea/ascunderea evreilor era moartea. Nu numai moartea persoanei prinse că a făcut asta, ci și a întregii familii și a vecinilor, care ar fi putut să știe și nu au denunțat.
    Cine acuză astăzi pe polonezi că „n-au făcut destul”, să se gândească bine, în conștiința lui, în fața lui Dumnezeu, dacă ar fi fost în stare să-și asume asemenea riscuri.
    Și totuși, numărul de „drepți între popoare” polonezi recunoscuți de Yad Vashem, 6600, este mai mare decât al oricărei alte naționalități.

    Dintre cei care se isterizează astăzi împotriva Poloniei – pt. că vrea să interzică atribuirea crimelor legate de Holocaust Statului Polonez, sau națiunii poloneze, în bloc – foarte puțini au habar de aceste lucruri.

    dar politistii pusi in uniforme si care pazeau la locul respectiv fusesera totusi polonezi.

    Sigur? Să vedem.

    Ministrul adjunct de Externe al Poloniei, Jan Dziedziczak, a fost sesizat în privința inscripției de către Tadeusz Michalski, veteran AK, care s-a aflat la Lodz în vremea ocupației germane.
    Michalski a vizitat Yad Vashem recent, într-o delegație poloneză de veterani ai rezistenței și drepți între popoare.
    Michalski a arătat că poarta getto-ului din Lodz era păzită la acea vreme de poliția getto-ului, formată din evrei.
    https://wpolityce.pl/polityka/386127-blyskawiczna-reakcja-msz-ws-skandalicznego-napisu-w-yad-vashem-dziedziczak-poprosilem-nasza-placowke-o-interwencje

    Dacă vreți mai multe detalii, așa cum a explicat Michalski, Lodz în acea vreme fusese incorporat în Reich-ul German propriu-zis, nu intra în administrarea teritoriilor poloneze ocupate, „Generalgouvernement für die besetzten polnischen Gebiete ”.
    De aceea, la Lodz nu exista așa numita „policja granatowa”, în germană „Polnishe Polizei im Generalgouvernement”, poliția alcătuită de nemți, din etnici polonezi.

    Aici adaug noi explicații, ca să se înțeleagă bine despre ce vorbim.
    În teritoriile poloneze ocupate, nemții au instituit obligația pentru toți foștii polițiști polonezi dinainte de război să se înroleze în această formațiune. Refuzul de a o face era pedepsit cu moartea – prin împușcare sau trimitere în lagăr. Se estimează că policja granatowa a avut un număr de cca 16-18 mii de oameni. Dintre aceștia, 30% colaborau direct cu partizanii AK împotriva nemților. Mulți dintre acești polițiști au fost eroi. Dar au existat și canalii. Pe cei care nu colaborau cu AK, adesea partizanii îi prindeau și îi dezarmau – până când, la un moment dat, nemții au instituit pedeapsa cu moartea și pentru granatowi care pierdeau armamentul, și, de atunci, AK a decis să nu-i mai dezarmeze. În orice caz, în rândurile acestor polițiști, mortalitatea era extrem de ridicată.
    http://www.nowiny24.pl/archiwum/art/6065119,cala-prawda-o-wojnie-granatowi-policjanci-bohaterowie-i-kanalie,id,t.html

    În getto-uri, așa cum se știe, nemții înființaseră poliția evreiască, „Jüdischer Ordnungsdienst”.
    Detalii despre ea, în engleză, aici:
    http://www.yadvashem.org/odot_pdf/Microsoft%20Word%20-%206386.pdf

    Nu este posibil ca, citind textul amendamentului, pe care l-am tradus aici, cineva să nu priceapă că el este destinat a pedepsi MINCIUNA.
    Nu există nicio variantă de interpretare în care acest text limitează libertatea de expresie, libertatea de a spune adevărul. El limitează „libertatea”de a minți. Atât.

    Am explicat aici de cel puțin 3 (trei) ori că amendamentul la legea IPN, care face obiectul controversei actuale, a fost consultat, cu un an și jumătate înainte de a ajunge la votul Seimului, cu aceeași D-nă Ambasador Azari, care declanșat scandalul de Ziua Holocaustului 27 ian 2018, la ceremoniile oficiale, in fața camerelor TV din lumea întreagă.
    Am explicat că, la vremea consultărilor din 2016, D-na Azari făcuse unele propuneri – de altfel, redundante, dacă vreți părerea mea – propuneri imediat acceptate de partea poloneză, iar ulterior, timp de 1,5 ani, nu a mai dat vreun semn că partea israeliană ar mai avea altceva de propus.

    De propus. Cel mult. Pentru că Polonia e un stat suveran. Iar în procesul legislativ polonez nu poate interveni un alt stat. Desigur, Israelul fiind pentru Polonia un stat prieten, aliat (cel puțin așa se putea considera încă în 2016), și știind că e vorba de o temă de mare importanță pentru acel stat prieten, deputații polonezi au avut acele consultări cu diplomatul israelian, și au acceptat fără ezitare propunerile respective.
    Dar argumentul cum că deputații polonezi ar fi trebuit să se gândească totuși, că deși ambasadoarea Israelului nu a mai dat niciun semn că legea, chiar cu amendamentele ei, tot nu va fi pe placul guvernului israelian, nu ține, Corneliu.
    Evident de ce.
    Nici în Knesset, când deputații propun legi și le votează, nu stau să facă presupuneri și speculații teoretice, despre cum ar putea fi privită o anumită lege de către guvernul/cetățenii altei țări.
    Cu atât mai puțin dacă legislatorii israelieni ar fi discutat din timp chestiunea cu diplomații acelei țări (știind că tema este de maximă importanță pentru acea țară) acceptând propunerile lor, iar apoi, țara respectivă (prin dipolmații ei) nu ar mai fi dat niciun semn israelienilor cum că ar mai fi rămas acolo ceva ce nu le convine.
    Dacă după un an și jumătate de tăcere de la acele consultări cât se poate de prietenești, diplomații țării respective ar fi acuzat deodată Israelul, cu ocazia unei ceremonii, în fața lumii întregi, de tot felul de răutăți în legătură cu legea discutată, era clar – aveam de-a face nu cu o discuție reală, pe conținut, între oameni care doresc cu adevărat să rezolve ceea ce ei consideră încă a fi o problemă, ci cu o nouă capcană anti-israeliană, un nou pretext de atacuri orchestrate, pentru distrugerea imaginii Israelului.
    Nu v-ar conveni, nu?
    Păi atunci, nu e ok să le faceți asta polonezilor.

    Cum spuneam, ce ție nu-ți place altuia nu-i face.

    Am mai spus aici că scandalul iscat este în interesul Rusiei.
    Interesul Rusiei este ca SUA să se îndepărteze de aliatul său, Polonia, și, în general, să se retragă din Europa.
    Israelul are puțini prieteni pe harta lumii. Polonia era unul dintre ei.

    http://www.jpost.com/Israel/Polish-president-Were-Israels-best-friend-in-Europe

    http://www.jpost.com/Israel/Kaczynski-was-friend-of-Jewish-people

    Dacă Lech Kaczynski e considerat a fi fost un bun prieten al Israelului, cum de guvernarea partidului fondat de el și de fratele lui (și condus în prezent de acesta din urmă), a ajuns acum marele dușman?

    https://edition.cnn.com/2017/12/22/middleeast/jerusalem-vote-united-nations-list-intl/index.html

    Ar fi fost în interesul Israelului ca această prietenie să fie păstrată și adâncită.

    Tot în interesul Rusiei, nu al Poloniei, nici al Israelului, este ca în Polonia să se poată crea o mișcare politică antisemită, antiamericană și rusofilă, care să aibă cât de cât o șansă, măcar de a pluti la suprafață.

    Din fericire, spre cinstea polonezilor, nu s-a întâmplat așa ceva.
    Mi-era teamă că o să am dezamăgiri, că o să înceapă să apară declarații sau articole cu iz antisemit.
    Nu au apărut însă asemenea chestii, decât din șanțul rusofil de la periferia politicii (dacă Netanyahu tot se vizitează cu Putin, poate are ocazia să-l întrebe cum de mai toți rusofilii de pe glob sunt antisemiți și invers – iar asta vedem și în Polonia, și în România, dar și în SUA, Franța, Germania, până și în Gaza și în Venezuela; fenomenul ține oare numai de legile psihiatriei? Sau totuși Putin știe mai mult despre asta?).

    Am mai arătat că D-na Azari nu e nouă în diplomație, a fost ambasadoare la Moscova înainte (2006-2010).
    Acolo nu a avut de obiectat față de politica istorică a statului lui Putin.
    Nu l-a întrebat pe Putin ce e cu cultul pe care acesta i-l aduce lui Stalin, criminalul care a împărțit Europa cu Hitler.

    Nu, vă rog, nu mă luați cu „totuși, sovieticii au eliberat lagărul de la Auschwitz”.
    Acel lagăr nu ar fi existat dacă Polonia nu era atacată pe la spate de către sovietici în timp ce încă mai rezista nemților.

    Iar nemții nu ar fi putut să se reînarmeze după Primul Război Mondial, dacă nu era Uniunea Sovietică să-i ajute (v. Rapallo și tot sprijinul sovietic pentru cel de-al III-lea Reich, v. https://searchworks.stanford.edu/view/3052275, revedeți și „The Soviet Story” https://www.youtube.com/watch?v=2DX2UTtOUgA ).

    Anna Azari, de fapt nici Netanyahu însuși, nu a/au găsit nimic periculos în legea rusească ce pedepsește lipsa de respect față de ”gloria militară a Rusiei”.
    Nu s-au temut că, de exemplu, dacă amintești colaborarea strânsă pe „problema evreiască” dintre NKVD și SS, (https://www.youtube.com/watch?v=2DX2UTtOUgA v min 46-50 de exemplu) s-ar putea să cazi sub incidența legii?
    Că această lege ar putea să îngrădească libertatea de expresie și cercetarea istorică?

    Puteau să ridice față de Putin chestiuni spinoase, cum ar fi legătura strânsă dintre serviciile rusești și terorismul islamic, să-l fi întrebat dacă Mahmoud Abbas mai lucrează pentru KGB (Putin însuși a zis la un moment dat că nu există „ex-KGB”, și probabil că știe ce vorbește).

    Dar cu Putin suntem pragmatici, nu? Pt. că el are baze în Siria și poate influența Iranul și trebuie să avem loc de bună ziua cu el.
    Cu polonezii, ne putem permite să fim dogmatici și bățoși, în campania electorală.

    Iar pe termen lung? Israelul are nevoie de aliați? Cine se gândește pe termen lung? Doar suntem pragmatici.

    D-na Azari nu i-a stricat lui Putin nicio ceremonie, nu l-a pus în situații penibile în fața camerelor de luat vederi de pe întreaga planetă. A fost toată numai zâmbet și curtoazie. Diplomație cum scrie la carte, pace, prietenie și respect reciproc.
    Poate că în spațiul rusofon se simte bine, fiind născută în URSS, acolo știe cum să pună problema și îi iese bine misiunea.
    La Varșovia nu scapă nicio ocazie de a da cu bățul în baltă.

    Deunăzi, la ceremonia de amintire a epurărilor comuniste antisemite din martie 1968, Ambasadoarea Azari a zis așa:

    Din ultima lună și jumătate deja știu cât de ușor este în Polonia să trezești toți demonii antisemitismului.

    https://dorzeczy.pl/kraj/58295/Azari-na-rocznicy-Marca-68-Juz-wiem-jak-latwo-w-Polsce-obudzic-wszystkie-demony-antysemickie.html

    Pe bune? Chiar toți demonii? Toți, toți?
    În URSS/Rusia nu a întâlnit vreun astfel de demon?
    Nu știm, pentru că n-am auzit să fi încercat D-na Azari să exorcizeze demoni pe când lucra ca ambasador la Moscova.

    În schimb, D-na Ambasador pune pe seama „demonilor antisemitismului din Polonia” faptul că în martie 1968 regimul comunist impus de ocupanții sovietici a dat afară din toate funcțiile pe toți evreii, (atât pe cei din rândurile Partidului și ale Securității, cât și pe cei care nu aveau nimic de-a face cu regimul, ba chiar se situau pe poziții critice).

    Se întreabă retoric, în discursul ei, dacă nu cumva tov. Gomulka și Partidul au trecut la aceste măsuri sperând ca astfel să rezolve problemele pe care le aveau cu societatea poloneză.

    Argumentarea seamănă ca schemă cu cea a lui Lapid: nu degeaba Hitler a pus lagărele tocmai în Polonia. Nu degeaba Gomulka a recurs la campania antisemită.
    Ambii știau că polonezilor o să le placă.

    A vorbi așa nu numai că dovedește lipsă de tact diplomatic, mai degrabă sugerează încercarea ambasadoarei de a lansa o nouă provocare, de a întreține scandalul. Poate totuși se ivește un tâmpit care să scrie vreo tâmpenie cu spray pe vreun gard (nu pe gardul ambasadei Israelului, care e bine păzită, pe un gard oarecare, dar să fie la vedere, undeva în Varșovia) ca să avem dovada demonilor. Și apoi să ne îngrijorăm de creșterea antisemitismului în Polonia.

    Doar că, până una-alta, realitatea nu confirmă chestia cu demonii polonezi.

    Polonia este o țară în care evreii sunt în siguranță.
    http://www.poland.gov.pl/politics/foreign-affairs/jonny-daniels-poland-safest-country-europe-jews/

    În Germania și în Franța (ca și în Suedia și Olanda) ei sunt în pericol fizic permanent.

    https://www.20minutes.fr/societe/2244635-20180327-antisemitisme-france-pourquoi-francais-juifs-sentent-insecurite

    Merkel e îngrozită de creșterea antisemitismului. Deși nu face sinapsă între invitarea sutelor de mii de musulmani în Germania și creșterea violenței împotriva evreilor.

    http://www.dw.com/en/anti-semitism-in-germany-jewish-life-under-threat-says-charlotte-knobloch/a-41967491

    https://www.usatoday.com/story/news/world/2017/12/21/anti-semitism-germany-jews-discrimination-muslims-right-wing-nationalists/962383001/

    http://www.newsweek.com/antisemitism-rise-germanys-leader-warns-holocaust-remembrance-day-793095

    În 2017, s-au comis în medie în Germania patru crime antisemite pe zi.

    http://www.dw.com/en/germany-averaged-four-anti-semitic-crimes-per-day-in-2017-report-says/a-42538545

    A zis ceva ambasadorul Israelului din Germania de demonii antisemitismului din Germania? A stricat vreo ceremonie? Eu n-am auzit.

    Cât despre asumarea de către germani a responsabilității pentru crimele din trecut, treaba stă așa:
    Un studiu al Universității Bielefeld, publicat recent,
    https://www.stiftung-evz.de/fileadmin/user_upload/EVZ_Uploads/Pressemitteilungen/MEMO_PK_final_13.2.pdf
    arată că

    70% dintre germani afirmă că strămoșii lor NU au fost printre făptuitorii crimelor din cel de-al II-lea Război Mondial
    doar 17,6 % declară că printre strămoșii lor au fost făptași, iar 12 % habar n-au
    54% afirmă că strămoșii lor au fost printre victimele războiului
    18% spun că strămoșii lor au ajutat victimele (de ex. pe evrei)

    Așadar, nemții de astăzi se consideră mai degrabă urmași ai victimelor și ai celor care au ajutat victimele, decât urmași ai făptașilor. Atunci, cine a comis toate acele orori? Polonezii?

    Iată însă cum vede Yair Lapid Germania – extrase din interviul său pt Bild, intitulat sugestiv: „Germania este unică în Europa”:

    https://www.bild.de/politik/ausland/israel/deutschland-ist-einzigartig-in-europa-31583444.bild.html

    Ca să ne situeze cum se cuvine, reporterul Bild începe prin a ne spune că Lapid este adesea comparat cu George Clooney, că a fost de două ori ales drept cel mai sexy bărbat din Israel și că, înainte de a fi politician și ministru, el a fost cel mai iubit star TV din această țară.

    La un moment dat, vine vorba de Holocaust și de istoria de familie a lui Lapid. (Redacția Bild are grijă să ne informeze într-o paranteză că bunica acestuia a supraviețuit în ghetto-ul din Budapesta.)

    În acest context, Lapid spune despre relația lui cu Germania:

    (…) Ich bin der Meinung, Deutschland hat Großes geleistet, was das Bewusstsein anbelangt. Jeder junge Deutsche weiß, was damals passierte und weiß um die moralischen Konsequenzen.“

    BILD.de: Befürchten Sie, dass die Menschen dieses Bewusstsein in Zukunft nicht mehr haben werden?

    Lapid: „Interessanterweise nein. Die jungen Deutschen, die ich getroffen habe, beschäftigt das Thema sehr. Es sind gewaltige Fragen, mit denen sie leben müssen: Was haben Deine Eltern, Deine Großeltern getan? Menschen, die mit moralischen Fragen leben, sind bessere Menschen. Eine Gesellschaft die sich selbst gezwungen hat, mit einer so gewaltigen moralischen Frage zu leben, wird immer eine bessere Gesellschaft sein.“

    (…)

    Ich bin fest davon überzeugt, dass es unter den jungen Deutschen keinen oder fast keinen Antisemitismus gibt. Das macht Deutschland einzigartig in Europa.“

    Traducerea mea:

    Sunt de părere că Germania a făcut mult în ceea ce privește conștientizarea (trecutului, Holocaustului, NT). Fiecare tânăr german știe ce s-a întâmplat atunci și știe care sunt consecințele morale „.

    BILD.de: Sunteți îngrijorat că oamenii nu vor mai avea această conștiință în viitor?

    Lapid: „(Poate părea) interesant, dar nu (sunt îngrijorat). Tinerii germani pe care i-am întâlnit sunt foarte preocupați de acest subiect. Acestea sunt întrebări imense pe care trebuie să le trăiască: ce au făcut părinții, bunicii voștri? Persoanele care trăiesc cu probleme morale sunt oameni mai buni. O societate care s-a auto-forțat să trăiască cu o problemă morală atât de extraordinară va fi întotdeauna o societate mai bună „.

    (…)

    „sunt ferm convins că printre tinerii germani nu există antisemitism deloc sau aproape deloc. Asta face Germania unică în Europa.”

    Nu mai am timp să compar aici constatările lui Merkel și pe cele ale lui Lapid în ceea ce privește dimensiunile antisemitismului în Germania.
    Nici convingerile lui Lapid privind superioritatea morală a tinerilor germani, cu imaginile junilor participanți la numeroasele manifestații neo-naziste din acea țară.
    Nici închipuirile lui Lapid despre amintirile de familie ale nemților de azi, cu rezultatele numerice ale studiului Universității din Bielefeld.

    Mai menționez doar că, în contrast puternic cu aprecierile lui Lapid pentru Germania, el se arată foarte critic nu numai cu polonezii, ci și cu Donald Trump.
    https://www.facebook.com/yeshatid/posts/983768215013172
    Vă las pe voi să apreciați nivelul de raportare la realitate al acestui personaj. Cum deosebește el țările aliate Israelului de cele ostile?
    Gândiți-vă că s-ar putea să ajungă PM într-o țară care e amenințată constant cu ștergerea de pe hartă. Poate că, în caz de ceva, o fi contând pe ajutorul Bundeswehr? Sau a armatei UE (care va fi redutabilă, dar e deocamdată doar un proiect, anunțat de Mogherini, doamna care a vizitat Iranul îmbăsmălită ca o mumie și care a plâns când cu atacul terorist de la BXL).

    Să comparăm realitatea germană cu cea poloneză:

    În Polonia există un singur (אחד, one) deputat naționalist – anti-Israel și antiamerican, din ăla care nu are nimic împotriva Rusiei. Îl cheamă Winnicki.
    Face interpelări, atacând guvernul PiS că ce are cu Rusia, care, ok, să zicem, a ocupat și ea Crimeea, mare lucru, dar de ce PiS nu zice nimic de Israel care a ocupat „teritoriile arabe”, asta e întrebarea!
    Altfel, Winnicki pe cont propriu nu a prins niciodată vreo patalama atunci când a candidat în numele Mișcării Naționale pe care o conduce.
    Nici nu ar fi ajuns deputat dacă nu era pus pe o listă destul de amestecată, lista lui Kukiz (după care eu nu prea mă omor, dar despre care nu putem spune că se arată rusofil sau iese altcumva din scala acceptabilului).

    Dincolo de manipulări și patimi iraționale, totuși măsura cea mai grăitoare a atitudinii unei societăți cu privire la evrei și Israel sunt alegerile.

    În Franța era cât pe ce să câștige alegerile FN. Nu a lipsit mult să o vedem pe Marine lePen Președinte al Republicii.

    În Germania, AfD, partid putinofil, al cărui lider, Alexander Gauland, declara acum câteva luni că „avem dreptul să ne mândrim cu prestația soldaților noștri în cele două Războaie Mondiale”,
    http://www.zeit.de/politik/deutschland/2017-09/afd-alexander-gauland-nazi-zeit-neubewertung

    AfD zic, a crescut fantastic și depășește SPD în sondaje.

    https://www.bild.de/bild-plus/politik/inland/politik-inland/afd-profitiert-von-groko-gezerre-54858212,view=conversionToLogin.bild.html

    NPD pune de un mare festival de ziua de naștere a lui Hitler, acum pe 20 apr.

    https://www.focus.de/politik/deutschland/npd-festival-schild-schwert-in-sachsen-dorf-zittert-jetzt-schon-neonazis-wollen-in-ostritz-hitler-geburtstag-feiern_id_8414881.html

    Și totuși, nu Germania și Franța sunt muștruluite de ambasadorul Israelului din acele țări, ci Polonia.

    De fapt, nici polonezilor nu le vine să creadă cât resentiment anti-polonez iese acum la iveală în Israel.

    Nu vă știam așa.

    Poate că voi, în Israel v-ați obișnuit că așa se vorbește acolo de Polonia, așa scriu mai toate ziarele, așa vorbesc politicienii și diplomații – cu excepții, desigur, spre onoarea lor, de ex Szewach Weiss.
    Dar pentru mine este foarte șocant.
    Mai ales că nici nu poate fi vorba de simetrie.
    Nu am constatat nici 1% din aroganța unui Lapid de partea poloneză.

    În Polonia au fost reacții de indignare față de nedreptatea unor afirmații făcute de israelieni, dar ele toate respectă o anumită măsură, nu se compară cu explozia afectivo-emoțională de aversiune din Israel față de Polonia și lipsa de reținere în exprimările în acest sens ale liderilor de opinie care contează.

    În media poloneze pe care le frecventez eu pe internet (în general, cele favorabile guvernării conservatoare actuale) am observat mereu prezența de articole care încearcă să le prezinte polonezilor și optica părții israeliene, încearcă să facă înțelese chiar și unele reacții obiectiv-nedrepte din Israel, dar care pot fi scuzate prin amprenta lăsată de enorma traumă a Holocaustului. Și dedică mult spațiu acelor voci din Israel care îndeamnă la calm, înțelegere și împăcare.

    Semnificativ mi se pare faptul că, în cursul convorbirii telefonice dintre premierul Morawiecki și premierul Netanyahu, referindu-se la Holocaust, Netanyahu nu a pronunțat nici măcar o singură dată cuvintele „german”, „Germania”, ci întotdeauna formularea politic-corectă: „nazism”, „nazist”.
    Așadar, suntem grijulii să nu nedreptățim Germania, acuzându-i în bloc pe toți etnicii nemți de crimele Holocaustului, și ne referim doar la „naziști”.
    Dar când polonezii își fac o lege care interzice răspândirea minciunii cum că Polonia ca Stat și ca națiune ar fi complice la aceste crime, nu trebuie să ținem cont de niciun fel de nuanțe.

    Poate știți că în urma discuțiilor la telefon dintre cei doi premieri, s-a decis alcătuirea unor echipe, una israeliană și una poloneză, care să discute și să încerce să lămurească anumite puncte de controversă și să contribuie la detensionarea conflictului.

    De partea poloneză, cea mai proeminentă personalitate din echipă este Bronislaw Wildstein, scriitor, filosof, jurnalist, luptător anticomunist, ale cărui articole de comentariu politic ați avut ocazia să le citiți adesea pe ILD.
    Tatăl său, Dr. Szymon Wildstein, a fost singurul supraviețuitor dintr-o familie numeroasă de evrei polonezi, exterminată în întregime de către nemți. (Dr. Szymon Wildstein a scăpat cu viață, pentru că se afla în România, ca medic militar, într-o unitate poloneză care a rămas în țara noastră.)

    Fiind cel mai cunoscut membru al „echipei poloneze”, lui Bronislaw Wildstein i se solicită cel mai adesea interviuri și comentarii despre situația creată între Polonia și Israel.
    Întotdeauna, Wildstein încearcă să îi facă pe polonezi să se pună în locul evreilor și să privească lucrurile și prin ochii lor.
    Nu înseamnă că dă dreptate părții israeliene, cu atât mai puțin că acceptă acuzațiile nedrepte și jignitoare.

    Dar mi se pare semnificativ că își înțelege rolul în ambele sensuri, nu doar să-i facă pe israelieni să-i înțeleagă pe polonezi.

    M-aș bucura să aud că și de partea israeliană există un Wildstein în echipă.

Comments are closed.