Bill Ayers, în tinerețe conducătorul unui grup terorist comunist și mentor al lui Barack Hussein Obama, în prezent profesor universitar privit cu respect și admirație, de la New York, mișcarea Occupy Wall Street din SUA, pînă la Cluj, unde neocomuniștii din Grupul pentru acțiune socială(GAS) tocmai l-au descoperit. Bill Ayes rămîne și acum, zeci de ani mai tîrziu, neclintit în convingerile lui comuniste:

https://www.thegatewaypundit.com/2012/03/obama-close-friend-bill-ayers-i-get-up-every-morning-and-think-today-im-going-to-end-capitalism-video/

Documentarul despre tinerețea lui Bill Ayers, The Weather Underground, a fost vizionat și discutat cu argumente „Pro și Contra”, acum o lună, într-o cafenea din Cluj Napoca, eveniment organizat de Adi Dohotaru din GAS. Aruncați o privire pentru site-ul GAS, https://www.gas.org.ro/, vedeți ce subiecte abordează și în ce mod, și în special ce este recomandat în secțiunea de Site-uri și bloguri din dreapta.

Alături de foștii securiști și membrii ai Partidului Comunist Român, în frunte cu iliescu, Voiculescu și Vadim, grupurile Noii Stîngi din România, GAS, CriticAtac, Miliția Spirituală(nume surprinzător de sincer) sînt cei mai acerbi critici ai Condamnării Comunismului din 2006, și al anticomunismului în general. Noua Stîngă are în schimb un alt public țintă, nu boșorogii hîrșîiți în ședințele de partid ale PCR sau la cozile comuniste, ci tineretul educat, tehnologizat, plimbat în lume și neobișnuit cu lipsurile. Astfel, s-a blindat cu tot bagajul de clișee și idei gata ambalate circulate în Occident de decenii: ecologism, feminism, antirasismul de salon, pledoaria pro-avort, pro-multiculturalism, filoislamism, justiție socială, anticapitalismul trendy, etc. Practic inexistente în România acum 3-4 ani, aceste idei își fac surprinzator de repede tot mai simțită prezența. Soiul de comunism care ni se servește azi a adăugat poșircii sovietice și dublurafinatele idei ale Școlii de la Frankfurt, ale lui Gramsci, Adorno, Walter Benjamin, Marcuse. Exemple din ocazionala, dar nu accidentala, dușcă din poșirca de tristă amintire există în continuare.

Dușca leninist-iluministă:

„O soluție imediată pentru a înviora publicul, este să înlocuim cu curaj sloganul ‘Jos Băsescu!’ cu ‘Jos Dumnezeu!’ (Mircea Toma)

Dușca troțkistă:

„Succesul unei mişcări populare nu stă în capacitatea maselor de a ucide, ci în dorinţa lor de a muri pentru un ideal – o spune eternul revoluţionar, Leon Trotsky. Câţi oameni sunt azi gata să îşi dea viaţa pentru o lume mai bună? Câţi vor fi dispuşi să o facă mâine?” (Victoria Stoiciu)

Dușca luptei de clasă:

“Asistăm la cea mai gravă depreciere a discursului de solidaritate şi înţelegere empatică faţă de oameni care se confruntă zilnic cu autoritatea care îi pune le colţ, îi umileşte şi le subminează constant resursele de supravieţuire, considerîndu-i leneşi, inepţi, ineficienţi şi incompeteţi. Toate aceste calificative au la bază o retorică a istovirii forţei unei colectivităţii, a degradării rolului ei social şi a delegitimării ei.” (Mihaela Michailov)

Dușca idealist oligofrenă:

„Nu uitaţi: Dacă vom ieşi în stradă 5.000 de persoane, poliţia ne va aresta! Dacă ieşim 50.000, poliţia ne va păzi! Dacă vom ieşi 500.000, poliţia ni se va alătura!”(Claudiu Crăciun)

Variațiuni ClaudeKarnoouh-iste:

“Despre camerele de gazare sînt convins că nu au existat în mod efectiv; o serie de adevăruri ale istoriei oficiale vor sfîrși prin a fi revizuite” (Claude Karnoouh)

Dușca nostalgic iliescistă, toporist-MironCozmistă:

„Aş vrea să-i văd pe mineri în Bucureşti, lipindu-se de manifestaţiile din Piaţa Rogoversităţii. (Costi Rogozanu)

Dușca tanchist bolșevică:

“Pe viitor, nu se va propune doar problema înstrăinării aurului, ci și a sănătății, așa cum s-a pus deja acum, a petrolului și a altor resurse, care trebuie naționalizate din nou, însă cu un control atent din partea societății civile.” (Adi Dohotaru)

Dușca leninistă:

românul nu mai este liber. Cu fiecare, zi în acești 22 de ani, i s-a luat puțin din libertatea de a-și deschide un magazin în cartier, și i s-a dat mall-ul, i s-a dat corporația, i s-a dat multinaționala(…) Nu, nu mai sîntem liberi, nu mai sîntem liberi într-un stat care ne minte în fiecare zi de la TV și din sptele birourilor, și din spatele costumelor. (Mihnea Blidariu – Lună Amară)

Dușca filocomunistă-delirant-grotescă:

„în ultimii 22 de ani anticomuniştii puri şi duri au fost mai agresivi, deplasaţi şi nocivi decît foştii demnitari comunişti.” (Ciprian Șiulea)

Încet, dar sigur și în accelerare, mulțumită specimenelor de mai sus și multor altora ca ei, ideologia criminală comunistă devine frecventabilă și cool. Ei sînt stînga intelectuală, inteligentă, rafinată, frecventabilă, recomandați cînd în Revista 22, cînd în Dilema Veche, sau pe TVRinfo, Romania Liberă, Hotnews.ro, Contributors.ro, platforme care altfel au înclinații de dreapta. Nu se încurcă cu Antena3, iRealitățile și platformele clasic securistice, acolo îl trimit doar pe Claudiu Crăciun să se dea în stambă.

Update

Dușca ignoranto-hedonistă:

” Comunismul […] E doar un sistem politic excesiv in utopismul sau, așa cum e excesiv in utopismul sau si liberalismul extrem. Comunismul niveleaza in sărăcie si mediocritate; ultraliberalismul, crezând in justiția imuabilă a „mâinii nevăzute a pieței”, lasă să crape (dorință uneori chiar formulată explicit) neadaptații | Comunismul si ultraliberalismul nu transmit un simțământ de castă sau superioritate etnică; | Comunismul si ultraliberalismul sint sisteme deschise. Oricine poate efectua o ascensiune socială începând din momentul in care acceptă regulile jocului” ( Dan Alexe )