Un caz tipic de ipocrizie politica si, mai grav, mediatica. Chestiunea este importanta pentru ca atunci cind e vorba de Trump mai toate mass media de la noi se uita doar la ce spun ziarele si televiziunile americane si europene in mod transant si declarat anti-Trump si anti-Republicani. In marea lor majoritate acestea sunt de stinga si vad in Trump un fel de monstru ce trebuie distrus cu orice pret pentru ca se opune viziunii lor despre imigratie, corectitudine politica, transgenderi, etc.

Asta nu inseamna ca nu sunt destule de criticat la Trump, ca nu e egomaniac si nu are declaratii nefericite. Insa multe dintre relatarile despre el ies din logica profesionala a jurnalismului, intra in logica activismului ideologic si politic.

In procesul de numire a judecatorului Brett Kavanaugh acesta a fost realmente asasinat mediatic. A fost facut “violator” de catre democrati, a fost audiat agresiv in Senat in baza acuzatiilor unei doamne, Christine Blasey Ford, care l-a acuzat ca ar fi agresat-o sexual (fara sa acuze un viol) pe cind cei doi erau adolescenti. Doamna cu pricina nu-si mai aduce aminte cind si nici unde s-ar fi petrecut evenimentul insa ara sigura ca s-a intimplat. Insa pe principiul #MeToo victima autoproclamata, indiferent cit de vagi sunt argumentele aduse, are intotdeauna dreptate. Desi o logica elementara este ca in astfel de cazuri, de marturii unu la unu, fara alte probe, nu te poti pronunta in mod credibil impotriva cuiva. Insa iata ce zicea atunci dna Pelosi, inchizitorial, calificindu-l pe Kavanaugh drept violator și solicitind respingerea candidaturii sale:

„Astăzi este o zi profund sfâșietoare pentru femei, fete și familii din toată America. Femeile curajoase și-au riscat siguranța și bunăstarea pentru a spune adevărul despre această nominalizare. Cu toate acestea, republicanii din Senat au ales să transmită un mesaj clar tuturor femeilor: Nu vorbiți și dacă o faceți – nu vă așteptați să fie auzite, crezute sau respectate. ”

Acum insa, cind Joe Biden, candidatul democrat la presedintie are o problema similara, in fapt chiar una mai serioasa, Nancy Pelosi il lauda pentru “integritatea” lui. Biden a obtinut chiar si sprijinul #MeToo (care a si dat o declaratie ridicola in care se justifica) iar marele “The New York Times” a dosit prin sertare scandalul timp de 19 zile dupa care, cind nu se mai putea, a dat stirea undeva cit mai putin vizibil. La rindul sau un alt mare moderator de la CNN, Anderson Cooper (care a spus la un moment dat ca abia asteapta momentul cind albii nu vor mai fi majoritari in America) nu a gasit de cuviinta sa-l intrebe deloc pe Biden despre caz in cele doua interviuri pe care i le-a luat intre timp. Marile principii si valori s-au flexibilizat brusc cind in cauza e “unul de-al nostru”!

De ce cazul lui Biden e mult mai clar, din perspectiva contextului cel putin, desi, repet, asta nu-l face automat vinovat (pentru ca atunci am ajunge sa aplicam “criteriile” #MeToo? Pentru ca femeia care il acuza, Tara Reade, facea parte din staff-ul, deci nu este nici o indoiala ca cei doi se cunoasteau (ceea ce nu eeste cazul cu Kavanaugh si Blasey Ford) iar el nu era un adolescent, precum Kavanaugh, ci ditamai senatorul de 51 de ani (in 1993). Numai ca in acest caz principiile morale sacrosante s-au evaporat brusc: Tara Reade nu mai trebuie “auzita, crezuta si respectata”.

Alexandru Lazescu

SURSA   Facebook