Înregistrare de miercuri, 12 oct. 2016, continuare după Războiul hibrid al Rusiei împotriva Lumii libere: România și Polonia

Legăturile lui Matei Păun cu Rusia

Șeful de campanie al lui Nicușor Dan e un finanțist priceput care e legat de cercuri foarte înalte din Rusia.

Înteleg că Nicușor Dan a fost întrebat de mai multe ori de reporteri, de jurnaliști, cum se situează el față de aceste dezvăluiri despre șeful lui de campanie, pentru că poți sa te gândești, șeful de campanie e un om important. Daca e finanțist și se pricepe, probabil că el se ocupă și de fonduri. Campaniile astea electorale sunt costisitoare. Nu am acces la informații în afară de cele care sunt publice, dar e important să știi pe cine îți iei șef de campanie, dacă afli că e așa conectat cu bănci din Rusia, și bănci de nivel înalt de mogulism, pentru că știm foarte bine că Rusia nu este un loc în care toata lumea poate să își facă bancă.

În plus, acest domn obișnuia să își deschidă sufletul pe Facebook și până nu demult erau vizibile o mulțime de postări în care îl lăuda pe Putin, care e un bărbat adevărat, că se luptă cu occidentalii ăștia putreziți care toți sunt homosexuali, că bine face, că e patriot, că bine le face ucrainenilor, care sunt niște fasciști. Asumase toata linia oficiala a propagandei Kremlinului.

Și iată că avem un partid nou, care e curat, nu-i așa, n-are nici o treabă, n-are niciun trecut, n-are nicio ideologie, nicio doctrină, n-are nicio poziție pe spectru între stânga-dreapta-sus-jos, nu se situează nicicum, pentru ca el e un salt calitativ. Și seful de campanie e așa cum e Matei Păun.

În continuare, Anca Cernea si Alexa Ionescu vorbesc despre alte legături, dintre Matei Păun și „Panama Papers„; despre legăturile lui Mossack și Fonseca în lumea comunistă, la rândul ei în strânsă conexiune cu terorismul islamic, precum și cu marile rețele de corupție ale stângii care domină astăzi America Latină.

vezi și:
Panama Papers Leak: CV Mossak Jurgen. Experiență profesională: anii 80 – afaceri cu armament între securiștii din Est și teroriștii islamiști

Despre Forul de la São Paulo, adică Internaționala Comunistă continentală, înființată de Castro și de Lula în 1990, ca să „se recupereze în America Latină ceea ce s-a pierdut în Europa de Est” prin căderea comunismului și despre cum partidele legale „democratice” care alcătuiesc Forul, mai toate formate din foști teroriști comuniști, coexistă în el dialectic astăzi cu organizații teroriste, ca FARC din Columbia și MIR din Chile, ajungând, practic, să domine întregul continent.

Aceștia sunt prietenii Rusiei din America Latină.

vezi și:

„Recenta infrangere a FARC si perspective de viitor”

„Olavo are dreptate” | #OlavoTemRazão

Despre „acordul de pace” recent respins prin plebiscitul din Columbia, acord sprijinit de Rusia, și care nu doar presupunea impunitatea teroriștilor din gherilele comuniste FARC, care au făcut sute de mii de victime în ultimele decenii, ci, practic, preluarea puterii de către FARC în Columbia.
Acordul de pace, negociat la Havana de către președintele Juan Manuel Santos cu șeful FARC, Rodrigo Londoño, zis și Timoshenko, ar fi dat FARC acea victorie pe care n-au obținut-o prin violență, și pe care n-ar fi obținut-o niciodată prin sprijin popular. Ar fi fost o revoluție comunistă.
Interesant este și faptul că cele 300 de pagini ale documentului negociat la Havana conțin nenumărate prevederi referitoare la „drepturile homosexualilor, lesbienelor, bisexualilor, transgender” (LGBT), precum și măsuri de aplicare ale ideologiei gender. Toate acestea ar fi devenit un fel de legi supra-constituționale, nimeni, niciodată, nu ar fi avut voie să le modifice!

Juan Manuel Santos a trădat așteptările columbienilor, care îi dăduseră votul pentru că era sprijinit de fostul președinte, Álvaro Uribe, și promisese că va continua lupta acestuia împotriva narcoteroriștilor comuniști ai FARC, până la nimicirea gherilei. Uribe, practic, aproape învinsese FARC, le adusese cam la 10% din forța lor inițială, dând dovadă de determinare și de un extraordinar curaj personal, motive pentru care era foarte iubit de cetățeni.
Un detaliu interesant este acela că adversarul lui Santos în acele alegeri era Antanas Mockus, un matematician original, fără doctrină, care „voia pace” și propunea să o obțină prin dizolvarea Armatei Columbiene. Nici mai mult, nici mai puțin! În condițiile violenței teroriste a FARC și ale vecinătății cu regimuri marxiste ostile Columbiei – Venezuela lui Hugo Chávez și Ecuadorul lui Rafael Correa – a căror complicitate cu FARC a fost dovedită. Mockus nega cu vehemență că ar avea vreo legătură cu Chávez, nega că ar fi avut vreun contact cu el, dar au fost publicate imagini de la o întâlnire prietenească a acestora.
Antanas Mockus este modelul de politician asumat public de Nicușor Dan.

vezi și:

Conservatorul Juan Manuel Santos câştigă detaşat prezidenţialele din Columbia

Nicușor Dan, Antanas Mockus și riscurile stângii infantile

Coincidența dintre diferitele axe ale răului: marxismul clasic (violent, asasin, terorist), cu marxismul cultural (încercarea de distrugere a familiei, batjocorirea principiilor morale creștine), precum și influența directă a Rusiei în acest proces- deși Putin se pretinde „apărător al creștinătății”, alături de toată stânga internațională, este deosebit de vizibilă și grăitoare în cazul Columbiei. „Acordul de pace”, nășit la Havana, capitala insulei-pușcărie, de către Raúl Castro, cu ajutorul neprețuit dat de Putin și Lavrov – cărora FARC le-au mulțumit în mod deosebit, și pe bună dreptate, a mai fost sprijinit și de ONU, Administrația Obama, de UE și de… Papa Francisc, din păcate.

În cazul victoriei lui DA în plebiscitul referitor la „acordul de pace din Columbia”, „luptătorii” FARC demobilizați ar fi primit de la Stat sume enorme de bani, pentru „reinserție socială”. Ne amintim de banii pe care îi cereau sovieticii în anii 90, ca să se care din Europa de Est. Averile obținute de FARC din traficul de droguri, industria răpirilor, jafuri și crime de tot felul, sunt estimate la 10,5 miliarde USD. „Acordul de pace” nu prevedea nimic despre vreo despăgubire pe care FARC să o plătească victimelor. Nici după semnarea acordurilor, FARC nu a eliberat ostatecii deținuți în prezent, nici miile de minori sechestrați, furați de teroriști de la părinții lor. Acordul prevedea însă mari răsturnări instituționale, politice, sociale, economice în Columbia.
Impunitatea FARC era garantată, dar în loc să-și ceară măcar iertare pentru crimele din ultimele decenii, șeful FARC a anunțat că nu acceptă „impunitatea pentru Președintele Uribe”!!! – care a prigonit gherilele FARC. În traducere, asta însemna nu numai că țara urma să ia calea foametei, precum Venezuela, ci și a terorii, de stat de această dată, ca în Cuba. În Columbia ar fi urmat anii 50 din România.

Este de admirat capacitatea societății columbiene de a refuza demagogia „păcii”, care, înseamnă, de fapt, contrariul ei, de a recunoaște adevărul prin hățișul de manipulare și de minciună, discernământul și forța morală de care a dat dovadă în fața șantajului terorist și al presiunilor de tot felul.
Nu în ultimul rând, este important că înaintea acestui pas, Columbia s-a rugat, toate bisericile au fost pline, zi și noapte, nenumărați columbieni au cerut ajutorul lui Dumnezeu, prin rugăciune și post.