Prezentul articol a apărut în ziarul israelian “Israel Hayom” sub semnătura editorului șef David Baron, „Oportunismul utilizării Holocaustului de către Rusia”.

Reproșurile Ministerului rus de Externe la adresa Germaniei pentru solidaritatea sa cu Israelul – până la momentul în care Moscova a minimalizat chiar și enormitatea Holocaustului – s-au menținut pe prima pagină a ziarelor, dar, în practică, sunt doar un alt indiciu al ostilității crescânde a Moscovei față de Israel. Aceasta ostilitate reflectă spiritul din ce în ce mai puternic ostil Israelului al politicii externe și interne rusești, care se va permanentiza.

Chiar și înainte de 7 octombrie, declarațiile antisemite sau cvasi-antisemite deveniseră din ce în ce mai frecvente în rândul oficialilor ruși și în discursul public, în primul rând din cauza faptului că Israelul nu a cooperat cu povestea de „denazificare” pe care Moscova a folosit-o pentru a explica invazia asupra Ucrainei. Dar asta nu a fost nimic în comparație cu reacțiile de după masacru, îngrozitor în sine.

Iată o mică mostră, ca exemplu:

Chiar înainte ca sângele să se usuce, canalele de televiziune rusești au pus la îndoială rapoartele privind atrocitățile comise de Hamas; în canalele Telegram pro-Kremlin, nu a existat nicio îndoială că există o poziție legitimă pro-palestiniană; o delegație Hamas a vizitat Moscova de două ori; ambasadorul rus la ONU a susținut că Israelul este o forță de ocupație și, prin urmare, nu are dreptul la autoapărare; ministrul de externe Serghei Lavrov a afirmat că atacul Hamas „nu s-a întâmplat în vid”; a fost nevoie de 10 zile după masacru pentru ca Vladimir Putin să-l sune pe prim-ministrul Benjamin Netanyahu – și chiar și atunci, apelul a avut loc doar în cadrul convorbirilor cu liderii regionali. Nu trebuie să uităm nici de creșterea ostilității față de Israel și evrei, în special în zonele musulmane din Caucazul rusesc, care a culminat cu pogromul efectuat de o adunătură musulmană la aeroportul din Makhachkala, în Daghestan.

Din punctul de vedere al Rusiei, răcirea relațiilor a avut loc într-un context global mai larg, la care a făcut aluzie și purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe, Maria Zakharova: schimbarea „ordinii mondiale bazate pe reguli” care, potrivit Moscovei, a fost aranjată în favoarea Washingtonului.

Însăși invazia criminală a Ucrainei a făcut parte din strădania Kremlinului de a prăbuși ordinea mondială. Concomitent, Rusia a încheiat o alianță strânsă, bazată pe interese împărtășite, cu China, Coreea de Nord și Iranul. Cu ultimele două are acum și o cooperare militară în creștere.

Alianța de interese este menită să slăbească influența democrațiilor liberale care sprijină Ucraina; Israelul, care a ales să rămână neutru în privința războiului, este încă perceput de establishmentul radicalizat rus ca făcând parte din Occident și, în mod cert, ca un aliat al marelui inamic, Statele Unite ale Americii.

O altă componentă a strategiei Rusiei este curtarea intensă, timp de doi ani, a Sudului Global, părți ale acestuia fiind musulmane, arabe și antiisraeliene și, de multe ori, toate acestea trei combinate. Moscova s-a prezentat ca o alternativă la „Occidentul ipocrit”, iar sprijinul pentru palestinienii „oprimați” împotriva „Israelului colonialist” este o pârghie influentă în rândul țărilor în curs de dezvoltare. De fapt, prin faptul că se poziționează de partea locuitorilor Gazei, Rusia primește, de asemenea, puncte în rândul cercurilor antiisraeliene din Occident.

O istorie (denaturată) se repetă

În final, un cuvânt despre utilizarea Holocaustului.

Ca răspuns la declarația Mariei Zakharova, purtătorul de cuvânt al Ministerului israelian de Externe, Lior Haiat, a scris pe Twitter: „Utilizarea discursului Holocaustului în contexte politice contemporane de către purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe constituie o disprețuire a Holocaustului și cauzează prejudicii victimelor și supraviețuitorilor”.

Problema este mai profundă: criticând Berlinul, Zakharova s-a făcut ecoul politicii sovietice privind comemorarea celui de-al II-lea Război Mondial, care a interzis evidențierea uciderii in masa a evreilor în cadrul comemorării victimelor naziste din URSS. Această politică nu a împiedicat Moscova să exploateze suferința evreilor în decursul războiului și după război, pentru a extrage beneficii politice și economice. Istoria și-a închis cercul: în discursul oficial rusesc de astăzi, URSS este din nou în vogă, cultul victoriei asupra naziștilor din 1945 a devenit demult o religie de stat de facto, în timp ce Germania a redevenit un ticălos (și acum întregul Occident colectiv alături de ea).

Iar Holocaustul? Atât originalul, cât și acțiunile din 7 octombrie sunt doar o ocazie de a lovi în Occident.

Notele traducătorului

1) Material pentru cine vrea să-și aprofundeze expertiză în lăcomia și obrăznicia acaparatoare rusească: “Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Zakharova: „Eșecul Germaniei de a despăgubi supraviețuitorii ne-evrei ai asediului Leningradului” este „însuși terenul de reproducere a reîncarnării nazismului și fascismului”

Adică Rusia, după ce cucerit o treime din Germania, după ce si-a insusit de acolo toate instalațiile industriale, toate căile ferate și materialul rulant, după ce pus la muncă în sclavie milioane de prizonieri și civili germani, după ce a făcut același lucru si românilor, tot mai vrea și mai vrea.
Oare va veni momentul în care Rusia va anunța: “Destul! M-am săturat pofta de a jefui și tâlhari?”
Cred ca va trebui sa asteptam mult și bine!

2) Nu putem să trecem cu vederea consolidarea continuă a relațiilor de cooperare între Federatia Rusă și Hamas, “unite-n suflet și-n simțiri” de natura lor comună criminală, genocidară.

În spiritul acesta de comunitate în bestialitate, Daria Aslamova de la Pravda.ru l-a intervievat pe Musa Abu Marzuk, trezorierul Hamasului.

Cea ce se remarcă în interviu este, pe deoparte, simpatia înnăscută a Rusiei fata de terorismul islamic, și de cealaltă parte, modul în care Hamasul privește Rusia ca un adevărat tătuc și mentor spiritual.

„Rusia, desigur, este un jucător internațional influent și o țară atât de vastă, cu o asemenea importanță, are un rol important în politica internațională. Poziția Americii în general și poziția sa după 7 octombrie au fost slăbite considerabil. Importanța Statelor Unite în regiune a scăzut și ea semnificativ. Prin urmare, contăm pe Rusia pentru a juca un rol tot mai important în politica internațională. Rusia poate juca un rol important în politica internațională, mai ales ca o parte din BRICS. […] Prin urmare, Hamas dorește ca Rusia să se opună Statelor Unite în această problema Palestinei și Orientului Mijlociu. Avem încredere în Rusia, așa cum Israelul are încredere în Statele Unite. Da, poate că echilibrul de forțe aici nu este egal. Dar suntem totuși interesați și avem încredere în Rusia, vrem ca Rusia să joace un rol în acest moment.”

3) Imediat după atacul din 7 octombrie, Kremlinul a ridicat Hamasul la rang de partener strategic, am mai scris despre asta în ILD: „Moscova este în spatele atacului Hamas împotriva Israelului„