Dreapta pleacă de la cele zece porunci și strălucește prin ultimele două date de Fiul Omului. Este o poartă către eliberare și nu o înșiruire de cartele pe care un funcționar trebuie să ți le stampileze din când în când.

Este acea speranță a tatălui care pleacă la slujba – din fabrică, din birou, din câmp – că își va aduce acasă salariul, merindele sau dividendele ori profitul pe care le-a câștigat pentru familia sa, pentru a-și vedea copiii ducându-se la școală și pe soția sa fericită.

Este și speranța mamei care dimineața își poartă pașii repezi către locul său de muncă – unde este lucrătoare, sau manager, sau profesor – că este respectată, că nu este doar un obiect de decor sau un nefericit înlocuitor. Iar când ajunge acasă, alături de copii, de soț și de familia extinsă, mama își simte sufletul împăcat că truda minții și a mâinilor ei nu îi va fi furată, sau spulberată de visele tulburi ale canaliei de uliti sau de bulevarde.

Este și speranța fiicei, a fiului, a fiicelor și a fiilor unei familii oarecare, care merg la școală, care robotesc în gospodărie uneori de la vârsta când se ridică pe vârfurile picioarelor pentru a privi peste masă, este deci speranța lor că există un scop în viață pe care o văd nesfârșită, plină de minuni și pentru care se roagă seara cu voce tare sau doar în gând. Este lumina care încălzește sufletul copilei care își ține în brațe păpușa pentru că se vede în viitor, când va avea o familie. Este și străfulgerarea băiatului care se lasă furat de un joc unde poate să fie orice, dar îi place să fie cel bun, cel drept, cel aducător de liniște și fericire, cel care iubește și face fericită o minune de fată, prințesă sau nu.

Este și speranța oamenilor că la orice vârstă vor găsi o mână întinsă dată de o stare de spirit al unei societăți mai bune prin efortul și încrederea la care și ei au contribuit.

Este și acea binețe pe care o dăm vecinului care ne respectă casa și hotarul și pe care-l tratăm în același fel, știind că în spatele dreptului meu sau al nostru stă pavăză și vigilența lui, sau a ei, iar eu și ai mei suntem obligați la fel de datoria vecinătății și a iubirii de aproape.

Este și speranța celui sau celei care în vâltoarea vieții au și zile sau luni în care-și caută o altă slujbă, pentru care se simt îndreptățiți prin educație, prin experiență prin efort și prin dăruire. Ei vor să muncească onest și vor să fie recompensați așa cum se cuvine.

Este un cod de legi, care ne vrea apărați și morali, pentru care mergem sau nu la biserică, la temple, la case de rugăciuni, sau oriunde omul se roagă la Cel de Sus. Iar moral și drept este cel ce crede și care întinde mâna celui care nu crede, pe care-l socotește fratele sau sora lui în viața de acum și de peste fire.

Este și un fior care îi însuflețește pe adolescenți, pe tineri, pe maturi, acela care îndreaptă spinările peste care au trecut din belșug anii și lasă să curgă lacrimile și celor mai tari când se cântă imnul național, când trec mereu tinerele plutoane ale Armatei Române, când vedem monumentele dăinuirii noastre înscrise de dalta în prea-puținelor pietre unde ar trebui să fie numele șirurilor nesfârșite de soldați plecați la chemarea țării prin domnitori și regi, dar necicând întorși acasă.

Este un drum către răspunsul la marea întrebare a vieții, dacă la sfârșit există o cale, o mântuire, o continuare pe pământ și în ceruri. Prin mii de fire suntem alături de cei care au fost și prin mii de fire vrem să fim parte din ce va fi.

Dreapta este și speranța adolescentului care se bucură pentru reușita la examenul pentru că a muncit și care îi deschide un drum către o școală mai bună. Dar dreapta este și pentru șansele deschise celui sau celei care nu vrea sau nu poate să meargă mai departe cu studiile pentru că munca oricui produce bunăstare, alinare și mulțumire pentru toți. Doar lenea este de nejustificat, pentru că nu ți se poate da doar pentru că exiști. Sunt mii și mii, sau sute de mii de oameni care muncesc deși au probleme de natură fizică sau nu sunt – doar pentru a da un exemplu -, campioni la matematici speciale. Ei nu așteaptă ca să li se dea, ci își caută fericirea prin hărnicie și dăruire.

Dreapta este pentru ierarhie și pentru dialog și pentru deschiderea a cât mai multe drumuri pentru afirmare. O afacere, o deprindere nouă, o invenție, o muncă în cadrul familiei sau o activitate benevolă în sinul comunității îți pot aduce prosperitate și mulțumire sufletească. Iar dacă tu ai o șansă de a fii mai bine, trebuie să fii recunoscător celor în mijlocul cărora te-ai afirmat. O noua taxă pentru afacerea ta, sau pentru salariul tău, sau pentru proprietatea ta este afacerea celuilalt, a invidiosului, a leneșului, a celui care pare bun făcându-se pe el mare tranzancționând și distribuind altora pe nemerit ce este al tău.

Dreapta este și pentru iubirea pentru frumos dar și pentru iubirea de adevăr din care pune pe primul plan istoria. Dreapta te roagă să nu uiți dacă vrei să exiști cu adevărat. Dreapta te roagă să fii nepărtinitor când îmbraci roba judecătorului, pentru că știi că vei fi judecat la rândul tău. Dreapta te învață să speri și să te aperi de fantasmele create de apostolii urii, pentru că numai în tine vei găsi armele cu care au rezistat mii de ani cei care au credință.

Dreapta nu îi apăra pe hoți și pe criminali, indiferent de unde vin ei. Dreapta apără și sprijină legile și se luptă pentru a le îmbunătăți.

Te-ai întrebat mereu de ce dreapta, de ce te dorești sau ți-ai dorit și ai uitat un timp că vrei să fii acolo, gândind în același sens cu alții? Întreabă-te și acum, când unul că tine și-a pus gândurile zălog al adevărului său într-o definiție incompletă și imperfectă cerându-ți să te uiți în oglinda din suflet. Nu ești singur și nu ești slab. Ai familie, ai prieteni, ai un viitor.

Pentru care vrei să fii drept.