Marxiștii reciclați și bolșevicii creștini (dacă este permis un asemenea oximoron) au acționat prompt și conform fișei postului de ideologi: să nu opereze cu nuanțele.

Capitalismul înseamnă libertate și prosperitate (inclusiv pentru cei săraci). Comunismul înseamnă sclavie și sărăcie sigură (inclusiv pentru cei bogați, nu pentru cei privilegiați; este o diferență).

Primul poate fi imperfect. Al doilea, sigur, este criminal și păcătos din fașă.

Prin urmare, întotdeauna voi opta pentru primul.

Nu apăr capitalismul cu Evanghelia în mână, ca n-a fost mai întâi capitalismul și apoi Evanghelia. Ci îmi dau seama de rădăcinile și nuanța creștină a acestuia. Nici nu îmi propun să îl compatibilizez cu Evanghelia, ci să sesizez joncțiunile dintre acestea.

Pilda Talanților nu a rostit-o ideologul din Trier, ci profetul din Nazaret. Simplu și nimic mai mult. Comunismul este profund anti-creștin, pentru că desființează demnitatea umană și o aruncă la gunoi. Au încercat unii și mai încearcă și astăzi — neomarxiștii contemporani— să compatibilizeze creștinismul cu comunismul. A ieșit o caricatură hidoasă și ucigașă.

Episcopul Ignatie al Hușilor

PRELUAT DIN   Marginalia

Puteți citi și Feriți-vă de “teologia eliberării”, sau câte ceva despre “teologia” lui Alexandru Racu, cu voie de la Sputnik (de azi și pe Contributors)