FUNDATIA IOAN BARBUS

Eşecul în a proteja

Adunarea Generală a Naţiunilor Unite are un Special Rapporteur pentru drepturile omului în persoana lui Vitit Muntarbhorn, care nu poate intra în Coreea de Nord pentru a-şi pregăti rapoartele. Deasupra sa, din punctul de vedere al ierarhiei Naţiunilor Unite, este Înaltul Comisar pentru Drepturile Omului, cu care regimul nord-coreean nu stă de vorbă. China, Japonia, SUA, Coreea de Sud şi Rusia au încercat pe parcursul mai multor ani să aducă şi să menţină reprezentanţii preşedintelui Kim Jong Il la masa tratativelor. S-a plătit un preţ prea mare pentru câţiva paşi de furnică, nici aceia într-o singură direcţie.

Indiferenţa şi placiditatea se combat, crimele trebuie să se oprească. În luptă au rămas câţiva outsideri, un Vaclav Havel, un Kjell Magne Bondevik, un Elie Wiesel. Toţi trei au un nume mai bun decât o întreagă organizaţie, mă refer la ONU, fără discuţie. În ei, o lume neresemnată şi-a pus întreaga speranţă. S-a lucrat în condiţii neideale, în general fără sprijin direct guvernamental la realizarea unor rapoarte obiective despre Coreea de Nord şi s-au propus căi de îmbunătăţire a vieţii locuitorilor acestei ţări. La data de 19 septembrie 2008, a apărut în ziarul International Herald Tribune o scrisoare ce poartă semnăturile lui Vaclav Havel şi a lui Kjell Magne Bondevik despre concluziile ultimului lor raport din 2008, Failure to Protect care susţine adoptarea de către Naţiunile Unite a noului concept al “responsabilităţii de a proteja”.

În continuare va prezentăm scrisoarea lui Vaclav Havel şi Kjell Magne Bondevik iar pentru cei interesaţi, raportul Failure to Protect 2008 se află pe situl acesta.

Nu uitaţi de ororile lor!

Vaclav Havel şi Kjell Magne Bondevik

Cu toate că atenţia internaţională s-a concentrat asupra amenintărilor Coreeii de Nord cu întreruperea convorbirilor cu ceilalţi cinci parteneri dar şi asupra sănătăţii lui Kim Jong Il, nu trebuie să pierdem cu vederea faptul că guvernul nord-coreean este responsabil pentru una dintre cele mai uluitoare catastrofe umanitare şi a situaţiei la fel de dezastruoase în privinţa drepturilor omului.

În anul 2006, împreună cu Elie Wiesel, laureatul premiului Nobel pentru Pace, am însărcinat firma de drept internaţional DLA Piper şi Comitetul Drepturilor Omului din Coreea de Nord ca să pregătească un raport cu privire la drepturile omului şi la situaţia umanitară din Coreea de Nord.

În concluziile raportului care a rezultat, s-a arătat că regimul nord-corean a eşuat în domeniul „responsabilitaţii de a-şi proteja” cetăţenii în faţa celor mai severe violări ale legilor internaţionale şi a chemat la o robustă acţiune comună de răspuns, prin intermediul Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite.

Foarte puţine lucruri s-au schimbat în cei doi ani care au trecut. Deşi a existat un oarecare progres în convorbirile dintre cei şase parteneri (Coreea de Nord, Coreea de Sud, China, Rusia, SUA şi Japonia, n.t.) referitor la chestiunea nucleară, discutarea încalcarilor drepturilor omului şi situaţia umanitară din Coreea de Nord a rămas într-o abordare secundară.

Ca atare, toţi trei am realizat un nou raport, cu titlul ”Eşecul în a Proteja: Provocarea curentă a Coreeii de Nord”, care a apărut vineri (19 septembrie 2008, n.t.) care subliniază importanţa discutării acestui subiect propunând un set de recomandări pentru îmbunătăţirea perspectivelor realizării unor progrese graduale.

Datele şi analizele conţinute în acest raport sunt îngrijorătoare: în mod susţinut Coreea de Nord comite crime împotriva umanităţii prin crimele înfăptuite împotriva propriului popor.

În timpul anilor 1990, guvernul nord-coreean a lăsat un million de oameni – dar poate şi mai mulţi – să moară în anii de foamete decisă de conducere în timp ce guvernul dirija resursele în mod consistent către programele sale militare şi nucleare în loc să cumpere hrană pentru cetăţeni.

Cu toate că au fost observate îmbunătăţiri limitate începând cu anul 2000, anii consecutivi recenţi de inundaţii au devastat regiunile agricole nord-coreene, lucru care, combinat cu voinţa guvernamentală de a obţine donaţii internaţionale de hrană pentru un câştig politic, au adus încă o dată ţara la marginea unei noi prăpăstii a foametei.

Mai mult decât atât, Coreea de Nord continuă să deţină – fără să fie judecaţi – mai mult de 200.000 de oameni în lagăre de concentrare politice pentru motive arbitrare. Nu numai că sunt închişi în condiţii de nedescris – raţii de alimente la marginea subnutriţiei, muncă forţată în condiţii brutale, în plus supuşi torturii şi execuţiilor pentru motive mărunte -, dar în acelaşi mod sunt tratate rudele lor, inclusiv bătrânii şi copiii, într-un sistem de vină prin asociere pentru trei generaţii care a fost instituit de fondatorul Coreeii de Nord, Kim Il Sung.

În acest context vrem să reafirmam chemarea noastră la acţiune în spiritul doctrinei „responsabilităţii de a proteja”. Conform acestei doctrine relativ nouă pentru diplomaţie, chiar dacă un stat precum Coreea de Nord îşi exercită suveranitatea asupra propriului teritoriu, comunitatea internaţională este obligată să intervină în situaţia în care statul eşuează în a-şi proteja cetăţenii de cele mai severe forme de abuz al drepturilor omului.

Este evident că guvernul nord-corean a eşuat să-şi protejeze propriul popor. Acum comunitatea internaţională este chemată să intervină.

Noul raport recomandă o apropiere multilaterală de aceste provocări în Coreea de Nord:

– În primul rând, angajarea directă cu Coreea de Nord trebuie să se extindă la drepturile omului şi la situaţia umanitară.

– În a doilea rând, îngrijorările în privinţă drepturilor omului trebuie să fie incluse în convorbirile dintre cei şase parteneri.

– În al treilea rând, Adunarea Generală a Naţiunilor Unite trebuie să-şi întărească rezoluţia anuală asupra Coreii de Nord prin referirea la doctrina „responsabilităţii de a proteja” şi demararea unei investigaţii cu privire la condiţiile în care Coreea de Nord a violat această doctrină.

Pentru o perioadă mult prea lungă, foarte mulţi din comunitatea internaţională au refuzat să discute abuzurile comise în privinţa drepturilor omului din teamă că guvernul nord-corean se retrage de la masa tratativelor privind programul său nuclear.

În orice caz, timpul a arătat că acest refuz nu a produs un compromis suficient de important din partea lui Kim Jong Il, şi numai i-a permis să ignore suferinţa propriului popor. Lumea nu poate continua să amâne discutarea acestor probleme critice. Datorăm poporului Coreii de Nord luarea de măsuri pentru îmbunătăţirea vieţii sale de mizerie.


În original   icon-caret-right  Forget not their abominations

Scrisoare apărută în International Herald Tribune, pe data de 19 septembrie 2008.

Vaclav Havel este un fost preşedinte al Republicii Cehia. Kjell Magne Bondevik a fost prim-ministru în Norvegia şi preşedinte al Centrului Oslo pentru pace şi pentru Drepturile Omului.

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Daniel Francesco

Daniel Francesco

Un comentariu

  1. Imperialistu'
    25 octombrie 2008

    Dar de ce sa ramanem fixati pe prostiile astea cu drepturile omului? Maniheismul este extremism, Francesco! Mai bine am trimite bani lui Kim, isi va da seama ca greseste. Triumful societatii civile nord-coreene e doar o problema de timp si bani. Nu asta ne invata eurocratii?

    Eh, chiar daca ONU si Vestul nu au reusit mare lucru in ceea ce priveste Coreea de Nord, priveste partea plina a paharului: sunt sigur ca Obama il va converti si pe Iubitul conducator – romantic neinteles al erei noastre – la noua religie seculara a lumii, Obamania. ????

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian