Alexandru Racu este acel personaj care a reușit performanța de a aduce împreună, de data aceasta la lumina zilei și sub același acoperiș, cercurile pro-ruse din România care până de curând s-au străduit să pară în opoziție: pro-comuniști declarați împreună cu ortodoxiști și greco-catolici “anti-comuniști”. Confrom rețetei omologate de Alexandr Dughin în urmă cu mulți ani, este nevoie de o coagulare a tuturor forțelor antioccidentale cu simpatii pro-ruse. Fericitul eveniment a avut loc pe 5 mai 2017, la Cafe Cărturești Verona, când A. Racu și-a lansat o carte.

Din ce am văzut din cele câteva recenzii, interviuri și prezentări video ale autorului, cartea lui Alexandru Racu își propune, în mare, două lucruri:

•  promovarea unei “teologii a eliberării“(*) în România. Racu a pomenit “teologia eliberării” de mai multe ori în termeni pozitivi;
• provocarea unor reacții din partea lui Horia-Roman Patapievici, Adrian Papahagi, Mihail Neamțu, Teodor Baconschi și altii, care, spune Racu, ar fi “instrumentalizat” și “ideologizat” ortodoxia, la limita “ereziei”, în scopurile lor meschine de “neoconi” aserviți politic “băsismului” etern.

Cartea “Apostolatul antisocial” a fost lansată în urma cu câteva săptamani cu ajutorul neprețuit al lui Vasile Ernu (pro-rus și pro-sovietic declarat, de pe lista lui Dughin), iar în primul rând al audienței au stat, mândri și unul lângă altul (vedeți imaginea de mai sus), pro-rusul “ortodox” Iulian Capsali și pro-rusul “greco-catolic”, autor a vreo 8 articole pe Sputnik, Bogdan Duca (ambii antiamericani și anti-NATO, și cu Ernu, 3). Pentru toti 3, trupele americane din Romania sunt, mai mult sau mai puțin, “trupe de ocupație” trimise de “hegemonul neocon” cu scopul de a provoca al treilea război mondial împotriva Rusiei. Duca a spus la un moment dat că, parafrazez, așteaptă cu nerăbdare momentul în care trupele americane “de ocupație” vor pleca din România.

Ieri, 16 iunie 2017, cartea lui Alexandru Racu a fost promovată de Cezar Marksteiner-Ungureanu pe Contributors(**), o recenzie oarecum critică, dar nu neapărat, din care produc două pasaje ce mi se par revelatoare:

•  ” În ceea ce ține de partea a doua a cărții [cea in care ii ataca pe HRP, AP, MN, TB], prefer să mă abțin, întrucât cei criticați sunt în viață [??!], știu cel mai bine ce au scris, ce au vrut să argumenteze, iar elaborarea unui răspuns din partea domniilor lor ar ține de firescul dezbaterii.”

Ceea ce a încercat mereu să obțină A. Racu, de la apariția cărții și până acum, a fost o reacție din partea celor criticati (sau mai degrabă bălăcariti și demonizați, părerea mea).

Al doilea pasaj din articolul de pe Contributors:

• “Impresia generală pe care mi-a lăsat-o lecturarea cu atenție a primei părți este că neoliberalismul nu poate fi argumentat teologic, așa cum o fac autorii vizați de domnul Racu, întrucât atât Ortodoxia, cât și Catolicismul sunt în esență „de stângă”. “

Mai pe scurt, cartea e slabuță pentru că autorul este nepriceput și la început, dar are, totuși, dreptate – creștinismul “e de stânga” și, prin urmare, “teologia eliberării” are sens.

Cartea lui Racu a fost promovată de, practic, toate site-urile pro-ruse importante de limbă română pe care le cunosc. Autorul însuși este promovat de Sputnik ( https://ro.sputnik.md/…/ziua-nationala-romani-unitat-dezbin… ). Racu mai e autor și pe criticatac și pe văranicul “Cotidianul“.

Dacă vă întrebați de ce-l promovează toate aceste ilustre fețe:

(*) Ion Mihai Pacepa spune într-un interviu dat celor de la Catholic News Agency că “teologia eliberării” este o creație a KGB-ului.
Cateva pasaje din interviu:

“On October 26, 1959, Sakharovsky and his new boss, Nikita Khrushchev, came to Romania for what would become known as “Khrushchev’s six-day vacation.” He had never taken such a long vacation abroad, nor was his stay in Romania really a vacation. Khrushchev wanted to go down in history as the Soviet leader who had exported communism to Central and South America. Romania was the only Latin country in the Soviet bloc, and Khrushchev wanted to enroll her “Latin leaders” in his new “liberation” war.

The movement was born in the KGB, and it had a KGB-invented name: Liberation Theology.

The birth of Liberation Theology was the intent of a 1960 super-secret “Party-State Dezinformatsiya Program” approved by Aleksandr Shelepin, the chairman of the KGB, and by Politburo member Aleksey Kirichenko, who coordinated the Communist Party’s international policies. This program demanded that the KGB take secret control of the World Council of Churches (WCC), based in Geneva, Switzerland, and use it as cover for converting Liberation Theology into a South American revolutionary tool.

The KGB began by building an intermediate international religious organization called the Christian Peace Conference (CPC), which was headquartered in Prague. Its main task was to bring the KGB-created Liberation Theology into the real world.

The new Christian Peace Conference was managed by the KGB and was subordinated to the venerable World Peace Council, another KGB creation, founded in 1949 and by then also headquartered in Prague.

During my years at the top of the Soviet bloc intelligence community I managed the Romanian operations of the World Peace Council (WPC). It was as purely KGB as it gets. Most of the WPC’s employees were undercover Soviet bloc intelligence officers.

Even the money for the WPC budget came from Moscow, delivered by the KGB in the form of laundered cash dollars to hide their Soviet origin. ”
(https://www.catholicnewsagency.com/…/former-soviet-spy-we-c…/)

(**) Articolul de pe Contributors: https://www.contributors.ro/…/%E2%80%9Eapostolatul-antisoci…/

P.S.
Ion Mihai Pacepa: Rădăcinile secrete ale Teologiei Eliberării