Barack Hussein Obama a început noul său tur european cu summitul G20 de la Londra, aterizând pe Stansted Airport (stângiştii iubitori de oameni aterizează numai pe aeroporturi upper class only; boborul să facă bine să folosească aglomeratul Heathrow, deşi ar face mai bine să nu – gândiţi-vă încălzirea globală, tovarăşi). Din nefericire pentru domnia sa, entuziasmul britanic al primei „prezidenţializări” a unui negru american s-a mai domolit în ultima perioadă, mai cu seamă de când întâiul oficial al Statelor Unite ale Americii l-a tratat pe primul-ministru Gordon Brown ca pe un oaspete nepoftit. Rămâne de văzut în ce măsură popularitatea lui Obama pe bătrânul continent nu a fost afectată de amatorismul care a dus la căderea înregistrată în sondajele de opinie din SUA; următoarele zile ne vor oferi mai multe informaţii în acest sens.
În schimb, propun să revenim la un episod desfăşurat acum aproape două săptămâni, altfel riscăm să trecem cu vederea încercarea lui Obama de a-şi propaga obamismul (discursul gol de conţinut cu hope & change) chiar şi în Republica Islamică a Iranului. Am pierde un discurs uluitor prin îmbinarea obamistă între aroganţă şi ignoranţă: aroganţa că va reuşi acolo unde toţi au dat greş şi ignoranţa care îl face să trateze Iranul ca pe o Franţă rebelă şi pe Ahmadinejad ca pe un De Gaulle la Golful Persic.
Urmează traducerea discursului. Mulţumesc pentru ajutor, Israelianca.
Vreau îmi extind cele mai bune urări celor care sărbătoresc Nowruz în întreaga lume.
Această sărbătoare este atât un obicei vechi cât şi un moment de reînnoire şi sper că sărbătoriţi acest moment special alături de prieteni şi familie.
În mod deosebit, aş vrea să mă adresez direct poporului şi liderilor Republicii Islamice a Iranului. Nowruz este doar o parte a culturii voastre măreţe şi vestite. De-a lungul secolelor, aţi făcut din lume un loc mai bun şi mai frumos prin arta, muzica, literatura şi inovaţiile voastre.
Aici, în Statele Unite, comunităţile noastre au fost îmbunătăţite de contribuţia americanilor iranieni. Ştim că sunteţi o mare civilizaţie, iar reuşitele voastre au câştigat respectul Statelor Unite şi al lumii.
De aproape trei decenii, relaţiile dintre naţiunile noastre sunt încordate. Dar cu ocazia acestei sărbători ne aducem aminte de umanitatea comună care ne leagă unii de alţii. Felul în care sărbătoriţi Anul Nou seamănă foarte mult cu felul în care noi, americanii, ne celebrăm sărbătorile – alături de prieteni şi familie, făcând schimb de cadouri şi poveşti şi privind către viitor cu sentiment reînnoit de speranţă.
Esenţa acestei sărbători este promisiunea unei zile noi, a unor noi oportunităţi pentru copiii noştri, securitate pentru familiile noastre, progres pentru comunităţile noastre şi pacea între naţiuni. Aceste speranţe, împărtăşite şi de unii şi de alţii, sunt vise comune.
Cu ocazia acestor noi începuturi aş vrea să mă adresez direct conducătorilor Iranului. Între noi există diferende serioase care s-au accentuat de-a lungul timpului. Administraţia mea este hotărâtă să promoveze o diplomaţie care să adreseze toate problemele şi să promoveze legături constructive între Statele Unite, Iran şi comunitatea internaţională. Acest process nu va avea la bază ameninţări. Ne dorim în schimb o atitudine de sinceritate care să aibă la bază respectul reciproc.
Voi, de asemenea, puteţi alege. Statele Unite doresc ca Republica Islamică a Iranului să îşi ocupe locul cuvenit în comunitatea naţiunilor. Aveţi acest drept, dar el vine împreună cu responsabilităţi reale, şi nu poate fi ocupat prin teroare sau arme, ci prin acţiuni paşnice, care să demonstreze măreţia poporului iranian şi a civilizaţiei iraniene. Măsura măreţiei nu este capacitatea de a distruge, ci capacitatea demonstrată de a construi şi creea.
Cu ocazia Anului Nou, vreau ca voi, poporul şi liderii Iranului, să înţelegeţi viitorul pe care îl dorim. Este un viitor cu schimburi reînnoite între popoarele noastre şi noi oportunităţi noi pentru parteneriat şi comerţ. Este un viitor unde vechile diviziuni sunt depăşite, unde voi şi vecinii voştri şi întreaga lume pot trăi într-o mai mare securitate şi pace.
Ştiu că acest scop nu este uşor de atins. Există şi cei ce insistă că suntem definiţi de diferenţele dintre noi, dar să ne aducem aminte de cuvintele scrise de poetul Saadi, cu atâţia ani în urmă: „Copiii lui Adam sunt membre unii pentru alţii, fiind creaţi dintr-o singură substanţă.” ( n.t. greu de tradus; în discurs „The children of Adam are limbs to each other, having been created of one essence.”; cine are o idee mai bună, îl rog să mi-o împărtăşească)
Cu ocazia noului an, să ne amintim de preţioasa umanitate pe care o împărtăşim în spiritul căreia putem căuta noi începuturi.
Vă mulţumesc şi Eid-eh Shoma Mobarak (La mulţi ani! / Sărbători fericite)
Apelul televizat al lui Obama, o lungă înşiruire de platitudini şi wishful thinking, a avut succes nebun pe YouTube, printre hoardele de ignoranţi ale căror preocupări majore gravitează în jurul legalizării marijuana şi înlocuirii sistemului profund inuman al capitalismului occidental, dar la Teheran a fost întâmpinat cu răceala, dar mai ales cu dispreţ, după cum era de aşteptat. Raspunsul Iranului nu a întârziat să vină prin Ali Khamenei, cea mai importantă autoritate religioasă şi politică din republica islamică. Revoluţia internaţională obamistă nu va avea loc.
Aşa cum au observat Briggite Gabriel şi Laura Ingraham, fostul senator de Illinois, produsul cel mai de soi al şcolii politice corupte din Chicago, nu numai că nu înţelege cu cine are de a face, dar nu are pic de habar cu privire la fişa postului pe care îl ocupă. Discursul preşedintelui american, liderul lumii libere, a ignorat cu totul problemele pe care alţi preşedinţi americani nu au încetat niciodată să le adreseze.
Nici o frază despre drepturile omului, nici un cuvânt despre libertate ori despre teroarea islamistă îndreptată împotriva zoroastrienilor şi a membrilor baha’i (şi bieţii de ei sărbătoresc Nowruz, dar dacă nu ameninţă cu apocalipsa nucleară nu merită a fi luaţi în serios de The One), nimic despre kurzi, nici o denunţare a teocraţiei fundamentaliste din Iran, totul pe fundalul unui apel către „conducătorii Republicii Islamice”.
Trebuie să îi mulţumim lui Barack Hussein Obama pentru această flatare a egoului islamiştilor de la Teheran. Bravo, domnule preşedinte! Încă o victorie răsunătoare în plan extern, după cea înregistrată cu scutul anti-rachetă pe frontul rus. Aşteptăm cu nerăbdare rezolvarea problemei nord-coreene printr-o intervenţie asemănătoare în stil şi ridicol. Totuşi, nu putem încheia fără a vedea cum arată oamenii pe oamenii cu care Obama vrea să stea la aceeaşi masă şi să discute despre „umanitatea comună” care ne leagă pe unii de alţii. E nevoie de o mică oprire în Iran.
Multe pot fi spuse despre atitudinea Iranului faţă de Statele Unite, dar nu îi poţi acuza pe iranieni că ar ignora existenţa Americii. De zeci de ani, de la răsturnarea regimul Şahului Pahlavi de revoluţia islamică a ayatollahului Khomeini, America este o prezenţă vie pentru locuitorii Republicii Islamice. Nici o altă ţară, cu excepţia Israelului, nu se bucură de o atenţie asemănătoare în societatea iraniană. Există chiar o zi a anului dedicată în mod special Statelor Unite ale Americii. În fiecare an, pe 5 noiembrie, Iranul sărbătoreşte luarea cu asalt a ambasadei americane în 4 noiembire 1979, momentul de început al crizei ostaticilor americani, ţinuţi captivi de regimul islamist de la Teheran timp de 418 zile. Cel mai popular slogan al zilei este, după cum era de aşteptat, „Moarte Americii!”, fiecare strigare fiind acompaniată cu arderi de drapele reprezentative pentru imperialismul american.
De ce „Moarte Americii!”? Explicaţia este simplă, dar nu cred că se cade să dăm la o parte un expert în domeniu, înalt-responsabil ani la rând cu popularizarea acestui slogan de succes în lumea islamică, excelenţa sa ayatollahul Ali Khamenei, cel care a răspuns Alesului în discursul de mai sus. În cuvintele liderului suprem al Iranului, sloganul „Moarte Americii!” simbolizează „conştientizarea prezenţei diavolului în lume”.
Cu alte cuvinte, stimate domnule Barak Hussein Obama şi mult stimaţi internaţionalişti post-istorici, pentru adoratorii perşi ai profetului pedofil Mahomed, Statele Unite ale Americii sunt Marele Satana, întruchiparea Necuratului pe pământ. Câţi dintre voi ar sta la masă cu Satana? … Am senzaţia că nu înţelegeţi întrebarea, aşa că reformulez, pentru a fi pe înţelesul vostru: câţi dintre voi ar sta la masă cu Rush Limbaugh sau George W. Bush? Ei bine, dragi tovarăşi şi pretini, atâţia iranieni din actuala pătură conducătoare ar vrea să discute cu Marele Satana, indiferent cine se află la cârma navei americane, fie şi un negru marxist care a promis că va izbăvi lumea de Păcatul American.
P.S. Interesantă explicaţia AP în ceea ce priveşte reacţia iraniană: „aşa gândeşte teocraţia iraniană”. Vai, nu îmi amintesc să se fi grăbit cu astfel de lămuriri pe vremea lui George W. Bush. De! atunci eram conduşi de un „cowboy texan” primitiv care în aroganţa lui fundamentalist-creştină nu înţelegea Iranul, nu de un intelectual autentic precum Obama – care înţelege Iranul mai puţin decât mult-înjuratul şi mult-subestimatul Bush.
P.P.S. Pacifiştii încă mai protestează împotriva războiului „pierdut” din Irak. Bieţii de ei.
Romanian
13 comentarii
Cosmin
1 aprilie 2009@Imperialistu’
Cred ca aluneci foarte usor de la critica practicilor la critica principiilor. Nu consider ca este vorba de o ciocnire a mentalitatilor. Este, pana la urma vorba de regimul politic. Vezi relatiile Iranului cu America pe timpul Sahului Pehlavi.
Nu sunt de acord cu anumite practici ale Iranului, dar nu cred ca este de vina in acest caz, religia, ci poate o interpretare partizana a ei.
Cum a ajuns, Mahomed, profet pedofil? Asta trebuie vazut in context istoric. Si Sf Augustin a avut sclavi, asta nu il face mai putin sfant.
Francesco
1 aprilie 2009Cosmin, cred ca gresesti. Mentalitatea ayatolahilor si a regimului lor este izvorata din religie, nu este o interpretare, este chiar mesajul islamului in varianta siita.
Brigitte Gabriel are un discurs fantastic, ea spune ca mesajul lui Obama este un mesaj de „capitulare”. Iar o capitulare in viziunea lui Ali Khamenei nu poate fi decat totala si neconditionata, America trebuie jumulita inainte de a fi pusa la frigare (vezi viziunea pastorului Wright).
Cosmin
1 aprilie 2009@Francesco
Am gasit o cartea a lui Barnaby Rogerson. „Mostenitorii Profetului Mahomed. Cauzele schismei dintre siiti si sunniti” am vazut ca a fost tradusa si in romana. http://www.polirom.ro/catalog/…..niti-2608/
Sper sa ma uit peste ea in curand. Anumite lucruri imi sunt neclare. Vreau sa vad cum a fost perceput acest tip de mesaj islamic inainte de secolul XX in Persia.
Imperialistu'
1 aprilie 2009Cosmin, te asigur ca nu alunec. Din contra, critica practicilor merge mana in mana cu critica principiilor, intrucat cele doua sunt strans legate unele de altele. Daca nu as fi crezut asta, nici nu m-as fi sinchisit sa scriu atata pe subiect.
Revolutia islamica l-a dat jos pe Sah, un prieten al Statelor Unite, si l-a inlocuit cu Khomeini, acest radical responsabil pentru primul stat islamist modern. De atunci incoace, Coranul a devenit principala sursa de lege in stat, iar iranienii sunt indoctrinati cu ura fata de necredinciosi, in special evrei si americani. Fenomenul poate fi observat cu usurinta in orice tara musulmana. Oriunde Coranul ajunge centrul lumii, mai devreme sau mai tarziu, or sa apara si barbarii si barbariile. Spanzurarea homosexualilor, lapidarea femeilor, mutilarea hotilor prin taierea membrelor opuse (ex. mana stanga si piciorul drept) nu pot fi asa usor reduse la statutul de „anumite practici”.
Rogu-te, nu-l compara pe Sfantul Augustuin cu Mahomed, un razboinic megaloman, hot si pedofil. Da, pedofil. Cand un barbat de 54 de ani face sex cu o fata de 9 ani, actul este unul de pedofilie, iar respectivul este un pedofil. Acesta este Mahomed, al-isan al-kamil, barbatul perfect care sta la baza celei mai intolerante religii pe Terra.
Revin si zic infruntarea Iran – SUA e mai mult decat o simpla ciocnire de mentalitati; este un conflict intre doua moduri total opuse de a intelege lumea, divinul si umanul; intre doua civilizatii, cu totul diferite. Nu vad ce rost are sa ne mai mintim unii pe altii.
Multimile acelea care urla „Moarte Americii!” si „Moarte Israelului!” si exulta de fiecare data cand liderii lor religiosi proclama ca necredinciosii vor fi facuti una cu pamantul, iar sufletele lor vor arde in Iad pentru eternitate, nu pot fi convinse de nimeni. Cu acesti oameni nu ai ce discuta, oricat de bine intentionat esti. De ei trebuie sa te feresti si la nevoie sa ii pui la punct. Ori dupa cum ar spune Caligula, sa ne urasca, dar sa se teama de noi.
Cum insa siitii sunt cei mai descreierati dintre descreierati ( a se vedea detasamentele sinucigase din razboiul cu Irakul; aia care se aruncau pe campurile de mine pentru a ajunge la Allah), ma tem ca nici macar asta nu ne ajuta prea tare.
Manjusri
1 aprilie 2009In ultimul numar din Idei in Dialog, dl. Traian Ungureanu il descrie pe omul-discurs, Barack Obama.
toro
1 aprilie 2009Obama e de prea putin timp la WH ca sa putem zice ceva (51 zile), dar sa quote-ui un alt forum. Realizarile pre-electorale ale lui Obama sunt:
[quote]He has never had a regular job in his life.
He has no military experience whatsoever.
He has never negotiated even a million dollar transaction.
He was an invisible Chicago state Senator for 8 years.
He had never authored or passed a bill.
He set a record for voting present instead of voting.
He set a record for voting liberal when he did vote.
He had his name added to other people’s bills.
He has been absent for almost his entire US Senate career.
He went to Ivy league schools.
He was an associate teacher in law school.
He was a community organizer in Chicago.
He reads prepared speeches very well with a teleprompter.[/quote]
Era un site pe care se bifau realizarile lui Obama: ce o promis shi ce o facut. Site-ul era destul de profesionist, pe un fond alb. Il stie cineva? Stiu ca descrierea este generica.
Francesco
1 aprilie 2009Salve Toro, este cumva acest site?
Mi-a placut si ultima parte:
toro
1 aprilie 2009Ala e forumul dupa care am luat citatul respectiv, dar nu e site-ul pe care il cautam.
Cred ca e vorba de site-ul asta:
http://politifact.com/truth-o-meter/promises/
Francesco
1 aprilie 2009Corect, este forum. Dar este o postare din octombrie 2008, pe cand http://www.politifact.com se ocupa de realizari/nerealizari.
dr. jones
1 aprilie 2009Biden warns Israel off any attack on Iran
Vice President Joe Biden tells CNN that the government of Israeli Prime Minister Benjamin Netanyahu would be ‘ill advised’ to try to strike Iranian nuclear facilities.
…
While the Obama administration has made a series of recent overtures to Tehran, the Israelis have grown more confrontational out of concern that the Islamic Republic’s increasing nuclear know-how could one day become an existential threat.
Netanyahu signaled several times during his election campaign that he would not tolerate a nuclear-armed Iran. „I promise that if I am elected, Iran will not acquire nuclear arms,” he said in one appearance, „and this implies everything necessary to carry this out.”
With his brief comment Tuesday, Biden became the highest-ranking administration official to caution the Jewish state against a military strike. In the interview, Biden was asked whether he was concerned that Netanyahu might strike Iranian nuclear facilities.
…
Many top officials in the Obama administration have said they believe the costs of a U.S. attack on Iran would outweigh any benefits, and they are considered less likely to favor military action than the Bush administration.
One hint of the Obama administration’s intentions may lie in its choice of top experts.
Richard C. Holbrooke, the administration’s representative to Afghanistan and Pakistan, has hired longtime Iran expert Vali Nasr. Dennis Ross, senior administration advisor for Southwest Asia, has hired Ray Takeyh, another veteran Iran expert.
Both Nasr and Takeyh have advocated diplomatic engagement with Tehran
Imperialistu'
1 aprilie 2009Si acum despre reactia obamista la fraudarea alegerilor in Iran si violentele ce au urmat-o.
The Iranian election: Barack Obama’s cowardly silence
Imperialistu'
1 aprilie 2009Dorin
1 aprilie 2009Link-ul cu pacifiștii care încă mai protestează nu mai e valabil.