• Articol scris de Damian Thomson, preluat și tradus din The Spectator: The disturbing case of Alfie Evans shames Britain

Nicicând nu a existat perspectiva unui happy-end la povestea lui Alfie Evans, băiatul de 23 de luni tratat la spitalul Alder Hey din Liverpool pentru o afecțiune neurologică nediagnosticată care i-a distrus creierul.

Dar establishment-ul britanic a acționat provocând agravarea unei situații deja tragice, până într-atât încât o parte considerabilă a opiniei publice europene și americane a ajuns să fie convinsă că acest copil aflat în stadiu terminal și părinții săi sunt victime ale unei grotești nedreptăți.

Problemele medicale și etice ridicate de situația lui Alfie nu sunt ușor de rezolvat. Specialiștii spitalului Alder Hey erau destul de siguri că nu e nicio speranță de salvare a lui Alfie. Luni noaptea, în ciuda apelurilor disperate ale tinerilor părinți Tom Evans și Kate James, spitalul a primit dreptul legal de a-l decupla de la ventilație.

Mama și tatăl lui Alfie știau că băiatul nu are perspective de supraviețuire pe termen lung. Dar ei nu credeau că viața lui ar trebui să se termine potrivit unui calendar stabilit de spital. În același timp, doctorii de la Alder Hey nu voiau să prelungească viața unui copil aflat practic în moarte cerebrală. E rezonabil ați putea crede. Dar tocmai această aparentă încrâncenare a lor de a-i închide lui Alfie aparatul ce-l ținea în viață a provocat îngrijorarea multora.

Astfel am ajuns săptămâna aceasta într-o situație extraordinară. Guvernul italian i-a acordat lui Alfie Evans cetățenia pentru a putea fi dus la un spital catolic din Roma,  dornic să-l preia, deși nu e nicio iluzie că ar putea să-l vindece. Tom și Kate au vrut cu disperare să se întâmple acest lucru; Înalta Curte i-a blocat.

După cum spun, întrebările ridicate de acest caz sunt complexe. Tom Evans este catolic. Cu toate acestea, episcopii catolici din Anglia și Țara Galilor nu s-au simțit capabili să-i ofere îndrumare ori de altceva în afara unui sprijin moral lipsit de entuziasm. Într-adevăr, declarația lor evazivă de săptămâna trecută a părut că susține spitalul Alder Hey și se opune mutării lui Alfie la Roma.

Intră în poveste – într-un mod neașteptat și neconfortabil pentru Cardinalul Vincent Nichols, liderul Bisericii Catolice din Anglia și Țara Galilor – Papa Francisc. Nici nu și-au dres bine glasul episcopii englezi și domnul Evans se și afla într-o audiență privată cu Suveranul Pontif care i-a dat binecuvântarea lui lipsită de echivoc.

Care a fost reacția majoretelor liberale ale lui Francisc? Tăcerea virtuală. Remarca într-un tweet Adrian Vermeule, profesor de drept constituțional la Harvard:

Dacă susținătorii cei mai vocali ai lui Alfie i-au fost acestuia de vreun folos este o altă problemă. Personalul de la spitalul Alder Hey spune că a fost intimidat de unii membri ai „Armatei lui Alfie”, activiști pro-life care par să considere decuplarea de la ventilație de-a dreptul o execuție judiciară.

Este, cu siguranță, o simplificare prea mare. Dar faptul că, ulterior decuplării, Alfie a continuat să respire neasistat ar trebui sigur să ne dea de gândit. La fel, ar trebui să ne dea de gândit și afirmația tatălui său că:

Când veți citit aceste rânduri, probabil că săracul Alfie va fi murit.

Dar acest eveniment tragic nu ar trebui să fie sfârșitul problemei. Oricât de complicate  dilemele a creat, ele nu au fost dezbătute cum se cuvine. Să termin cu câteva întrebări.

• De ce Înalta Curte și spitalul au fost atât de înverșunați să-i împiedice pe părinții lui Alfie să-l ducă la Roma și reticenți chiar să-l trimită măcar să moară acasă?
  Argumentul că orice asemenea transfer nu era în interesul superior al copilului e lipsit de orice sens având în vedere ce i-a făcut spitalul în schimb. Nu e un caz tip Martorii lui Iehova care îi refuză copilului o transfuzie de sânge ce i-ar salva viața. Oare nu este acesta un exemplu clasic de depășire a puterii judiciare în secolul 21, în care părinții ajung să aibă doar drepturi închiriate de către stat?
• De ce dl judecător Hayden, judecătorul Înaltei Curți care i-a împiedicat pe părinți să-l mute pe Alfie din spital, își petrece atât de mult timp atacând aspecte ale campaniei lor?
  Fără îndoială că această cauză a atras persoane cu opinii care nu-s la modă sau chiar bigoți. Poate că aceștia, după cum susține judecătorul, să fi provocat ceva probleme spitalului și să fi dat sfaturi rele. Dar cererea lui Tom și Kate de a-și transfera copilul la Roma apare perfect rezonabilă. Iar guvernul italian nu i-a acordat cetățenie lui Alfie și nu s-a oferit să-i trimită un avion pentru că a fost exasperat de „fundamentaliști” creștini.
• De ce atât de multă acoperire mediatică superficială sau partizană?
  Știrile The Times s-au concentrat, în mod obsesiv, asupra „fundamentaliștilor” menționați mai sus. Cine ar fi citit ziarul nu ar înțelege de ce acest caz provoacă atâta îngrijorare în Europa și America.
• De ce guvernul italian, președintele polonez Andrzej Duda și președintele Parlamentului European Antonio Tajani au considerat necesar să riște un incident diplomatic, exprimându-și neliniștea privind ceea ce se petrece la Liverpool?
  Pentru că sunt catolici? Explicația nu prea ține, pentru că, vezi mai sus, Biserica Catolică din această țară (și, mai ales, Arhiepiscopia din Liverpool) nu s-a simțit într-atât de mișcată de acest caz ca să spună ceva mai mult. În acest timp, publicul italian – care nu petrece prea mult timp în biserică în vremurile noastre – este oripilat de aparenta grabă de a pune capăt vieții lui Alfie.

Iată o posibilă explicație. Mulți creștini din străinătate, practicanți sau doar cu numele, au identificat de multă vreme Țările de Jos și Scandinavia ca locuri în care seculariștii au mână liberă de a pune capăt vieții în conformitate cu etica lor caracterizată de sânge rece. Dar nu au asociat această țară cu această ramură a utilitarismului post-creștin. Deși condamnarea la moarte a lui Alfie poate să fi fost decisă de boală, reducerea cu metodă, temeinic a vieții sale șochează nu doar ca ceva  sinistru, ci și ca ne-britanic, netipic pentru această țară.

Au dreptate sau se înșală? Nu părem deosebit de interesați de răspuns. Iar asta, din păcate, mi se pare extrem de tipic pentru Marea Britanie modernă.

Damian Thomson
(traducere de Gelu Trandafir)

PRELUAT DIN   The Spectator