Nu mi-ar fi trecut prin cap să-i compar pe conservatorii polonezi cu Marian Munteanu, candidatul PNL la primăria Capitalei, dar se pare că s-au găsit chiar voci care să-i și pună alături.

Așa că iar mă văd nevoită să scot piatra aruncată de analiști în baltă și să explic:

• de ce e absurdă o alăturarea conservatorilor polonezi cu proiectul Marian Munteanu (deși ar trebui să fie evident)

• de ce proiectul Marian Munteanu e mult mai compatibil cu stânga liberală decât cu conservatorii polonezi

Să vedem mai întâi cum se raportează partidul conservator polonez la câteva criterii – fundamentul religios, opțiunea civilizațională și geopolitică, anticomunismul, lustrația, statul de drept și campania anticorupție. Apoi vom vedea cum se situează proiectul Marian Munteanu față de aceleași repere.

Partidul polonez conservator, Lege și Dreptate (PiS), care a câștigat alegerile în Polonia în 2015 este continuatorul Solidarității. Are la bază creștinismul, e imposibil de imaginat fără acesta. Creștinsimul asumat de PiS este cel al Bisericii Catolice Poloneze, cel pe care îl predicau Ioan Paul al II-lea și Cardinalul Wyszynski.

Creștinismul este fundamentul religios al Europei. Nu este o utopie recentă, nu este o ideologie. Codul său moral este cunoscut și verificat – datează de 3 mii de ani, sunt cele Zece Porunci primite de Moise pe muntele Sinai.

Ca tradiție politică, PiS face referire la republicanismul polonez, care pune preț pe libertate și pe implicarea cetățenilor în res publica – lucrul public. Așa cum se știe, Polonia a fost prima țară din Europa care a adoptat o constituție, la 3 mai 1791 (și a doua din lume, după Statele Unite, 1787). Istoria republicanismului polonez este veche și respectabilă și din această perspectivă este cu atât mai ridicolă pretenția unei țări ca Germania de a da lecții de democrație polonezilor – Germania e o țară democratică de câteva decenii, după ce a fost “ocupată” de americani. Înainte era nazistă. Dar nu de asta este vorba aici.

Din punct de vedere civilizațional, PiS este, indiscutabil, un partid pro-occidental. E în primul rând pro-american, exact cum spunea Băsescu, direcția e spre Vest, principala axă duce spre Washington. PiS e mult mai pro-american decât predecesorii săi la guvernare, stânga liberală.

Cât despre Europa, în ciuda zvonisticii, în ciuda minciunilor propagandiștilor ruso-germani și în ciuda afirmațiilor unor intelectualii ai stângii liberale, PiS nu este antieuropean. PiS se definește ca eurorealist.

Mai mult, eea ce propune PiS în privința UE este singura variantă care ar putea salva UE de la autodistrugere. În schimb, orice ar zice analiștii despre PiS, nu conservatorii polonezi, ci ingineria socială ideologică a Berlin-Bruxelles-ului, îndreptată împotriva creștinismului și patriotismului în Europa, pentru a le înlocui cu utopia gender-multiculti, acestea pun în pericol UE. Deschiderea granițelor pentru milioane de musulmani, dictatul Germaniei în UE și afinitatea Germaniei pentru Rusia vor duce la: Brexit, revolta est-europenilor, creșterea ponderii partidelor putinist-antiimigrație în toată Europa, probleme enorme de terorism, insecuritate, tensiuni sociale, creșterea obrăzniciei și agresivității lui Putin.

Asta pune UE în pericol, nu cererile Poloniei de a se se respecta subsidiaritatea și suveranitatea, cf. tratatelor, de altfel.

Nu Polonia încalcă regulile și tratatele UE, ci Germania, care, dintr-o vorbă a lui Merkel, invită masele deimigranți în Europa, suspendă orice reguli UE de control al frontierelor, apoi forțează, fără vreo bază legală UE, celelalte țări membre să accepte „cote” – pentru ca, în curând, să aibă și ele aceleași probleme cu noii veniți ca Germania; și tot Germania pune la colț Polonia, se pronunță fără reținere în problemele ei interne, folosindu-se de UE și călcând în picioare legislația europeană – care nu prevede vreun drept al structurilor UE de a interveni în disputele politice din țările membre.

Din punct de vedere geopolitic, Polonia își ia foarte în serios apartenența la NATO, insistă pentru prezența cât mai consistentă a NATO în regiune, spre a contracara pericolul rusesc, pericol de care Polonia încearcă să conștientizeze Vestul.

Polonia e cea mai puternică voce în acest sens din Europa. Cu toate acestea, se găsesc analiști care să pună alături Polonia PiS cu Rusia lui Putin! O țară condusă de oameni cu cel mai onorabil trecut democratic și anticomunist, și aleși democratic, legitimați prin votul cetățenilor, sunt comparați cu o benzinărie condusă de tâlhari, care se pretinde stat (cum definea McCain Rusia lui Putin).

PiS reprezintă speranța consolidării statului de drept în Polonia, a reformei instituționale, a demantelării caracatiței reprezentate de sistemul post-sovieto-comunisto-securisto-mafiot întemeiat pe alianța stângii liberale cu foștii comuniști (pentru că fenomenul USL e un arhetip, nu e specific României), amorale și corupte. De aceea a primit mandatul polonezilor, care au votat masiv programul PiS, pentru că promitea schimbări radicale în acest sens.

Aici mai menționez o altă aberație – comparația dintre reformele PiS, care se lovesc de urletele și tentativele de blocaj din partea opoziției USL de acolo, cu lovitura de stat USL din România 2012. Nu poți admira lupta lui Băsescu și a Monicăi Macovei, care a dus, cu atâtea greutăți și atacuri, la reforma justiției din România și trimiterea în pușcărie a marilor elefanți, și în același timp să iei apărarea elefanților omologi din Polonia și să lovești în cei care încearcă să facă curat acolo, și se confruntă cu același tip de atacuri (dar care în Polonia merg mult mai departe, nu se opresc doar la furtuna de zoaie anteniste – mizele, prăpastia dintre tabere și anvergura unora și a altora fiind toate mult mai mari decât în România). Nu poți susține lustrația și decomunizarea în România și să te aliezi cu cei care care îi apără și îi laudă pe criminalii comuniști din Polonia și aruncă cu noroi asupra celor care vor lustrația și decomunizarea acolo.

PiS este condus de oameni cu merite demne de admirația și recunoștința noastră în lupta pentru libertate. Ei sunt reprezentanții celei mai numeroase părți din Solidaritatea, cea anticomunistă, catolică și patriotică, luptătoare pentru independența de Rusia.

E adevărat că, timp de vreo 20 de ani (1968-1989), acestora le-a fost alături și un grup de intelectuali, nu prea numeroși, dar cu vizibilitate, proveniți din structurile sistemul comunist, care avuseseră decepții în relația cu regimul și deci doreau reforma acestuia. Dar după 1989, mai exact de la Masa Rotundă și de la „linia groasă”, aceștia s-au întors alături de comuniști, împăcându-se și aliindu-se cu ei împotriva foștilor colegi din Solidarność, împotriva lustrației și decomunizării, împotriva creștinismului și patriotismului. Împotriva reformei justiției, împotriva oricărei tentative serioase de a se combate corupția. Chiar dacă personaje ca Michnik, Geremek și Mazowiecki au fost intens mediatizate, reducerea Solidarității la ei este un fals istoric.
https://inliniedreapta.net/dereferinta/reflectand-la-solidaritatea-i/ https://inliniedreapta.net/dereferinta/reflectand-la-solidaritatea-ii/

Diferența dintre PiS și Marian Munteanu e cam cât aceea dintre Solidarność și Virgil Măgureanu.

Cum se definește proiectul Marian Munteanu din punct de vedere religios

El zice, desigur, că este creștin. Dar creștin zice și Putin că este. Așadar, să privim lucrurile mai concret, ca să vedem ce se înțelege prin „creștinism” în cazul acestui proiect politic.

În anii 90, Marian Munteanu lansase Mișcarea pentru România. Și atunci, ca și acum, el s-a învârtit tot mereu într-un mediu plin de conexiuni securistoide rusofile. Cât de creștin poate fi un proiect nebulos-demagogic, amintind de legionarism și venind dinspre un grup cu asocieri dughiniste?

Legionarismul este un curent gnostic-ideologic fascistoid, antisemit, asasin, un cult al morții, ostil libertății, îmbrăcat în vocabular religios. A fost intens resuscitat și clonat în ultimele decenii de experții din laboratoare securisto-kaghebiste măgurean-dughiniste. Din fericire, fără succes la public.

Cât despre dughinism, ca să fie clar cât de „creștin” e, a se revedea condamnarea dughinismului – ca fiind satanist, gnostico-islamist, ocultist, nazist și bolșevic – de către Biserica Ortodoxă Rusă în 2002.

Citez doar concluziile documentului :

1. Antiortodoxie în viziunea despre lume, aceasta bazându-se pe primatul nefiinţei în faţa fiinţei, cu utilizarea aparatului conceptual şi lingvistic al metafizicii.
2. Prezenţa în învăţătura religioasă a concepţiilor legate în mod direct de viziunile hinduse (tantrism, metafizica indiană) şi de asemenea cu elemente de teosofie care reflectă viziunile metafizice ale lui Rene Guénon (iniţiat în masonerie, probabil în Ordinul Reformat al Templierilor Orientali).
3. Apeluri la „reformarea” ortodoxiei, în particular prin intermediul erodării ortodoxiei ca învăţătură religioasă adevărată, introducerea în interiorul Bisericii a duşmanilor ei, lichidarea tradiţiilor ortodoxe, supunerea ortodoxiei în faţa islamului şi, în cele din urmă, distrugerea ei prin utilizarea aparatului administrativ al pretinsei Uniuni Eurasiatice. Ca etapă intermediară – utilizarea conjuncturală a ortodoxiei pentru îndeplinirea propriilor obiective politice în confruntarea cu atlantiştii (SUA, statele membre ale UE şi statele membre ale NATO, NT) pe calea spre o dominație reală a lumii.
4. Preferinţă clară pentru islam în cadrul unei atitudini condescendente faţă de masonerie şi satanism.
5. Învăţătura religioasă a lui Al. Dughin este orientată, spre deosebire de învăţăturile religioase tradiţionale, spre pătura socială a elitei. Pentru înţelegerea acesteia este nevoie de o pregătire specifică, în special filozofică. Iar aceasta plasează respectiva credinţă religioasă în rangul unei ideologii mistico-oculte, elaborate în urma abordării critice a poziţiilor conceptuale ale principalelor religii mondiale.
6. Arbitrariul interpretării postulatelor de bază ale creştinismului şi distribuirea pe larg a materialelor de acest gen prin intermediul surselor publice de informare îl situează pe Al. Dughin în afara zidurilor Bisericii.

Cum se situează geopolitic proiectul Marian Munteanu

Ca și în celelalte domenii, discursul personajului propriu-zis este destul de nebulos. Dar mi se par mult mai limpezi și mai grăitoare personajele colaterale, figurile între care a crescut și care îl sprijină.

Marian Munteanu nu e anti-occidental pe față. Nu zice că ar fi anti-NATO sau anti-european. Nici Virgil Măgureanu nu era anti-occidental pe față. Dar Ion Coja a fost și este anti-occidental pe față, la fel ca și Dan Puric – ambele nume le găsiți pe lista lui Dughin de „prieteni ai Rusiei”, și la fel ca odinioară Virgil Măgureanu, acum se află printre marii susținători ai proiectului Marian Munteanu.

Iurie Roșca, purtător-de-servietă oficial al lui Dughin și traducătorul cărților lui, povestea la un talk-show cu un coleg, tot prieten al Rusiei, Marius Văcărelu, de pe lista lui Dughin, că „zilele trecute m-am întreținut cu Marian Munteanu”. Așa o fi? Ce or fi vorbit? Ce dialog are de purtat candidatul PNL la primăria Capitalei României cu omul lui Dughin?

Ce părere are PNL de asta?

(video publicat la 7 aprilie 2016)

Cu asemenea asocieri, cât de credibile sunt dezmințirile PNL, care spun că Munteanu este dintotdeauna pro-european și pro-atlantist?

Ca să nu mai întrebăm cât de pro-european și mai ales, cât de pro-atlantist e PNL însuși…
Că doar în 2012 conducerea PNL scuipa foc în declarații împotriva Occidentului și mai ales împotriva americanilor, acuzându-i că îl susțin pe Băsescu. Iar ei, peneliștii, aliați cu Iliescu în USL, susținuți de Dogaru și ghidați de Vocea Rusiei, deja scoseseră steagul NATO de la Palatul Cotroceni. Tot în 2012, Andrei Marga, propus de PNL ca ministru de externe în guvernul USL, își susținea candidatura la acest post slăvindu-l pe Putin și lăudându-se că se trage de șireturi cu colonelul GRU Filipov. Nu au trecut nici patru ani de atunci. De ce să credem că nu se mai poate întâmpla ?

Atunci, cum poate să compare cineva dpdv geopolitic pe conservatorii polonezi cu Marian Munteanu – candidat sprijinit de Puric (profetul dansator de pe lista lui Dughin), de băieții care țin site-ul prorus activenews.ro (reprezentați și ei pe aceeași listă), împărtășind identitatea geto-traco-dacică cu Dogaru (și el contact de-al lui Dughin, de pe listă), mândru și azi de ucenicia la Ion Coja (tot de pe lista lui Dugin); și care se întreține cu Iurie Roșca, copita dreaptă a lui Dughin la Chișinău.

Vezi și:
https://inliniedreapta.net/jurnal/romania-in-vizorul-moscovei-delegatia-marian-munteanu-la-conferinta-aliatilor-lui-putin-de-la-sinaia/

O să combată Marian Munteanu caracatița post-comunisto-securisto-mafioto-kaghebistă?

O să o combată în măsura în care ne-am putea aștepta să facă asta Ilie Bădescu și Ion Coja. Sau în măsura în care a făcut-o, la vremea puterii lui maxime, Virgil Măgureanu, zis „șarpele cu ochelari”, șeful post-Securității rusofile care a deturnat revoluția din 1989, care a sufocat lupta pentru libertate, democrație și decomunizare din anii 90, care stat la baza caracatiței, a Statului mafiot, sistem care nici până acum nu a fost în întregime demontat.

Este interesant și că „insurecția civică” a lui Marian Munteanu, care va face curățenie, dom-ne, în vraiștea asta de viață publică, e lansată de pe meterezele PNL, a doua mare fortăreață a corupției din țara noastră, aliatul PSD (care e prima) în cadrul establishmentului postcomunisto-mafiot al sistemului Iliescu. Și astfel ajungem la constatarea, care poate fi surprinzătoare pentru naivi, că proiectul politic Marian Munteanu are mult mai multe în comun cu stânga liberală decât admit teoriile analiștilor corecți politic.

Dar despre asta, mâine la aceeași oră.