Să construim un bloc din Scandinavia până în România, aliat cu anglo-saxonii. Nu avem ce aștepta de la Germania

    Print Friendly, PDF & Email

    Articol publicat pe niezalezna.pl de analistul polonez Przemysław Żurawski Vel Grajewski de la Departamentul de Studii Internaționale și Politologice, Universitatea Łódź:

    Ucraina – test pentru poziția Germaniei

    Przemyslaw Zurawski vel GrajewskiAgresiunea rusească în Ucraina a subminat o politică germană de lungă durată, care încerca să atragă Rusia în construcția europeană și să-i ofere în Europa o poziție de imperiu sătul, cu interesele recunoscute, dar și dispus să respecte regulile europene ale jocului – așa cum se aștepta Berlinul. Revizuirea frontierelor pe calea armelor nu se încadra în acest plan.

    În urma confruntării cu realitatea, ceea ce își imaginau germanii că este Rusia contemporană, direcția spre care se îndreaptă ea și măsura receptivității ei față de influența civilizatoare a Germaniei și UE, s-au dovedit a fi toate un amestec de naivitate și de whishful thinking. Germania este, așadar, în stare de confuzie – părerile sunt împărțite în ceea ce privește conduita ulterioară față de Kremlin. Guvernul actual al cancelarului Angela Merkel este, din punctul de vedere polonez, cel mai bun posibil. Pentru ceva mai bun de atât, nu sunt șanse. Deocamdată el este acela care forțează multe alte țări din UE, care fac apeluri la cooperare cu Rusia, să sprijine sancțiunile UE – slabe, insuficiente, dar măcar și atât. Direcția în care va merge în cele din urmă Germania va fi decisivă pentru atitudinea întregii Uniuni Europene.

    Republica de la Berlin nu este republica de la Bonn

    Fosta Republică Federală Germania, republica de la Bonn, funcționa în anii 1949-1990 ca un aliat fidel al Statelor Unite și parte integrantă a Occidentului. Triumful acestuia din urmă asupra URSS i-a dobândit mult dorita unificare a țării și a transformat-o în noua RFG, republica de la Berlin. Simplul fapt al unificării a fost interpretat de către clasa politică germană ca o dovadă a faptului că, fără acordul Rusiei, nu se poate face nimic important în Europa, de vreme ce chiar și cea mai puternică națiune de pe continent – Germania – „își datorează unificarea lui Gorbaciov”.

    Unificarea și sfârșitul Războiului Rece au revoluționat poziția Germaniei. Protecția americană, indispensabilă în vremea când o treime din țară și jumătate din Berlin erau sub controlul Moscovei, iar restul era amenințat de cucerirea sovietică, a încetat să mai fie necesară după 1991, iar numeroaselor cercuri pacifist-stângiste a început să nu le mai convină. Un deceniu mai târziu, acestea au condus la politica Schröderiană a „căii specific germane” (Deutscher Sonderweg) și la conflictul Berlinulului condus de social-democrați cu Washingtonul, în contextul intervenției americane în Irak.

    Republica de la Bonn era, în privința potențialului demografic și economic, un partener egal pentru Franța. Parisul avea avantajul că dispunea de arma nucleară, avea un loc permanent în Consiliul de Securitate al ONU și nu se confrunta cu moștenirea celui de-al II-lea Război Mondial în aceeași măsură ca RFG. Republica de la Berlin domină Franța demografic și economic, importanța ONU nu mai este decât o umbră a poziției acestei organizații de acum câteva decenii, iar lipsa amenințării Europei de Vest de către Moscova a făcut ca arma nucleară franceză să devină un atu de importanță relativ minoră în actualul joc european. Economia în slăbire a Franței și rolul în creștere al Germaniei în condițiile crizei zonei euro au mărit suplimentar avantajul Berlinului asupra Parisului. Germania a crescut până la situația de hegemonie asupra Uniunii Europene. Ea este cea care conduce în numele UE politica acesteia față de agresiunea Rusiei în Ucraina.

    Speranțele înșelate ale Germaniei

    Încă din vremurile gorbimaniei, nemții îi priveau cu simpatie pe conducătorii care se tot succedau la Kremlin, văzând în fiecare dintre ei un reformator capabil să direcționeze Rusia pe „linia europeană” a democrației, economiei de piață și respectului pentru drepturile omului. Din vremurile lui Schröder, ideea că Rusia ar putea fi un partener util în limitarea dominației SUA asupra Europei a devenit una dintre tendințele (uneori, conducătoare) ale mainstream-ului politic german. De fapt, Germania, ca țară, asta urmărește, îndreptarea sistemului internațional în această direcție. Așadar, Berlinul a subestimat faptul că Rusia este un stat revizionist care urmărește nu modificarea echilibrului de putere în lume, ci restructurarea lui fundamentală. Programele de cooperare UE – Rusia, dezvoltate sub conducerea Germaniei, le citim astăzi cu jenă. Acordul de Parteneriat și Cooperare din 1994 cu sistemul său complex de dialog structural Bruxelles – Moscova, Strategia comună a UE față de Rusia din 1999 (în care este cuprinsă viziunea despre Federația Rusă ca fiind „o democrație stabilă, deschisă și pluralistă, bazată pe statul de drept, constituind fundamentul pentru o economie de piață eficientă, aducând beneficii atât pentru cetățenii Rusiei cât și pentru cei ai UE” și speranța în „cooperarea [UE-Rusia] în vederea consolidării stabilității și securitatății în Europa și în afara acesteia”), cele patru „spații comune” UE-Rusia din anul 2003 (1. economic 2. al libertății, securității interne și justiției, 3. al cercetării științifice, culturii și educației 4. al securității externe) arată astăzi grotesc. Proiectul răsfățat al clasei politice germane din anii 2009-2012 – și legat de marioneta în rol de președinte Dmitri Medvedev – numit „parteneriatul pentru modernizare”, a fost ultima iluzie de acest tip, brutal spulberată de Putin în anii care au urmat.

    Germania la mijloc

    La 25 martie, ministrul german de externe, Frank-Walter Steinmeier, a spus că „Moștenirea lui Bismarck modelează politica externă a Germaniei până astăzi” și a cerut crearea pe baza acestui model a unei noi Realpolitik – corespunzătoare provocărilor actuale ale politicii germane. Bismarckizarea, sau mai degrabă schröderizarea ar însemna abandonarea de către Berlin a politicii lui Adenauer de asociere cu Occidentul (Westbindung). Politica răsăriteană independentă a Germaniei nu ar aparține, prin urmare, politicii Occidentului. Este adevărat că șeful diplomației germane a condamnat anexarea de către Rusia a Crimeei și agresiunea din Donbas, dar el a subliniat rolul OSCE și ONU în rezolvarea acestei probleme și a îndemnat la menținerea unui cadru larg pentru dialogul cu Rusia. Având în vedere dreptul de veto de care dispune Kremlinul în ambele aceste organizații și natura „dialogului” cu Moscova, impresia lăsată nu este aceea a unei presiuni hotărâte, menite să-l forțeze pe Putin să respecte dreptul internațional. Stânga (SPD, Die Linke, Verzii, pacifiști) și o parte a dreptei (Alternative für Deutschland, o parte din CDU, o parte din mediul de afaceri) ar vrea o înțelegere cu Rusia, chiar cu prețul Ucrainei. Cancelarul Merkel a fost însă înșelată în mod repetat de către Putin. Ea nu mai poate semna încă un acord, dacă Minsk 2 este violat cu cinism de către Moscova. Menține, așadar, sancțiunile UE și trimite la Kremlin semnale privind posibilitatea creșterii costurilor politicii rusești de destabilizare a estului Europei – care crează condiții pentru revenirea la pro-americanismul dur pe flancul de est al UE și NATO și renașterea „noii Europe”, după modelul celei din 2003, izolând Germania și condamnând-o la o alianță infertilă cu Franța, orientată aspupra unor probleme mediteraneene secundare pentru Berlin.

    Caii troieni ai Rusiei

    Primul ministru ungar Viktor Orban a spart izolarea europeană a lui Putin și l-a primit în 17 februarie la Budapesta, semnând cu Rusia acorduri de gaz și energetice. (În schimbul acestui serviciu, a câștigat doar PROMISIUNI, întărite prin SEMNĂTURA RUSIEI, în timp ce el a dat Moscovei un instrument de presiune asupra Ungariei, care acum, în speranța împlinirii acestor promisiuni, va trebui să accepte diferite alte „rugăminți” ale Moscovei). Primul ministru al Italiei Matteo Renzi, în timpul vizitei sale la Moscova (5 martie 2015) a cerut ca NATO și Rusia să abordeze Libia în comun. Ciprul este de facto o colonie financiară a oligarhilor Kremlinului, iar 80 la sută din investițiile străine de pe insulă sunt banii acestora. Ministrul grec al apărării Panos Kammenos a amenințat UE că Grecia va cere ajutor Rusiei dacă Bruxelles-ul va fi prea dur față de cererile financiare ale cesteia. La 27 ianuarie, 2015, deputații partidului de guvernământ din Grecia, Syriza, au votat în Parlamentul European împotriva sancțiunilor față de Rusia. Într-un mod similar se comportă președintele Cehiei Miloš Zeman și partidul său stângist SPOZ, finanțat de Lukoil. La 29 ianuarie 2015, primii miniștri ai Republicii Cehe – Bohuslav Sobotka, Slovaciei – Robert Fico și Austriei – Werner Faymann, la întâlnirea de la Slawkow (Austerlitz) s-au opus categoric sancțiunilor împotriva Rusiei și a chemat la cooperare economică și politică cu Moscova. Într-o direcție asemănătoare promit să-și ducă țările lor partidele eurosceptice: Frontul Național al lui Le Pen (Franța), Partidul Libertății din Austria al lui Heinz-Christian Strach, Partidul Libertății al lui Geert Wilders din Olanda și susamintita Alternative für Deutschland. În afară de Merkel, nimeni nu va menține UE pe linia actuală, moderat negativă față de Rusia. Prin urmare, trebuie să construitm un bloc din Scandinavia până în România și să mizăm pe anglo-saxoni. „Curentul principal al politicii UE” și-a atins apogeul posibilităților sale. Mai bine de atât nu va mai fi.

    Traducere: Anca Cernea

    The following two tabs change content below.
    Przemysław Żurawski Vel Grajewski

    Przemysław Żurawski Vel Grajewski

    Analist polonez, Departamentul de Studii Internaționale și Politologice, Universitatea Łódź.

    18 gânduri despre “Să construim un bloc din Scandinavia până în România, aliat cu anglo-saxonii. Nu avem ce aștepta de la Germania

    1. Da. Presiunile asupra Italiei, Germaniei si Frantei ar trebui crescute pentru a obtine o mai buna intelegere a Rusiei ca agresor. Prin toata diaspora poloneza si romaneasca ar trebui lucrat la trezirea Occidentului. Impartirea si situatia actuala shroederiana convine lui Putin. Si prin Scandinavia Putin a plantat conserve la fel ca in lumea anglo-saxona. Reteta mea ar fi : 1.Scoaterea adevarului despre Putin si regimul lui la iveala in mod organizat si profesionist impreuna cu un mod de gandire logic care sa arate caracterul criminal este prima prioritate. 2. Identificarea agentilor de influenta, cozilor de topor si idiotilor utili si neutralizarea lor. 3. Sustinerea ucrainenilor in lupta de aparare a patriei. 4. Initierea de grupuri cetatenesti in toate tarile democratice -care sa ceara pregatirea statelor pentru agresiunea potentiala si seriozitate in abordarea problemelor razboiului hibrid. 5. Intarirea sistemului de aparare (aer, sol, apa, etc) si siguranta, in primul rand protejarea tuturor sistemelor informatice ale statelor si companiilor importante 6. Construirea sistemului de raspuns eficient – inclusiv cu patrundere verticala pana la Kremlin la grupul criminal 7. Impiedicarea intelegerii si pactizarii cu grupurile chineze

    2. Polonezii, balticii si scandinavii strang randurile si se inarmeaza

      Anexarea Crimeii de catre Rusia si razboiul din estul Ucrainei au determinat statele aflate in imediata apropiere a Rusiei si Ucrainei sa porneasca intr-o cursa a inarmarii si sa-si pregateasca armatele de lupta.

      Astfel, Polonia, Estonia, Letonia si Lituania si-au sporit cheltuielile militare si au cerut aliatilor NATO sa-si intensifice prezenta in zona, arata Defense News.

      Polonia, gata pentru ce-i mai rau. 100 de grupari paramilitare se pregatesc de razboi

      Polonia a inceput o actiune fara precedent in privinta cheltuielilor militare, ajungand la suma de 43 de miliarde de dolari.

      Pe lista de cumparaturi se afla sisteme antiaeriene, transportoare blindate, submarine si drone.

      Polonia are 38 de milioane de oameni, 100.000 de militari activi si 20.000 de rezervisti.

      Rusia a lansat o noua faza a razboiului hibrid din Ucraina

      Lituania, una dintre cele trei republici baltice care s-au aflat sub conducerea sovietica de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial pana in ’90, are doar 8.000 de militari profesionisti si 4.500 in rezerva.

      Totusi, Vilnius si-a marit cheltuielile militare de la 0,89 din PIB la 1,11%, adica la 435 de milioane de dolari.

      Si Letonia vrea sa creasca numarul militarilor la 6.600 pana in 2018, fata de 4.600 in prezent.

      De asemenea, intentioneaza sa mareasca numarul rezervistilor pana in 2020 de la 8.000 la 12.000.

      In noiembrie anul trecut, Letonia, care are doua milioane de locuitori, a cumparat arme antitanc, camioane de mare tonaj si vehicule blindate din Norvegia.

      In Estonia, tara cu 1,3 milioane de locuitori, exista 3.000 de soldati profesionisti, 3.000 de militari in termen si inca 1.100 de civili pot fi incorporati.

      De la inceputul crizei din Ucraina, rezerva de voluntari a crescut la 15.000 de oameni.

      In 2013, Norvegia, tara natala a secretarului General al NATO, Jens Stoltenberg, a dat 1,4% din PIB-ul sau urias pentru armata.

      Finlanda si Suedia nu sunt membre NATO, dar ambele tari au vorbit despre posibilitatea de a adera la alianta.

      Totusi, pentru Lituania, o tara care e vizata de Rusia, o crestere de buget de la 0,89 la 1,1% e ridicola. Israelul are 5,6% din PIB. SUA are in jur de 4% (altfel nu si-ar permite Europa, care este aparata pe gratis de SUA, sa ramana descoperita acum dupa ce a aruncat decenii la rand banii pe bazaconii), in scadere de cand a venit Obama, evident.

      un articol despre bugetele apararii la baltici http://euromaidanpress.com/201.....ic-states/

      Intre timp, Rusia a ajuns la 12,3 procente din PIB,

      Average monthly military spending increased 2.3 times, compared to the May-Deceber 2014 period, 3.3. times compared to the last pre-war period, and 8.8 times compared to 2000.

      Andrei Ilarionov, fost consilier al lui Putin: Analyst: Recent sharp rise in Russian military spending shows Putin preparing for bigger war

      Between the time that Putin came to power up to January 2014, the Moscow economist and commentator says, Moscow has spent on average 2.5 to 3.2 percent of GDP on the military, with the figure tending to rise over time. During the first 13 years of his rule, Illarionov says, spending in constant prices went up 2.6 times.

      But over the 14 months – the period of Moscow’s intervention in Ukraine – Russian spending on its military has not only gone up significantly as one would expect at a time of military operations but has tracked in a way that provides insights on Russian intentions for the future, the Moscow analyst says.

      After Putin made his final decision to intervene in Ukraine in February 2014, he says, Moscow’s military expenditures “were increased by more than twice,” a figure that suggested the Russian government intended not only to seize and occupy Crimea but all of what it calls “Novorossiya.”

      Military Spending as % of Gross Domestic Product (Image credit: kasparov.ru)

      In February, March and April of last year, Russian military spending amounted to 6.7 percent of GDP and 27.7 percent of all budget expenditures.
      ….
      According to Illarionov, official Russian government figures show that “the situation radically changed” in the first two months of this year, the latest period for which figures are available. Average monthly military spending increased 2.3 times, compared to the May-Deceber 2014 period, 3.3. times compared to the last pre-war period, and 8.8 times compared to 2000.

      For those two months alone, he says, military spending was more than 1.3 trillion rubles – that is, more than 20 billion US dollars – and it constituted 43.3. percent of the federal budget and 12.7 percent of Russia’s admittedly diminished GDP.

      Such a “sharp increase” in military spending provides addition evidence that Putin is preparing for military actions “on a far larger scale and much higher level of intensity than even those which [the world] has seen over the course of the last 14 months.” In short, Illarionov says, the Kremlin leader is preparing for a major war in Ukraine and/or elsewhere.

    3. Ia uite ce putem aștepta de la Germania. Minsk 2 a fost floare la ureche față de ce ni se pregătește. Dacă e după Steinmeier, iubirea nemțo-rusească nu va cunoaște margini. Și va fi impusă de Germania tuturor țărilor din UE. În interesul lor, adică al păcii, cum altfel.

      ​Seful diplomatiei germane gaseste un nou nume pentru politica sa externa. „Realismul Pacificator” ar fi o combinatie intre telurile idealiste si mijloacele pragmatice de a le atinge. Asta inseamna, in opinia lui Frank-Walter Steinmeier, ca „una din misiunile centrale ale politicii externe germane din anii urmatori va fi restaurarea increderii pierdute si reancorarea unei structuri de securitate prin cooperare intre Rusia si Occident”. Intr-un discurs din 25 martie, Steinmeier spune ca „Germania trebuie sa fie inginerul dialogului cu Rusia” si sa confere pozitiilor celor 28 de state membre ale UE „directie, tact si, mai ales, masura potrivita”. Nimic nu recomandă insa Germania pentru acest rol, iar bilantul politicii germane fata de Rusia da motive de ingrijorare.

      Laurențiu Colintineanu Hotnews

    4. Oare pacificatorul rational habar nu are cat cheltuie putin pe inarmare? Crede ca scapa daca ii da spatiu de manevra in est? nu isi aminteste ca dupa fostul ribbentrop-molotop, rusia a pacificat rational , pe 50 de ani, jumate de germanie?

    5. Privind la Steinmeier și la experții români pe relația cu Polonia, Goșu și Ghinea, care recomandă ca principiu de politică externă evitarea cu dibăcie pragmatică a adevărului și dreptății și căutarea machiaverlâcului cu orice preț – chestie care, pesemne, ar asigura succesul – îmi amintesc ce zicea Olavo de Carvalho despre Machiavelli; și anume că e un exemplu de loser absolut, loser pe toată linia. Machiavelli a fost, înainte de orice altceva, un mare ratat, dintre cei mai mari din istorie – și profesional, și sentimental, și politic, și financiar, și social, și moral, nu mai zic.
      Eșecul dezastruos al politicii externe germane de tip Steinmeier față de Rusia, sau al celei poloneze de tip Sikorski-Tusk față de Germania și Rusia, nu fac decât să confirme
      că realismul nu înseamnă machiaverlâc. Realist era Băsescu, realist era Kaczynski. Ăștialalți delirează european – sau se fac că delirează pentru câte un job bine plătit (Tusk la Bxl, Steinmeier foarte probabil la Gazprom, după șeful lui, Sikorski voia la NATO, dar n-a prins, Goșu o fi vrând consilier pe la Iohannis, etc). Interesele reale ale țării lor, ale Europei și ale Civilizației trec pe planul șapte față de prioritățile lor de carieră. Halal pragmatism.

    6. Goșu și Ghinea, care recomandă ca principiu de politică externă evitarea cu dibăcie pragmatică a adevărului și dreptății și căutarea machiaverlâcului cu orice preț

      ….ok de Gosu stiu, dar si Ghinea? Stiu ca citisem vreo 2 articole de Ghinea in Dilema in care il ataca puternic pe Putin, ii compara propaganda cu cea ceausista, etc…..acum s-a rasucit si el?

    7. Sper că nu s-a răsucit, Liv. Nu știu ce l-a apucat, de a scris asta – a semnat, și n-am ce să-i fac…
      (Poate vrea și el doar să-l bage Goșu în seamă și să-l ia consilier.) Dar în orice caz, articolul e total pe lângă. Și e și foarte urât scris.

    8. Stratfor vehiculase ideea cu ceva vreme în urmă şi chiar şi atunci cred că se pierduse momentul favorabil unei asemenea construcţii; astăzi, însă, din cauza revizionismului maghiar funciar (după o sută de ani, complexul Trianon nu l-a iertat nici pe Orban), a neaşteptatei şi stupidei poziţii a „şvejkului” Miloš Zeman şi a unei Austrii cu capitalul rusesc înfipt până-n prăsele, frontul balto-pontic nu mai este, cred, fezabil. Mitteleuropa îşi strânge rândurile şi se întoarce cu un secol, un secol şi ceva în urmă, refuzând voalat atlantismul şi aruncând ocheade spre blana ursului din pădurile Eurasiei şi subsolul fabulos al acestora. Apoi, aruncând cu banii săi gri (şi, probabil, şi cu cei negri) înspre legiunile apucate şi hămesite ale extremismului apusean de dreapta şi de stânga (ambele – la même Jeannette autrement coiffée!), Putin şi-a asigurat „deruta în rândurile inamicului”. Cine ar fi întrevăzut asta în urmă cu 25 de ani? Dar nu e momentul pentru întrebări retorice, scuze sau explicaţii. E nevoie de „sânge în instalaţia” euroatlantică, în special în vinele albastre ale Europei !

    9. Sa va spun o poveste care a circulat in ultima luna pe facebook, una legata de expertul Armand Gosu si de expertiza lui experta (tonul sarcastic e justificat, cred, de ce – veti vedea mai jos).

      Scriam pe facebook, in 13.03.2015:

      „Cu ocazia vizitei lui Iohannis in Polonia, Armand Gosu a dat un interviu polonezilor despre situatia din regiune si parteneriatul ro-pl.

      Un interviu luat unui expert, deci care ar trebui sa ne lamureasca definitv. Dar interviul mai mult te baga in ceata si distorsioneaza realitatea.

      Eu, daca as fi fost un strain care nu stie nimic de Romania, as fi ascultat expertul si as fi inteles ca Basescu e prorus. Nimic din interviu nu m-ar face sa cred ca basescu nu e prorus. Prorus, apucat si schizoid.

      Altfel, raspunsurile lui AG abunda in minciuni prin omisiune si minciuni pe fata.

      1. Basescu nu a neglijat relatia cu Polonia, din contra, in urma cu multi ani a fost constient de importanta unui parteneriat si facuse deja pasi in 2010 cand Kaczynski si majoritatea elitei poloneze a murit, extrem de suspect, la smolensk.

      2. Basescu a fost probabil cel mai constient de pericolul rus lider european, cu 10 ani inainte ca expertul Armand Gosu sa il inteleaga si sa spuna polonezilor ca TB nu a inteles nimic de la lume si viata.

      Gosu pare sa nu stie nimic, iar ca expert, nu se face. Pentru ca ajunge un idiot sa scrie ca Basescu a fost prorus, cum s-a si intamplat azi in gazeta wyborcza.

      ***Armand Gosu a fost consilierul lui Teodor Baconschi, ministrul de externe sustinut de Traian Basescu, deci AG a fost implicat direct in politica externa a Romaniei, despre care acum nu isi mai aminteste nimic. ***

      La inceput a fost iohanis, si apoi iohannis a zis, sa fie lumina!, daca asa zic expertii, si a fost lumina. Desi iohannis nu avea echipa de experti.

      PS: sincer, cred ca de la prietenia cu pro-rusul national-bolsevic Vasile Ernu i se trage lui Armand Gosu.

      Cateva pasaje:

      Traian Basescu is not only style and the type of rhetoric used, but also the tackling of important issues.

      Under the new administration, Bucharest grants Ukraine its full importance for the security of all Europe. Under former president Traian Basescu, Ukraine was seen rather as a failed state, which had no chance of survival in the long term, which was seen as a rather good thing. In relation to the Republic of Moldova, President Iohannis proposes a principled stance, and, first and foremost, getting rid of schizophrenic policy positions: Romania sometimes supports Moldova’s territorial independence and integrity, and at the same time promotes plans for uniting with it. A new approach to foreign policy in the East which is more consistent, more realistic, based on expert analysis and not the emotions spawned by a romantic historiography would allow the opening of a new stage in the strategic partnership between Romania and Poland, which, I hope, will gain a different dynamic under President Iohannis.
      ….
      He has not yet built a team of experts and advisers as part of the presidential administration.
      …..
      I am optimistic. In a few months he will master the important issues, and I hope he will propose new, less dusty approaches. I feel he likes to go on visits abroad, to exercise the prerogatives of head of state. He has a lot of gaps left over from Basescu, who did not like visits abroad.

      Romania today needs a solid relationship with Germany in order to boost direct investment, advance on the road to Schengen and to promote its interests in the region. Romania is equally interested in consolidating its strategic partnership with the US and, I would say, that the relationships with the US and Germany are complementary. At least for the time being.
      ….

      Only last year, Romania’s former president, Traian Băsescu, did not seem to think that Russia is a real threat to Romania’s sovereignty. Things have changed since president Johannis took office. He apparently looked at the maps and noticed that Crimea and Donbass are close not to the Baltic States, but to Romania and the Republic of Moldova.
      ….
      oland and Romania are the only two large countries on the eastern flank of NATO. The two have a strategic partnership signed in 2009, but unfortunately the level of cooperation has stayed low, which has been due to personal animosity and harmful competition instead of collaboration. President Iohannis may offer the opportunity for a new beginning of the Romanian-Polish strategic partnership.

      too few and superficial contacts between the ministries and government agencies of the two countries, not even at the level of the foreign ministries. The two diplomatic bodies have not been able to agree on even a minimal agenda, they have not discussed seriously important issues such as the Eastern Partnership, energy, or the Balkans. They have not been supporting each other in Brussels. There is still much, much work to do in the bilateral relationship between Bucharest and Warsaw.

      http://neweasterneurope.eu/….....al-part…

      Apoi, pe 14.03.2015:

      „Nu spun, dar zic!

      Pe 11 martie, Armand Gosu da un interviu* pentru New Eastern Europe din care reiese (e greu sa nu reiasa) ca Traian Basescu, probabil cel mai constient lider european de amenintarea rusa, si consistent in afirmarea „ruso-scepticismului” pe care unii l-ar numi „rusofobie”, inca de acum 10 ani, ar fi de fapt un ignorant in materie si, de ce nu?, pro-rus (imaginea 1).

      Asta desi Armand Gosu stia mai bine decat oricine ce crede Basescu despre Rusia, din moment ce a fost consilierul ministrului de externe sustinut de Basescu, Teodor Baconschi.

      A doua zi dupa interviul lui AG, Gazeta Wyborcza publica un interviu** cu Klaus Iohannis in sapoul caruia se spune ca Basescu ar fi fost „pro-rus” (imaginea 2).
      Nu stiu care sunt sansele ca prostia spusa de jurnalistul Gazeta Wyborcza sa fie inspirata de interviul lui A. Gosu, dar cu siguranta nu sunt mici. Un indiciu in acest sens e si faptul ca a fost dispus sa participe la discutii despre comunism-anticomunism si Ucraina impreuna cu comunistul pro-rus Vasile Ernu (si Nastase, si Mircea Dogaru, cu totii pro-rusi adaugati de Dughin pe a lui „Lista”). (imaginea 3,4 etc )
      Care sunt motivele pentru care Armand Gosu a mintit, si nu oricum, ci la 180 de grade fata de realitate, nu stiu. Dar cu siguranta va fi rasplatit de Iohannis cu un post de consilier si „expert”. La fel cum nici un bine facut nu ramane nepedepsit, nici minciunile nu raman nerasplatite.

      Tot e bine daca nu ajunge si Vasile Ernu, tovarasul de ceaiuri si vocci al teroristilor prorusi expulzati in toamna din R Moldova*** si apropiat al lui Armand Gosu, consilier in administratia Iohannis.
      Bravo, Iohannis!

      * https://www.facebook.com/costin.andries/posts/433420780169415
      ** http://inliniedreapta.net/…/.....lasata…/
      *** http://inliniedreapta.net/tova.....pregat…/

      Multa lume a fost scandalizata de prostia scrisa de Gazeta Wyborcza si au mai existat voci care au remarcat conincidenta dintre interviul lui Gosu si „pro-rusismul” lui Basescu din introducerea interviului lui KI din GW, stearsa ulterior.

      Ce reactie a avut expertul Armand Gosu la toate astea?

      Venin. Venin si paranoia, as putea zice.

      Cei care au criticat minciuna GW si interviul lui Gosu fac, cica, jocul rusilor. Poate nu pe gratis. „Poate că sunt deja lustruite pentru ei niște decorații la Kremlin”.

      15.03.2015:

      Cu siguranță, Moscova a răsuflat ușurată. Nimic din ce s-ar fi cuvenit n-a constituit temă de dezbatere în media românească. „Idioții utili” își fac datoria la București. Poate că sunt deja lustruite pentru ei niște decorații la Kremlin.

      concluzie motivata isteric:

      În locul unor analize serioase despre impactul unui parteneriat româno-polonez care funcționează cu adevărat asupra Europei Centrale și de Est ziariști, comentatori, păreriști sau obișnuiții agenți electorali de pe rețelele de socializare s-au năpustit asupra cotidianului polonez Gazeta Wyborcza, pentru o introducere nefericită, la un interviu de altfel anost cu președintele Iohannis, publicat doar în ediția online.
      Despre ce era vorba? Autorul interviului scrie că fostul președinte, Băsescu, era „pro-rus”. Nici ziaristul polonez nu e convins și scoate sintagma „pro-rus” din introducere după nici două ore, chiar în după amiaza zilei de vineri, 13 martie. Degeaba! Nimic nu mai contează. Nu mai există parteneriat, nici declarație comună semnată de cei doi președinți, nici proiecte importante între București și Varșovia. A dispărut până și războiul din Ucraina. Ca să nu mai vorbim despre Putin care a dispărut de 10 zile și, în ciuda disperării cu care e căutat, nici n-a fost găsit. A rămas singur Băsescu, ținând piept ocultei mondiale, ascunse în paginile Gazetei Wyborcza. Cum altfel, dacă publicația e condusă de Adam Michnik.

      Adica, a te arata indignat de falsuri si minciuni inseamna sa „lustruiesti ostentativ efigia fostului președinte” /

      ” n-ar mai inventa conspirații inexistente și ar încerca să găsească argumente raționale. Care ar putea suna cam așa: ziaristul polonez a fost manipulat de sursele din România”

      >>>

      Are legatura ce spune AG aici cu cea spusesem mai sus, cu o zi mai devreme? Eu cred ca da.

      Pe 11 martie, Armand Gosu da un interviu* pentru New Eastern Europe din care reiese (e greu sa nu reiasa) ca Traian Basescu, probabil cel mai constient lider european de amenintarea rusa, si consistent in afirmarea „ruso-scepticismului” pe care unii l-ar numi „rusofobie”, inca de acum 10 ani, ar fi de fapt un ignorant in mateire si, de ce nu?, pro-rus (imaginea 1).
      Asta desi Armand Gosu stia mai bine decat oricine ce crede Basescu despre Rusia, din moment ce a fost consilierul ministrului de externe sustinut de Basescu, Teodor Baconschi.
      A doua zi dupa interviul lui AG, Gazeta Wyborcza publica un interviu** cu Klaus Iohannis in sapoul caruia se spune ca Basescu ar fi fost „pro-rus” (imaginea 2).
      Nu stiu care sunt sansele ca prostia spusa de jurnalistul Gazeta Wyborcza sa fie inspirata de interviul lui A. Gosu, dar cu siguranta nu sunt mici.

      Dar sa trecem la fondul problemei, nu la forma si alte erori si minciunele.

      Expertul supraliciteaza, demonstreaza inca o data ca habar nu are despre ce vorbeste:

      Dacă ne-am lua după bloguri românești sau comentariile de pe rețelele de socializare, chiar președintele Bronislaw Komorowski, premierul Ewa Kopacz, fostul ministru de Externe, Radek Sikorski, fostul premier Donald Tusk, astăzi președintele Consiliului european, însuși Adam Michnik, directorul Gazeta Wyborcza, cu toții sunt dacă nu agenți ruși, cel puțin pro-ruși…

      Aici se refera cu siguranta la ILD, nimeni nu a mai scris cat de cat critic despre Komorowski, Sikorski si Tusk in Romania, dupa cunostinta mea.

      Armand Gosu rateaza subiectul, din nou, de la mare distanta. Nu s-a spus ca ar fi pro-rusi, s-a spus ca Gosu nu cunoaste sau ignora complet realitatea poloneza.

      Realitatea asta:

      – In 2006, Komorowski fost singurul parlamentar polonez care a votat impotriva lichidarii de catre Kaczynski a WSI, serviciul de informatii militar mostenit din comunism si dependent de Rusia. Nimeni nu a indraznit, nici macar comunistii revopsiti, nimeni inafara de Komorowski nu a votat impotriva lichidarii WSI.
      – Sikorski (2009 si, din nou, 2012): Nu ma intereseaza scutul american antiracheta.
      – Sikorski (2009 si, din nou, in 2010): Rusia ar putea foarte bine sa intre in NATO.
      – Sikosrki, Tusk si Komorowski au adus generalii scoliti de rusi de la pensie.
      – Komorowski si-a adus consilieri tot felul de insi, si ca in Romania, CSAT-ul polonez, BBN, tine de presedinte, o structura in jurul presedintelui legata de siguranta nationala. Un expert BBN a produs un document oficial, in urma cu 2 ani, care spunea ca principalul garant al securitatii Poloniei este Rusia, si nu NATO.

      aici http://inliniedreapta.net/ce-n.....e-polonia/

      sau asta: Stratfor: Este președintele polonez la mâna securiștilor din vechile structuri comuniste?

      „conspiratii inexistente”, cum ar spune cel mai respectat expert in spatiul estic din Romania.

      Ce fel de alianta antirusa faci cu acesti lideri politici? Ce fel de alianta antirusa faci cu Germania lui Steinmeier care inventeaza „pacifisme rationale” care vor sa ii dea Rusiei mai multa putere in Europa, peste capul statelor mai mici?

      Si ca sa fie clar, in articolul replica, Gosu reia ideea pro-rusismului lui Traian Basescu: este total justificat!, si il pune pe Basescu laolalta cu ceilalti liderii pro-rusi ai Europei.

      ziaristul polonez ar fi putut crede că președinte Băsescu chiar a fost „pro-rus”. În fond, în această categorie pot fi incluși de la președintele Cehiei, primii miniștri ai Slovaciei, Ungariei, Greciei…. etc.

      p.s. Axa „pro-rusa” Londra-Bucuresti-Washington nu a cazut din cer, a fost o „conspiratie inventata” de Basescu. Iar aceasta prostie pro-rusa este corectata cu „pacifismul rational” al lui Steinmeier, si pe langa el, Gosu (si pe langa el, Ernu). Si vede expertul harta de mai sus? Stia de ea? Intelege ce inseamna si ce presupune? Acest bloc, alianta, era in lucru in 2010 intre Basescu si Kaczynski, inainte de moarte elitei poloneze la Smolensk. Au ramas Sikorski, Tusk si Komorowski, care sunt mai de nivelul lui Gosu.

      Marinelul-mitocan-isteric-pro-rus a inteles ceea ce vedem noi azi in Rusia (si atitudinea Germaniei) in urma cu cel putin 6 ani. Expertul Armand Gosu nu va intelege nici peste 6 ani.

      p.p.s. Pe de alta parte, este greu de imaginat ca Iohannis, ca Presedinte, nu stia cum va arata sapoul interviului, in care se spunea ca strange mizeria lasata in urma de prorusul Basescu. Iohannis a reluat ideea cu stransul mizeriei in discursul de 100 de zile, in care spunea ca, odata cu venirea lui, „in sfarsit, Romania incepe sa fie respectata”.

    10. Nu stiu daca ati citit articolul asta, a fost agregat si pe DrudgeReport in dimineata asta:
      Eastern European civilians undergo military training amid Russia threat

      WARSAW, Poland – NATO aircraft scream across eastern European skies and American armored vehicles rumble near the border with Russia on a mission to reassure citizens that they’re safe from Russian aggression.

      But these days, ordinary people aren’t taking any chances.

      In Poland, doctors, shopkeepers, lawmakers and others are heeding a call to receive military training in case of an invasion. Neighboring Lithuania is restoring the draft and teaching citizens what to do in case of war. Nearby Latvia has plans to give university students military training next year.

      The drive to teach ordinary people how to use weapons and take cover under fire reflects soaring anxiety among people in a region where memories of Moscow’s domination — which ended only in the 1990s — remain raw. People worry that their security and hard-won independence are threatened as saber-rattling intensifies between the West and Russia over the conflict in Ukraine, where more than 6,000 people have died.

      Citeste restul aici

    11. Și ucrainenii se gândesc la un astfel de bloc, în care ar intra și Ucraina. Și revin la conceptul polonez de „Międzymorze”, sau „Intermarium” care are o veche istorie.

      Citiți această analiză, apărută în engleză pe pagina Euromaidan Press.

      intermarium

      Așa cum se vede, Lech Kaczynski nu numai că avea un plan serios (care a și funcționat, în momentul agresiunii rusești asupra Georgiei), dar acest plan se înscria într-o tradiție intelectuală și istorică de secole – lucruri despre care experții români pe relația Polonia-România nu par să aibă nici cea mai mică idee. Și nu sunt în stare să vadă altă opțiune pentru Europe de Est, în afară de slujirea intereselor Germaniei – adică ale Rusiei, până la urmă.

    12. O mare, mare, mareeee problema, pt blocul asta, din momentul in care se va constitui (sper cat mai repede) va fi enclava Kaliningrad, teritoriu, din cate inteleg, inca, rusesc.

    13. In chestiunea cu ‘Rusia aloca 12,7% din PIB pentru armata, pe cand UE si statele membre fiecare in parte aloca mult mai putin’, mi-e teama ca discutia e purtata in mod gresit pe procente (ar trebui purtata pe milioane de E, stiut fiind ca Rusia are PIB-ul echivalent cu al Italiei, si, mai mult, ca si UE, si NATO, sunt formate din mai multe state, mai multe ‘Italii’), lasand impresia ca moaaaama, ce descoperita e, inca, UE in fata agresiunii rusesti, cand de fapt incepe sa nu prea mai fie asa. Pe de alta parte, daca as fi generalul Breedlove, mi-ar conveni ca discutia e purtata asa, pentru ca, cine stie, blogul asta/alte bloguri similare lui, pe care se poarta aceleasi discutii, se poate sa mai fie citite, poti sa stii, si de FSB, si-atunci e bine ca dusmanul sa nu ne cunoasca noua, europenilor/NATO capacitatea militara reala.

    14. Articolul si comentariile sunt excelente, de mare tinuta as spune. Ideea in sine propune de politologul polonez mi se pare viabila, cu o singura conditie. Una singura. Aceea ca din 2016 viitorul presedinte american sa fie un Republican, un anticomunist, un neoconservator chiar. Daca va castiga Hillary Clinton pentru noi cei din Europa de Est va fi mai rau decat acum.

    15. Finlanda trimite scrisori cu instructiuni despre rolul si locul unde trebuie sa se prezinte in caz de razboi la 900,000 de rezervisti

    16. sa dam cuvantul expertilor:

      Emil Hurezeanu: „Dorinţa de a fi mai bine se remarcă la liderii germani, mai ales la liderii social-democraţi. Doi foşti cancelari germani, Helmut Schmidt şi Gerhard Schröder. Schmidt spune: „Un G7 fără Rusia e inutil”. Schroder e cam de aceeaşi părere, dar el are circumstanţe atenuante în relaţia cu Rusia, pentru că e un apropiat al lui Putin şi al unei industrii puternice ruse, Gazprom. L-am auzit astăzi şi pe domnul Steinmeier (Frank-Walter Steinmeier, n.r.), care e ministrul german al Afacerilor Externe, care spunea: „Pe termen lung… (G7 ar trebui să primească din nou Rusia, n.r.)”. Ceea ce mi se pare rezonabil, poate fi luată în considerare o astfel de dorinţă, de ce nu? Pe termen mediu ar fi normal ca Rusia să se întoarcă la G8. Adică să se întoarcă la G7 în aşa fel ca G7 să devină G8”.

      “E mai bine să fii tânăr, bogat şi sănătos, decât bătrân, sărac şi bolnav. E mai bine să ai pace între oameni, să ai o lume armonioasă în care schimburile economice să nu fie îngrădite de pericole militare, să nu apară avioane neaşteptate… (…) Dorinţa de a îndrepta pericolul de război într-o şansă de pace. Mi se pare normal. Europenii sunt mai interesaţi, pentru că au relaţii mai strânse şi mai vechi cu Rusia”.

      http://www.digi24.ro/Stiri/Dig.....u+G7+Rusia

    17. Nimic nou sub soare. Rapallo 2 s-a dovedit ineficient, asa ca se trece din nou la ideea „cordonului sanitar”. Nu stiu insa pozitia tarilor scandinave (autorul nu dezvolta ideea) iar la data publicarii articolului Brexit nu era atat de acut. Asa ca……

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.