La aproape o lună de la controversa provocată de cuvintele, de acum 7 ani, ale lui Andrei Pleșu despre Dan Puric, diferite colțuri ale online-ului încă freamătă nervos. Ciutacu, luîndu-i apărarea de la înățimea Atenei 3 / România TV, acuza, culmea!, un atac „securistic” și ajungea să regrete că l-a invitat. În apărarea lui s-a vorbit despre „epoca Dej-Pauker”, s-a scos de la naftalină un întreg arsenal de sofisme, indignări prost plasate, paranoia și conspirații mondiale. Dar marea problemă nu e că Dan Puric bate câmpii, multă lume bate câmpii și asta e una din libertățile câștigate în ’89. Problema lui Dan Puric e că bate câmpii cu sens, unul care coincide cu interesele celor mai siniștri și longevivi securiști, și ale Rusiei lui Vladimir Putin.

Două idei transmise de Puric în emisiunea lui Rareș Bogdan de Crăciun, în 2015, pe Realitatea TV:

• „Să știi că terorismul e sponsorizat de statele civilizate, nu aparține atât de mult lumii musulmane”.
• „După 1989 este comunismul de tip albastru, cum îl numesc eu, globalizarea, care este mult mai feroce [decat cel roșu, dinainte de ’89 n.m.].”

Și de la emisiunea de Crăciun, din 2014, a lui Cătălin Ștriblea, la România TV (detalii: Dan Puric: Domnu’ Dughin, nu vrei să facem o „Antantă creștină”? Lista completă e la mine):

• „Romania e un penitenciar și o colonie condusă din afară.”
• „[Rușii] încearca să-și revină. Foarte bine, bravo lor! Șă ne revenim și noi! Și zicem așa.. p-aici [Pungești etc n.m.] nu se poate trece. De ce? C-așa vor mușchii mei.” 

Colaborarea lui Dan Puric cu Securitatea a fost probabil întreruptă undeva între momentul în care a fost de acord să își toarne colegii de clasă, în ’77, la 17 ani, și 1989. Dar contactele cu bătrâni și cunoscuți securiști au continuat – sau au fost reluate – după ’89, iar în ultimii ani au devenit din ce în ce mai consistente, sau cel puțin mai vizibile.

Devis Grebu povestește pe Facebook un episod cu Dan Puric:

„L-am avut la noi la masa nu o data, am fost la si CU el in cabina SA de la [Teatrul n.m.] National, nu o data… A vrut ca sa-i creez decorurile la spectacolul „Don-Quichote”-sc, mi l-a prezentat (la Cafeneaua Actorilor, lipita de National) pe producatorul spectacolelor sale (ala care aduce sau vine cu „bishtarii”)- am pastrat atat numele cat si nr. sau de telefon – dar…dupa ce mi-a marturisit fara sa clipeasca ca acel individ fusese un ofitzer de SECURITATE… legatura noastra s-a destramat brusc-brutal!… Nu m-am dus la acel spectacol, desi sunt convins ca a folosit ideile mele de decor (care, LUI, i se pareau geniale), cu asta legatura mea personala cu acest actor-pantomim-dansator (bun, nicidecum genial) s-a incheiat definitiv.”

Dar să o luăm cu începutul.

Colaborări pre-revoluționare

Lui Dan Puric i s-a propus, pe când avea 17 ani, să „sprijine organele de securitate, lucru cu care a fost deplin de acord”. Ca urmare a angajamentului, a livrat două note informative, asta conform unui raport întocmit de Securitate.

„Conform aprobării conducerii serviciului, numitul Puric Dan a fost contactat în vederea recrutării în calitate de colaborator al organelor noastre. Discuţiile purtate în procesul recrutării au urmărit planul stabilit în raportul cu propuneri de recrutare, cel contactat a avut o atitudine favorabilă scopului urmărit. Convingându-ne că este pretabil la recrutare, i s-a făcut propunerea de a sprijini organele de securitate, lucru cu care a fost deplin de acord. În această situaţie i s-a luat angajament scris şi notă de relaţii trecându-se apoi la instruirea lui cu sarcini privind supravegherea informativă, precum şi modul de comportare în viitor, atât în societate, cât şi în familie… De comun acord s-a stabilit numele conspirativ „Cristian”. Faţă de cele mai sus, propunem a se aproba înregistrarea numitului Puric Dan în calitate de colaborator al organelor de Securitate.”

„în cursul anului 1977 a cules informaţii referitoare la starea de spirit din rândul elevilor, precum şi despre anumiţi elevi care întreţin relaţii cu cetăţenii străini ori vizitează bibliotecile ambasadelor străine concretizate în două note informative”.

Curentul scrie că „deoarece în dosarul său cercetătorii CNSAS NU au putut identifica notele date de Puric, acesta a primit adeverință de necolaborare cu Securitatea ca poliție politică”.
Dar, poliție politică sau nu, notele informative, chiar și neidentificate, au existat – deci colaborarea cu Securitatea a existat. Greșelile tinereții. Privind înapoi, colaborarea cu Securitatea și cele două note livrate în perioada liceului pot fi scuzate, iertate și ar putea fi chiar uitate, dacă, ulterior, Dan Puric ar fi rupt relația cu cele mai late cefe securiste.

Colaborări post-revoluționare

Avem onoarea a va invita la lansarea cartii « PENTRU UN IDEAL COMUN »
De dr. Calin Georgescu

Prezentat de Petru Romosan, Directorul Editurii Compania

vor lua cuvantul :
Academician Mircea Malita
Sergiu Celac
Dan Puric

Evenimentul va avea loc vineri, 25 mai 2012, la ora 11,00,

la Casa Titulescu, Soseaua Kiseleff 47, Bucuresti

… anunța Fundația Titulescu, patronată de Adrian Năstase, cunoscutul disident anticomunist antibăsist de pe Lista lui Dugin ( video: https://www.youtube.com/watch?v=AVv2C8zyFV4 ).

Evenimentul de mai sus a avut loc pe 25 mai 2012. Anticomunismul și dragostea de neasum și de țară l-au dus pe Dan Puric până la fundația dublului pușcăriaș iliescist, unde s-a discutat despre „idealuri comune”. Dan Puric s-a implicat și în redactarea „strategiei naționale de dezvoltare durabilă pentru următorii 20 de ani”, sub coordonarea „geostrategului” Călin Georgescu.

Puric apare și în consiliul director al „Institutului Proiecte pentru Inovație și Dezvoltare”, unde director executiv e același Călin Georgescu. Site-ul institutului, ipid.ro, nu mai există, la fel și pagina de Facebook, nu știu dacă institutul, în sine, mai există, dar am găsit o imagine a site-ului, așa cum arăta acesta pe 31 august 2014.

Și nu arăta bine:

Deși înfățișarea celor de mai sus ar putea fi de ajuns ca să ne facem o idee despre ce fel de personaje e vorba, iată câteva detalii:

• Florin Constantiniu -» Numele de cod „Chris”, alias Florin Constantiniu, a dat note informative despre colegii sai de la Institutul de istorie „Nicolae Iorga”. (România Liberă, aprilie 2008)
• Daniel Dăianu -» „între 1975 și 1978 a fost ofițer în Direcția de Informații Externe, lucru pe care nu îl ascunde” (hotnews.ro, septembrie 2007)
• Sergiu Celac –» „traducător personal al lui Nicolae Ceaușescu” (România Liberă, octombrie 2007)
• Mircea Malița -» „adjunctul al ministrului de Externe în Anii ’60”, „fost ambasador al României în SUA (1982-1985)” (qmagazine.ro, decembrie 2014)

În 2014, la începutul invaziei rusești a estului Ucrainei, Dughin cerea uciderea sistematică a ucrainenilor care, spunea el, nu ar aparține speciei umane. „Ucideți, ucideți, ucideți”, îi îndemna Dughin într-un mesaj video transmis pe internet mercenarilor ruși și pro-ruși din estul Ucrainei, „Nu mai este nimic de discutat. Spun asta ca profesor.” În aceeași perioadă, Dughin scria pe Facebook: „Ucraina ar trebui să fie curățată de idioți. Sugerez genocidul cretinilor”.

Cât despre Călin Georgescu…

Veșnicul catindat la postul de prim-ministru al României e și un admirator al lui Alexandr Dughin:

„Eu îl cunosc pe… categoric îl cunosc pe Alexandr Dughin, care este un tip, ăăăă, într-adevăr foarte bine structurat intelectual, dar îl cunosc așa cum îl cunosc și pe Phillip Blonds (sic / e vorba de Phillip Blond n.m.), consilierul premierului Camerun (sic/ premierul Marii Britanii, Cameron n.m.), sau pe Pat Buchanan, în Statele Unite, și pe mulți alții.”

R.M.: „Mai e consilierul lui Obama, sau a fost?”

Călin Georgescu: „A fost. Este unul din creierele imense ale Americii. Iar Dughin cred că a venit singur, nu cred că trebuia să primească neapărat o invitație din România. Faptul că eu îl cunosc și m-am întâlnit cu el, da, dar de aici și până la povești de genul ăsta … sigur, ele țin de miturile și prejudecățile din această țară care continuă și de forma retrogradă în care sunt prezentate de către unii și de alții […]. Și până la capăt, nu văd care este problema.”

Călin Georgescu, președinte al „Clubului de la Roma (Centrul European de Cercetare din Viena, Austria)”, lucrează, fără succes, de ani de zile la imaginea de intelectual sobru și de influent „geostrateg” care se învârte în cercurile cele mai înalte. Dar în cele câteva secunde de mai sus, acesta reușește să demonstreze contrariul – nu știe cum îl cheamă pe premierul Marii Britanii („Camerun” e o țară, nu un premier), nu știe nici numele consilierului lui Cameron și trăiește cu impresia că Pat Buchanan ar fi fost vreodată consilierul lui Barack Obama. Pentru „geostrateg”, admirația față de ideologul național-bolșevic al unui Putin, tiranul rus care și-a făcut un obicei din amenințarea României cu invazia, este un lucru omorabil la care strâmbă din nas doar „retrograzii”. Textele lui Călin Georgescu (sunt ușor de găsit cu google) sunt de cele mai multe ori paranoid-antioccidentale și emană un puternic damf ceaușist, lucru care îl face simpatic Rusiei, „gânditorilor” ca Ovidiu Hurduzeu, ce consideră Rusia lui Putin un „Imperiu al binelui„, sau catindatului putinist la alegerile europarlamentare din 2014, Iulian Capsali.

Cu același Georgescu și cu Hurduzeu, Puric punea la cale, în urmă cu un an și jumătate, o „nouă grupare naţionalistă”, cum era descrisă „Motivația: România” pe site-ul putinist activenews.ro.

Două comentarii din fondatori ai „Motivația: România” (nume de inspirație rusească):

„Eliberarea din 1989, care a pasionat o Europa intreaga, este iluzorie, pentru ca suntem singura tara din fostul lagar comunist care traim intr-un univers carceral, intr-un lagar neocomunist, respectiv, neoliberal. Romania traieste sub dictatura si asediul corporatiilor fata tara, care nu au venit in Romania, sub acest asediu international, doar prin puterea lor, au venit pentru ca au fost lasati de lacheii de serviciu”.
(Călin Georgescu, conferinţa „România la răscruce”  de la Biblioteca Județeană “Petre Dulfu” din Baia Mare, 13 martie 2015)

și:

Recent, Dan Puric s-a implicat într-un nou proiect de salvare de țară, care își propune să „elaboreze un proiect de ţară pentru România”, cum citesc  pe unitischimbam.ro. Prin „Grupul pentru România”, Puric și echipa vor „să asigure restabilirea drepturilor de proprietate ale românilor asupra ţării lor” – damful iliescistului „nu ne vindem țara” emană și el din manifest. Dar să vedem cine sunt eroii:

„Cezar AVRAMUŢĂ, Virgil BĂLĂCEANU, Constantin COJOCARU, Florin COLCEAG, Dinu CRISTE, Avram FIŢIU, Viorel GLIGOR, Marian ILIE, Tudor IONESCU, Miron MANEGA, Marian MUNTEANU, Ion PUŞCAŞU, Florin ZAMFIRESCU. Și-au exprimat disponibilitatea de a participa la acest proiect şi alte personalităţi, printre care și: Dinu GIURĂSCU, Ilie BĂDESCU, Dan PURIC, Cristian PÂRVULESCU”.

Un mix desprins din Times New Roman de băieți de pe lista lui Dughin, legionari, actori care nu încetază să dezamăgească, securiști, vărani, dogari, oameni care par să fie de bună credință, dar sunt neatenți, unul din fanioanele „societății civile” văranice (C. Pârvulescu) și sonați cu acte – toți vor să „elaboreze proiecte de țară” care să ne salveze de Occident.

P.S. “Eu l-am propus pe Călin Georgescu. A fost în structurile ONU 17 ani. E singurul om care are o strategie de dezvoltare. E primul care a tras alarma că spre 2020 se va trece la criza de hrană și apă, a subliniat fondul de aur al țării. E un spirit cinstit, incoruptibil care nu are niciun lucru de corupție pe CV. Pe Călin Georgescu l-am propus ca prim-ministru.” (Dan Puric, B1TV)

P.S.2 Cristian Dogaru, un dogar clasic, autor pe site-ul comunist pro-rus criticatac.ro și pe site-ul ortodoxist pro-rus activenews.ro se întreabă, indignados, de ce Dan Puric e atât de contestat: „Ce deranjează la Puric? Așa cum înțeleg eu lucrurile, irită vorbitul la superlativ despre religia ortodoxă și poporul român”. Dar nu e vorba doar de superlativul presărat cu bancuri și glumițe al lui Dan Puric. Important nu e că Puric spune -mai mult sau mai puțin- că dacii au inventat apa caldă, limba latină, tranzistorul și laserul, în urma cu 7.000 de ani, ci lucrurile pe care le are in comun cu cei care îl publica pe Dogaru: antiamericanismul, antioccidentalism, paranoia sprințară și pro-rusismul.