Canada

E vorba despre emisiunea lui Michael Coren din 1 februarie 2008, de pe postul tv canadian CTS. Invitaţii sînt doi autori de blog, Kathy Shaidle şi Mike Brock — Kathy conservatoare şi Mike libertarian — alături de James Morton, fost preşedinte al Societăţii Avocaţilor din Ontario, şi Noa Mendelsohn Aviv, directoare a Asociaţiei Libertăţilor Civile din Canada.

Indiferent cum bate vîntul peste trestia gînditoare

Recent, de cîteva luni, subiectul major de dezbatere al opiniei publice din Canada a devenit libertatea de exprimare. În presă, televiziune şi pe internet, comentatori cu nume, personalităţi din diferite domenii, experţi şi simpli cetăţeni participă la o mare conversaţie despre această însuşire a societăţii canadiene, atît de firească încît este ignorată de obicei cu desăvîrşire. Pare puţin paradoxal, dar aşa este normal în vremuri normale. Nimeni nu se gîndeşte la componenţa chimică a aerului pe care îl respiră. E în jur, din abundenţă şi invizibil. La ce bun să îţi baţi capul cu ceva care este natural şi în firea lucrurilor. La fel şi libertatea de exprimare. A devenit naturală şi în firea lucrurilor, la fel ca aerul. Şi la fel ca aerul, naturaleţea libertăţii de exprimare în societatea canadiană (şi Occident în general) a devenit posibilă în urma unui proces lent şi complex, de sute de ani, printr-o evoluţie sinuoasă cuprinzînd framîntări şi corecţii, azi uitate sau ignorate.

Însă nu trăim vremuri normale. Trăim în multiculturalism şi am fost dresaţi să acceptăm orice, în egală măsură. Cine sînt eu să judec şi să critic? Care este cadrul meu de referinţă şi de unde provin logica şi reperele etice de care mă folosesc? Oare nu discriminez? Care este coeficientul de toleranţă — citeşte pasivitate indiferentă — al afirmaţiilor pe care le fac?
Orice afirmaţie trebuie bine cîntărită înainte de lansarea spre urechea lumii. Dacă ofensează pe X, Y sau Z? Nu cumva este prea tranşantă? Subtextul şi contextul, trec oare testul de corectitudine politică?
… Continuare