Comunism la Casa Albă – „Mao, filozoful meu preferat”

MAO, 70 de milioane de victime, erou al Casei Albe

Discurs Anita Dunn, Purtătorul de cuvînt al Casei Albe – 5 iunie 2009



Completare (Imperialistu’) : Maoista Anita Dunn şi-a început cariera în timpul administraţiei Carter şi în prezent ocupă funcţia de director de comunicare al Casei Albe. Soţul ei, Robert Bauer, este avocatul personal al lui Barack Hussein Obama şi consilier general al Comitetul Democratic Naţional. Prezenţa ei în rândul administraţiei Obama întăreşte şi mai tare impresia roşie pe care a lăsat-o cel care a devenit preşedintele Statele Unite. Nu este o întâmplare că se înconjoară de această categorie de oameni, proaspătul conducător al federaţiei americane fiind dedicat schimbării fundamentale a SUA.

Manufacturing Czar Ron Bloom on Mao Tse-Tung


Van Jones – Green Jobs Czar


16 gânduri despre “Comunism la Casa Albă – „Mao, filozoful meu preferat”

  1. Doamne, eu sunt un superficial aşa că nici măcar nu a trebuit să ascult ce mi-a zis. Am detestat-o pentru grotescul obicei de a plescăi şi de a îşi scoate instinctiv limba printre buze pentru ca să… pentru ca să ce? Ca să îi scârbească pe ăştia ca mine.

  2. @ Schwarzmann Skinski

    Stii cine mai avea acelasi obicei? Daca te uiti la filmul „Piata Universitatii” o sa il vezi pe Silviu Brucan cum isi baloseste buzele inainte de a le recomanda grevistilor din Piata sa manance.

    Oamenii astia nu au auzit de strugurel?

    regards,
    ws

  3. Eu am reusit sa fiu putin atent la cuvinte. E infricosator cum poate sa alature pe Mao cu Maica Tereza. (Publicul, la aceasta idee, ce sa faca: rade…) E revoltator ca incearca apoi sa ii puna in paralel.

    Pe majoritatea compatriotilor nostri probabil ca i-ar lasa reci acest discurs, personajul negativ aparandu-le inca prea nebulos… caci media romaneasca l-a expus prea putin spre deloc.

    Deci sloganul „FIGHT YOUR OWN WAR”… Ia sa vedem… daca cineva ar incepe sa imprime tricouri cu Mao. 🙂

  4. Ce viziune de cosmar e mashtera asta… Sper sa nu va insult sensibilitatile, dar ideea ca un barbat se poate culca, noapte de noapte, cu o femela cu limba de sarpe imi da fiori biblici.

  5. Catalin:

    Ne se spune mai niciunde in presa „mare”, dar „publicul” femeii maoiste erau liceeni care tocmai absolvisera una din cele mai exclusive scoli din D.C., St. Andrews Episcopal Church. Ceremonia a avut loc la Catedrala Nationala (de denominatie anglicana, deci apropiata catolicismului).
    Nu ma mira ca nici scolarii, nici profii n-au reactionat la alaturarea monstruoasa dintre Maica Teresa si un ucigas pe o scara inimaginabila. Scolile catolice si anglicane sunt infestate de teologii radicale si „progresiste”, si nu-si mai educa elevii sa gindeasca logic, sau macar in spiritul crestinismului. Femeia vorbitoare n-ar fi indraznit sa spuna ca unul din filozofii ei politici preferati e Hitler, ca nu e corect politic. Mao, un despot oriental care a ucis mai multi oameni decit oricare altul in istoria moderna, e o icoana a cercurilor de influenta de la Casa Alba, alaturi de „Che” si Fidel. Imaginea lui e resuscitata la nivelul asta exaltat, fara rusine, pentru ca Stalin et comp. inca trezesc amintiri printre cei din generatia mai veche. Nu poti declara ca Stalin e filozoful tau politic preferat din anvonul Casei Albe sau al unei Catedrale Nationale. Nu inca. In schimb, ce-a facut Mao e inca nebulos si de domeniul legendei revolutionare si egalitariene.

  6. Panseluta, mersi pentru precizare. Deci situatia e cu mult mai alarmanta decat ar putea banui un om de buna credinta.

    In ceea ce-l priveste pe Fidel, nu crezi ca se plaseaza pe un nivel superior de ratiune fata de El Che (caci asa a sugerat cineva intr-un comentariu la „Tragedia ros-pelikana”)?

    Insa chiar si fara asemenea nuante, aceste informatii sunt de o importanta deosebita. Si despre blog, in general, cred ca este valoros si ca sursa de documentare pentru o eventuala fictiune politica.

  7. Un expert in istoria Chinei de la Hoover Institution, Stanford University, este socat de comentariul Anitei Dunn despre Mao:

    Policies implemented under Mao Tse Tung, including the civil war, the Great Leap Forward, the Cultural Revolution, and persecution in Tibet, among other policies, led to death of an estimated 65 million people, according to The Black Book of Communism (Harvard University Press), which is considered by scholars as one of the best sources on communist atrocities.

    Mao also outlawed religion and sent at least 2.5 million people to “re-education camps,” called “laogai,” which were similar to the slave-labor camps in the Gulag of the Soviet Union. An estimated 1,000 laogai reportedly are still in operation today.

    While Dunn now says she was using “irony” when she called Mao one of her favorite political philosophers, an expert on Mao’s three-decade rule in China thinks the remarks she made in May 2009 to the students were “pathetic.”

    William Ratliff, an expert on China with the Hoover Institution at Stanford University, said he found Dunn’s comments astonishing regardless of her larger point, and wondered whether Dunn is aware of the Great Leap Forward or the Cultural Revolution, or if Dunn was trying to look at Mao’s positive accomplishments.

    CNSNEWS: White House Official’s Praise for Mao–Whose Policies Led to Death of 65 Million–Was ‘Pathetic,’ Says China Expert

  8. Catalin:

    Multzam de raspuns.
    1. Nu stiu la ce te referi cu Fidel si Che, dar ideea ca ar fi diferiti prin grad de „rationalitate” e ea insasi absurda. Comunismul, in orice grad si nuanta, si indiferent de circumstante istorice, e acelasi: Scopul final e nivelarea, decerebrarea si aservirea majoritatii lucratoare unei caste privilegiate parazitare, scop deghizat sub sloganul mincinos al „binelui universal”.

    Reagan credea ca marxismul e o boala a mintii pentru ca ar fi complet contrar naturii umane. Marele Reagan gresea aici, probabil pentru ca nu facea distinctia intre „omul american”, o categorie politica-sociala de cetateni formati in spiritul Declaratiei de Independenta si a Constitutiei SUA, si omul generic. Vointa de putere, instinctul totalitar si instinctul de turma sunt la fel de umane ca instinctul libertatii. Intr-un fel, instinctul totalitar e o expresie a vointei de libertate si control personal absolute, fara a trebui sa raspunzi nimanui, in special lui dumnezeu, si in nici un caz determinarilor la care sunt supusi „oamenii de rind”: legi, constitutii, comandamente morale, reguli de convietuire… Toate astea sunt expresia spiritului burghez reactionar si capitalist, care acum e pe cale de a distruge Planeta (las’ ca Marx a vazut revolutia industriala si progresul stiintific/tehnologic ca etape necesare in „eliberarea popoarelor” din obscurantism, barbarie si saracie).

  9. Catalin:

    2. Casa Alba pute rau. Iti imaginezi vreun republican din administratia lui Bush spunind ca il admira pe Hitler, sau pe Pinochet, sau pe Franco, sau pe Mussolini??
    Ucigasii in masa in numele minciunii egalitariene comuniste sunt in voga printre elitele intelectuale parazitare dar care se imbogatesc din taxele furnicilor.
    Stinga radicala, care a supt la tzitza marxista/gramsciana/post-modernista timp de decenii, a ajuns, in sfirsit, la Casa Alba, gratie scolilor din Ivy League si Actiunii Afirmative. A reusit sa opereze o completa inversiune a conceptelor politice pe care e fundata tara asta, definite in Constitutia dispretuita de Obama si acolitii sai pentru ca impune limite stricte la ceea ce poate dicta Guvernul cetatenilor liberi. A reusit o extindere a Guvernului cu tot felul de posturi de supraveghetori ai vietii sociale, civice, pietei libere–asa-zisii „tzari/czars” (ce nume idiot-ironic!)–in ciuda Constitutiei, care stipuleaza un Guvern limitat, si un proces de confirmare a nominalizarii persoanelor in posturi guvernamentale de Congres. „Tzarii” astia nu trebuie confirmati de Congres pentru ca sunt inventii recente, posturi create special si afiliate cu un minister sau altul, dar raspunzind direct Casei Albe–deci arme de propaganda a Casei Albe.
    Vezi cazul lui Van Jones, „tzarul verde”, care urma sa se ocupe de slujbe ecologice, dar care a fost sacrificat cind videouri ale rasismului anti-alb au aparut pe internet.
    Cazul lui Kevin Jennings, „tzar” a carui sinecura e „Siguranta scolilor”, e inca discutat. Tipul n-a fost debarcat inca.
    Lasind la o parte faptul ca postul asta e complet inutil–circumscriptiile scolare au sarcina de a veghea asupra sigurantei scolilor–, Kevin Jennings, profesor de nu se stie ce, e un homosexual militant, care si-a construit cariera educativa pe o singura tema: a face homosexualitatea acceptabila in gradinita si scoala elementara. „Siguranta scolilor” pentru el inseamna protejarea minoritatii homosexuale de ceea ce crede el ca e sursa majora a violentei in scolile americane: majoritatea heterosexuala indoctrineaza populatia in spirit anti-gay din leagan. Contra-indoctrinarea trebuie inceputa de la o virsta frageda, mai inainte ca propaganda heterosexuala sa le spele creierele copiilor. Tipul a scris o prefata laudatorie la o carte pentru invatatori, „Queering Elementary Education”…Adica, „Sa homosexualizam educatia elementara”:

    http://www.google.com/search?h.....038;aqi=g2

    Jennings e un sustinator si admirator declarat al NAMBLA–„North American Man/Boy Association”:

    http://www.nambla.org/

  10. Multumesc, Panseluta. Problema cu Fidel si Che era legata de modurile diferite de „lupta revolutionara”.
    Mda, tind sa subscriu la toate ideile expuse de tine. Dar trebuie sa analizam, cu timpul, si alte viziuni de stanga, chiar de-ar fi aproape centriste. Marturisesc ca am o idee inca vaga despre cum se ajunge la „temperarea” unei viziuni politice de la extrema spre centru – incerc sa nu mai fac analogiile simpliste cu ce imi este mai familiar: spectre de culoare, de activitate chimica si altele… ca asta e, daca s-a tot vanturat pe toate canalele, si atata timp, ideea de „spectru politic”… Deci daca ma declar de centru-stanga, nu o pot face decat in partiala cunostinta de cauza.
    Reamintesc, si aici ma adresez tuturor, aforismul: „daca la 20 de ani nu esti socialist, inseamna ca n-ai inima, iar daca la 40 de ani nu esti liberal, inseamna ca n-ai minte”. Simplist totusi, nu? Desigur ca tranzitia poate fi facuta mult mai rapid printr-o informare corecta.
    Cel mai important e ca fiecare sa isi asume responsabilitatea pentru viziunea pe care o preia. De aceea eu nu ma mai pot considera stangist, cum eram in primii ani de facultate. Nici nu constientizam de fiecare data cand manifestam atitudini stangiste. Acum, prin retrospectie, inteleg tot.
    Sper ca si ceilalti din generatia care s-a ridicat dupa 2000, aceia dintre ei care s-au format cu idei stangiste sau cel putin intr-o atmosfera intelectuala stangista, sa ajunga si ei la concluzii asemanatoare. Caci nu suntem deloc un procent neglijabil. Din fericire (cat va mai tine), citind articolele astea constat ca tineretul roman sta mult mai bine decat cel din Extremul Occident, care pare ca se scufunda masiv in socialism. Parerile sunt foarte impartite la noi, ceea ce da nastere la discutii aprinse – oh, uneori poate inutil de aprinse… deci nu spun asta ca sa arat beneficiile polemicii, ci in ideea ca mai avem o speranta pentru viitor, cum se zice ca „se aleg apele”.
    Panseluta, revenind la problema Casei Albe, un singur lucru nu ma socheaza, acela ca s-au adunat sinecuristii. Presupun ca media americana a aplicat eticheta de „tzari”, nu-i asa? La fel cum la noi s-a tot fluturat aceea de „baroni locali” 😆 , partial pleonastica, dar sugerand cumva ideea ca „alesii locali”, produsi ai unui sistem democratic, s-au transformat in niste feudali-wannabe, de fapt o imburghezire agresiva, care nu lasa niciun drept de apel.
    Dar cu „tzarii” americani problema e mai mare, ei administrand resurse la nivel national. Eu mi-am imaginat deja o situatie si niste personaje asemanatoare, dar nu e vorba de Statele Uimite (am retinut ca dumneata rezidezi acolo), ci de UE, sau ce va mai ramane dupa UE, intr-un viitor destul de indepartat. Deci niste ministri obscuri, unii cu portofoliu, altii fara, altii incerti… posturi create artificial si pentru nevoi discutabile, dar care au putere de decizie si ai caror titulari castiga enorm. E drept ca echilibrul lor e instabil si o cadere de acolo e periculoasa.
    Deci nu ma socheaza asemenea oameni pentru ca eu pot sa-i concep. Atata doar ca in imaginatia mea vedeam asta intamplandu-se abia pe la sfarsitul secolului 21. Acum, cu politica UE alterandu-se rapid, nu mai sunt asa de sigur…

  11. Catalin:

    Bine ai venit! Nu pot sa-mi ascund satisfactia ca bipezii mei iubiti au mai atras un tip de calibrul tau aici.
    Da, rezidez in SUA (nu-mi mai spune „dumneata”–desi suna delicios de romaneste si politicos)– geografic in centrul puterii, si prin natura slujbei, familiara cu manipularea „resurselor la nivel national”, cum spui tu. Apropos, listele aproprierilor de venituri pentru fiecare congresman si senator, atasate proiectelor de legi, sunt afisate pe internet, prin lege, si re-afisate si discutate de tot felul de organizatii ale interesului public. Omul de pe strada e, insa, mistificat. Verbiajul legalistic impenetrabil, sutele de statute si regulamente atasate proiectelor de legi par menite sa acunda operatiile si malversatiunile Puterii de ochii si intelegerea cetateanului de rind, contrar a ceea ce si-au dorit Parintii Fondatori ai SUA: o natiune de cetateni care inteleg legile care-i guverneaza si le pot aproba sau respinge in cunostinta de cauza.

    Catalin, ai asa de mare dreptate…Jefferson si Madison si Adams si Ben Franklin, si toata compania fabuloasa de inteligente din Colonii de la mijlocul secolului 18, au urmarit sa evite, prin Constitutie, ridicarea unei noi Aristocratii, nu de singe, ci guvernamental/birocratice–exact ce se intimpla acum (de fapt, de multa vreme, de pe timpul New Deal-ului lui FDR). Parintii Fondatori aveau in vedere un Congres format din oameni cu radacini si cu profesii reale/business-uri back home, in locul de bastina, care reprezentau interesele comunitatii pentru o vreme, dupa care se duceau inapoi, la origini.
    Mai mult despre asta alta data.
    Revin la ideea ta a „resurselor la nivel national”. E o locutiune eufemistica. Resursele astea provin din multiplele impozite impuse cetatenilor de catre stat, cel mai mare exploatator al „oamenilor muncii” si cel mai mare detinator de capital, inclusiv funciar–Guvernul SUA si guvernele locale au in posesie cea mai mare parte de real estate din tara.

    Revenind, pe calea asta ocolita, la ce poti pune in buzunar ca administrator al celei mai mari surse de venit din lume, taxele acumulate ale cetatenilor platitori, ce mai am de zis e ca „baronii” din Romania incep sa-mi para mici copii fata de comunistii/maoistii/redistributionistii care au pus mina pe putere in SUA.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.