Despre fotbal, fără entuziasm

    Print Friendly, PDF & Email

    A început un campionat mondial de fotbal… de patru zile chiar. M-am uitat ce m-am uitat şi cred că am avut parte de cel mai neinspirat şi anost fotbal din deschiderea oricărui campionat mondial din memoria recentă. Fiecare după memoria lui, a mea bate pînă la WM-ul din 1974 din Germania de Vest. Zău, pelteaua fotbalistică de pînă acum mi se pare de aceeaşi calitate cu muzica de supermarket. Deocamdată, în afară de Germania şi, cu zgîrcenie, Argentina, nimeni nu a arătat ceva cît de cît deosebit. Meciuri de uzură jucate de echipe din două categorii, indiferent de naţionalitate sau culoarea tricourilor: Insipid şi Insipid Plus. Sper ca Anglia, Italia şi Olanda să prindă primul avion acasă: prefer mediocritatea simplă a echipelor care se străduie dar nu pot mai mult, decît mediocritatea pompoasă a nulităţilor nobiliare.

    În Canada, ne pregătim pentru mondialul de peste 20 ani, cînd fotbalul va deveni cu adevărat un sport progresist. Întrucît specialitatea noastră este jocul la pierdere, a devenit necesar să introducem o regulă nouă, pentru a menţine ridicat moralul perdanţilor care ne reprezintă cu sârguinţă: cine cîştigă la o diferenţă mai mare de cinci goluri pierde meciul.

    Şi o amintire din alte vremuri:



    Categorii După ProgramEtichete
    Citiți și

    58 de gânduri despre “Despre fotbal, fără entuziasm

    1. Cronica de azi, 15 iunie. Trei meciuri, cu primele doua confirmind din plin mediocritatea de pina acum. (Slovacia se cazneste sa obtina un egal cu Noua Zeelanda, iar Portugalia si Coasta de Fildes au luat calea cimitirului de elefanti cu un costeliv 0 – 0). Al treilea meci a facut reclama unei Brazilii inepte si unor nord-coreeni bine organizati si fara complexe. Brazilia cistiga din inertie, iar momentul memorabil al meciului s-a petrecut in cabina comentatorilor de la postul tv ESPN: „suporterii nord-coreeni sint de fapt actori chinezi platiti sa faca figuratie in tribune pentru Coreea de Nord.”



    2. Sint un masochist, continui sa urmaresc aceasta jale de cupa mondiala. Elvetia a batut Spania, campioana europeana, iar acest rezultat ar trebui sa fie o mare surpriza. Poate, in cabina comentatorilor BBC. Al 12-lea jucator al Africii de Sud este vuvuzela – acea tromptea subtire si lunga al carei zgomot amplificat de zeci de mii de suflatori din tribune creaza ambianta sonora a unui nor de tintari. Cu ocazia meciului de azi cu Uruguay, antrenorul Africii de Sud a cerut publicului sa sufle si mai abitir in draciile astea. Si s-a suflat cu spor, iar sud-africanii au pierdut cu 2 – 0. Sud-africanii confunda vuvuzela cu fotbalul, dar cine sa le spuna? Doar sint tara organizatoare si au platit din greu pentru privilegiul de a-si etala damblaua folclorica. Dreptul lor.

    3. 🙂 cerem redistribuirea golurilor.
      de ce unii are mai multe goluri si altii deloc?
      cred ca n’am mai vazut un meci de fotbal de ani, dar nici nu ii duc lipsa ( am fost fan cat eram in romania).
      acum, daca as mai vedea un meci, cum se tavalesc aia pe acolo cersind faulturi sau furtul meciurilor de catre arbitrii- nu stiu daca as rezista sa vad o repriza intreaga.
      in fotbalul american, daca exista o faza controversata, arbitrii se strang si vizioneaza reluarea de pe monitor, apoi dau verdictul, pentru a nu exista suspiciuni, si mi se pare foarte corect.
      pe stadioane se vinde bere in timpul meciurilor ( la preturi extravagante, evident) dar cel putin eu unul nu am auzit sa se bata galeriile intre ele. or fi existand incidente insa eu nu am auzit de ele pana acum.

    4. Să arbitreze Teo, și ea și fotbalul și pensionarii merită mai mult de la societate. Mai multe vuvuzele 🙂

    5. In other words, they’re the opposite of refs in American sports, who prefer not to call debatable fouls during crunch time of a big game lest they be seen as having affected the outcome. And needless to say, no doubt to the delight of “purists,” there’s no instant replay available to challenge a bad call. In fact, according to U.S. forward Landon Donovan, the ref refused even to say who the foul was on after blowing the whistle. Good work, FIFA.

      🙂

      The good news? It’s soccer, so maybe one in 10 of us actually cares. The bad news? This really was highway robbery, made even more painful by the fact that the U.S. had rallied from a two-goal deficit to tie Slovenia in the second half. The worst news? Er, the U.S. had to rally from a two-goal deficit to tie Slovenia in the second half. And before you ask the inevitable follow-up question, here you go. Wonder no longer.

    6. What a fuck up! Sau, pe romaneste, un arbitru idiot din Mali, virtuoz al fluieratului a paguba, anuleaza un gol perfect valabil in meciul SUA – Slovenia si ii fura pe americani de o victorie binemeritata.



      Ceva mai sus ziceam ceva despre mediocritatea simpla a echipelor care se straduie, dar nu pot mai mult de un anume prag. Dar am uitat de arbitri, a caror mediocritate poate fi mai jos de genunchiul broastei si atunci aduc totul la cel mai minuscul numitor comun.

      Apoi a urmat, in aceeasi grupa, Anglia – Algeria. Un zero – zero istoric, in care Anglia a reinnoit cu aplomb rivalitatea cu Franta. La aceasta cupa mondiala, fiecare se straduie din rasputeri sa joace mai prost decit cealalta. Pacat ca nu au nimerit in aceeasi grupa, rivalitatea istorica dintre fish’n’chips si french fries ar fi putut urca pe culmi nebanuite… dar cu o singura conditie: fluierasul din Mali pus la centru, pentru cea mai obiectiva adjudecare a ineptitudinii.

    7. emil

      zi mersi că n-a ajuns Babama aLbitru, cred că ajungeam la o mult-visată finală Iran-Venezuela, chit că nu s-au calficat. Da’ cu Hussein chiar că se putea și asta: yes, he can-can! Mandele, manele, vuvuzele… 🙁

    8. Inca imi revin de pe urma meciului prost al Germaniei, dar imi pare rau pentru americani, al caror entuziasm l-am tot admirat de cateva cupe mondiale. Nu e sportul lor forte, dar baietii joaca si se vede cat au progresat. Cat despre grupa, nu pot sa ii sufar pe sloveni, iar Anglia ma lasa rece, cu toate stelele ei incompetente. In sfarsit, nu ma mira defel greselile majore de arbitraj de la acest campionat. Atunci cand arbitrii din lumea a treia ajung sa faca legea la cupa mondiala, se vede. Arabi, iranieni, africani – d’astia care joaca fotbal intre doua batai inter-etnice sau inter-religioase. Asa ne trebuie daca am lasat FIFA sa devina 1. corupta si 2. multiculturala.

    9. Urmăresc Cupa Mondială din reflex şi tre’ să recunosc că multe meciuri au fost deficitare însă parcă tot mai tare se deznoadă la picioare fotbaliorii. Eu unul sunt un optimist, sper ca după faza grupelor să înceapă „show-ul”.

      P.S.: Îmi este dor de Pierluigi Collina!

    10. Nu ştiu ce nu v-a plăcut la Spania-Elveţia. Eu am stat cu sufletul la gură până la sfârşit şi de prin minutul 60, cât oi fi eu de hispanofil, am ajuns să ţin cu Elveţia. Se vede că Hitzfeld pregătise meciul cu multă seriozitate, Spania se aştepta poate să câştige prin simpla prezenţă. Cu toate astea, Spania mi-a adus aminte, prin pasele de-a latul terenului, presiunea constantă pe adversar, centrul puternic, de Barcelona lui Louis van Gaal, care în timpul lui era echipa mea preferată (ce-i drept,cred că Spaniei, pentru a se ridica la nivelul Barcelonei de atunci i-au lipsit… olandezii).
      Apropo de ce zicea dr pepper de cerşitul faulturilor, este un paraguayan, Perez parcă îi zice, cred că a simulat vreo zece faulturi în partida cu Italia. Ultima simulare a fost şi cea mai genială, când Paraguay-ul a primit 11 metri pe degeaba. Merita să te uiţi la meciul ăsta numai să vezi cât de inventivi pot să fie unii. 🙂
      Nu ştiu ce era prin ’74, primul campionat mondial urmărit a fost Franţa ’98. Poate s-a schimbat şi jocul între timp, echipele sunt mai puţin dispuse să rişte, dar şi represia asta constantă e un spectacol în sine.
      Zicea un comentator că Maradona ar fi un admirator al lui Castro şi Guevara. Câştigă ceata revoluţionară campionatul sau nu? Până acum stau cel mai bine. Să fie Messi de neoprit?

    11. Apropo de ce zicea dr pepper de cerşitul faulturilor, este un paraguayan, Perez parcă îi zice, cred că a simulat vreo zece faulturi în partida cu Italia. Ultima simulare a fost şi cea mai genială, când Paraguay-ul a primit 11 metri pe degeaba. Merita să te uiţi la meciul ăsta numai să vezi cât de inventivi pot să fie unii.

      Pardon, e vorba despre Suarez, în meciul Uruguay-Africa de Sud. Încep să încurc meciurile între ele; cred că asemănarea dintre numele ţărilor ăstora (Uruguay/Paraguay) e de vină…

    12. Îmi este dor de Pierluigi Collina!

      Imi este dor de ce nu am prins decat in 1994: fotbal de calitate, jucat de nationale, nu de selectionate ale coloniilor. Observ ca pana si Germania o ia pe drumul frantuz… In vreo 12 ani, probabil o sa mai avem doar cativa nemti in echipa aia, in rest numai „teutoni” ca Özil, recitatori ai Coranului in timpul imnului german. The brave new world sickens me.

    13. si cum postul asta este un off topic, vin si eu cu unul. de vreun an sau asa am inceput sa fac o colectie. iata ultima achizitie:

      intr-o zi fac si expozitie 😆

    14. si iata ca sunt primele mele zece minute vizionate din cupa mondiala de fotbal, nu de alta dar jucau Statele Unite.
      comentatorii sunt pe dinafara ( ei inca traiesc cu impresia ca in Statele Unite e tristete mare ca conduce Ghana) – si acum e si pentru prima data cand au vuvuzelele.
      bai ce tampenie de campionat cu un zgomot de fond de mosquito.
      lasa ca va invit eu la super bowl data viitoare.
      Unde o reclama costa la ordinul de sute de milioane si multe americance urmaresc meciul mai mult pentru reclame 🙂 ce nu se dau decat pe perioada super bowl.
      am remarcat o singura reclama care mi’a placut la soccer:

      http://www.youtube.com/watch?v=qpjedAZooaQ

      este extraordinar ce diferenta este!

    15. T.P., Panseluta, Pataphyl si Emil, poate ma ajutati sa prezentam ce inseamna super bowl.

    16. dr pepper @ 22:

      Habar n-am. Cinstit. Cred ca e un fel de „Cupa Mondiala” a fotbalului american, care imi displace profund.

      E mecanic, robotic, grosier. Rugby-ul e imens mai barbatesc, intersent si onest (nu tu casti cu vizor, nu monstri de sute de kilograme imbracati in costume de burete). Tata m-a dus in copilarie la citeva meciuri de rugby, si-mi amintesc bine emotia de a-i vedea pe barbatii aia luptindu-se, aproape gladitorial, in noroiul de pe stadion in ploaie.

    17. deci panseluta iese din carti :).
      panseluto, nu toti sunt masivi – ci doar linia defensiva.
      ofensiva trebuie sa fie supla, sa aibe viteza.
      hhahahahaha
      iar echipamentul de protectie iti arata ca fotbalul american este cu mult mai dur decat rugby.
      altfel cei de la patinaj artistic ar purta casti si genunchiere si hocheistii nu – 🙂 🙂 🙂

    18. hahahahahahaha, imi inchipui hocheistii in fustite roz cu ciorapei fini cu buline maro.

      🙂

    19. la 26:

      Nu conteaza cine este cel mai mare ( masiv)
      Nu conteaza cine este cel mai puternic
      Este vorba de altceva…
      Conteaza cine isi doreste cel mai mult.

      irelevant in fotbalul european.
      acolo conteaza cel mai mult cu cine tine arbitru :).

      sau statul.
      hihihihi

    20. sau cum ar veni,
      curtea constitutionala ( arbitrul) a anulat un gol perfect valabil si tribunele pline de pensionari si bugetari sunt in delir.

    21. „- Vezi, că sunteţi proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe. Nu se zice nici marinal, nici marinel…
      – Da’ cum, procopsitule? întreabă tanti Miţa cu un zâmbet simpatic.
      – Mariner…
      – Apoi de! n-a învăţat toata lumea carte ca d-ta! zice mam’ mare, şi iar sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de mariner.”

    22. „Football: a dear friend to capitalism The World Cup is another setback to any radical change. The opium of the people is now football

      Terry Eagleton guardian.co.uk, Tuesday 15 June 2010 21.00 BST

      The Cameron government is bad news for those seeking radical change, the World Cup is even worse. It reminds us of what is still likely to hold back such change long after the coalition is dead. If every rightwing thinktank came up with a scheme to distract the populace from political injustice and compensate them for lives of hard labour, the solution in each case would be the same: football. No finer way of resolving the problems of capitalism has been dreamed up, bar socialism. And in the tussle between them, football is several light years ahead.

      Modern societies deny men and women the experience of solidarity, which football provides to the point of collective delirium. Most car mechanics and shop assistants feel shut out by high culture; but once a week they bear witness to displays of sublime artistry by men for whom the word genius is sometimes no mere hype. Like a jazz band or drama company, football blends dazzling individual talent with selfless teamwork, thus solving a problem over which sociologists have long agonised. Co-operation and competition are cunningly balanced. Blind loyalty and internecine rivalry gratify some of our most powerful evolutionary instincts.

      The game also mixes glamour with ordinariness in subtle proportion: players are hero-worshipped, but one reason you revere them is because they are alter egos, who could easily be you. Only God combines intimacy and otherness like this, and he has long been overtaken in the celebrity stakes by that other indivisible One, José Mourinho.

      In a social order denuded of ceremony and symbolism, football steps in to enrich the aesthetic lives of people for whom Rimbaud is a cinematic strongman. The sport is a matter of spectacle but, unlike trooping the colour, one that also invites the intense participation of its onlookers. Men and women whose jobs make no intellectual demands can display astonishing erudition when recalling the game’s history or dissecting individual skills. Learned disputes worthy of the ancient Greek forum fill the stands and pubs. Like Bertolt Brecht’s theatre, the game turns ordinary people into experts.

      This vivid sense of tradition contrasts with the historical amnesia of postmodern culture, for which everything that happened up to 10 minutes ago is to be junked as antique. There is even a judicious spot of gender-bending, as players combine the power of a wrestler with the grace of a ballet dancer. Football offers its followers beauty, drama, conflict, liturgy, carnival and the odd spot of tragedy, not to mention a chance to travel to Africa and back while permanently legless. Like some austere religious faith, the game determines what you wear, whom you associate with, what anthems you sing and what shrine of transcendent truth you worship at. Along with television, it is the supreme solution to that age-old dilemma of our political masters: what should we do with them when they’re not working?

      Over the centuries, popular carnival throughout Europe, while providing the common people with a safety valve for subversive feelings – defiling religious images and mocking their lords and masters – could be a genuinely anarchic affair, a foretaste of a classless society.

      With football, by contrast, there can be outbreaks of angry populism, as supporters revolt against the corporate fat cats who muscle in on their clubs; but for the most part football these days is the opium of the people, not to speak of their crack cocaine. Its icon is the impeccably Tory, slavishly conformist Beckham. The Reds are no longer the Bolsheviks. Nobody serious about political change can shirk the fact that the game has to be abolished. And any political outfit that tried it on would have about as much chance of power as the chief executive of BP has in taking over from Oprah Winfrey.”

      Traduc articolul, daca e nevoie. Atentie, Eagleton e considerat una din cele mai luminate minti ale Marii Britanii!

    23. N-am apucat sa spun ca aproape fiecare asertiune a ipochimenului e ori ignoranta, stupida, ori infricosatoare (Vezi „Nobody serious about political change can shirk the fact that the game has to be abolished.)

    24. E o cretineala antologica si luminoasa, in deplin acord cu fatwele anti-fotbal lansate de mintile luminate ale islamului. Interesant, cum gardienii comunisti se mozolesc cu gardienii islamului, dar mereu dupa ce imamii decid ce trebuie afurisit. Practic, alde Eagleton functioneaza ca niste curele de transmisie care traduc fatwele in registru marxist, ca sa priceapa si „masele” neluminate (inca) de islam.

    25. eu am reţinut doar atît din poliloghia minţii luminate…

      the historical amnesia of postmodern culture, for which everything that happened up to 10 minutes ago is to be junked as antique.

      m-a făcut să mă simt pentru o clipă postmodernist, am uitat brusc cum îl cheamă pe individ, acum am aruncat textul in recyclebin, şi in 3 minute nici n-o să mai ştiu despre ce era vorba. o selecţie necesară, o igienizare mentală cu care m-am obişnuit şi care se petrece mecanic…in fond stivele de maculatură putredă din paginile demodate ale internetului sînt focare de infecţie, deşeuri ce poartă germenii multiculturalismului, relativismului, socialismului şi totalitarismului elitist de tipul şah contra miuţă. la gunoi cu ei.

    26. Panseluta, imi place ca luminatu’ empatizeaza cu suferinta maselor:

      Modern societies deny men and women the experience of solidarity, which football provides to the point of collective delirium. Most car mechanics and shop assistants feel shut out by high culture…

      Si in acelasi timp isi tine batista la nas 🙂

    27. Emil, încă o dată mă lămuresc de un fapt. Meciurile din grupe mereu sunt pragmatice şi deseori plictisitoare însă când se iese din grupe e… nebunie.

      A doua repriză a meciului Spania cu Paraguay m-a făcut să râd de-a dreptul de fericire că asist la o asemenea nebunie. Idem şi meciul Ghanei cu Uruguay.

    28. Skinski, au fost niste sferturi nebune-nebune. Un atacant uruguayan isi propulseaza echipa mai departe, dar nu inscriind un gol, ci scotind unul de pe linia portii cu mina, in ultimul minut al prelungirilor. Paraguay si Spania rateaza fiecare cite un penalty intr-un interval de doua minute, intr-un meci care confirma inca o data deviza acestei cupe mondiale: proverbul nostru cu sacul si pomul laudat. Am vazut in schimb primul meci antologic al acestui campionat. Si o mare echipa, singura care merita acest calificativ, din toata ciupercaria prezenta in Africa. Nu stiu daca ai sofat vreun BMW, dar asta e Germania in fotbal: Bayerische Motor Werke. Au scos cel mai tinar model pe piata si depasesc tot ce le iese in cale, cu eleganta si precizie. Echipa asta este un adevarat Mannschaft.

    29. Cu doua saptamini inainte de inceperea campionatului mondial ma gindeam sa pariez citeva sute pe Argentina, campioana. La o cotatie de 1:8.5 (adica 8.5 dolari pe dolar pariat) mi s-a parut chiar atragator, dar nu acesta ar fi fost motivul principal: calitatea jucatorilor si un vodooo istoric pe care nu-l detaliez, mi s-au parut, cum se zice, „good value for money”. Am renuntat, dintr-un singur motiv: Germania. Stiam ce era de stiut despre ei – echipa tinara si fara experienta, mulata pe cistigatorii juniori din urma cu doi ani – dar vechea maxima despre nemti mi-a revenit pregnant in minte: niciodata nu subestima Germania (cu adaosul, mai ales dupa o perioada de declin). Nemtii revin cu precizie de cronometru, in cele mai dificile circumstante. Asa ca mi-am zis, las-o balta si sa vedem ce va fi.

      Acum, cel mai probabila pare o finala Germania – Olanda. Dar daca nu va fi o repetitie a finalei din 1974? Daca se va repeta istoria improbabila din 1950, cind Uruguay a distrus Brazilia in fata a peste 200 de mii de spectatori pe Maracana? Logica refuza un astfel de scenariu. Cel putin este o ocazie de a rememora acel moment din iulie 1950, cind o intreaga natiune a trait o tragedie de proportii antice in urma unui meci de fotbal.



      Si pentru ca toti iubim fotbalul, o lectie uitata din istoria fotbalului: garra charrua.

      Soccer players created their own language in that tiny space where they chose to retain and possess the ball, as if their feet were hands braiding leather. On the feet of the first Creole, the touch was born: The ball was strummed as if it were a guitar, a source of music.

      Eduardo Galeano, Soccer in Sun and Shadow

      The Meaning of Garra

    30. spaniolii sarbatoresc.
      au reusit sa fure mai multi ca ceilalti.\
      nu inteleg ce rost mai are tot efortu’?
      pentru multumirea maselor?
      ar fi mult mai simplu daca arbitrul s’ar duce la centru si ar decreta direct castigatorul/
      probabil e mai palpitant vazand furaciunea pe fata/

    31. iar despre prestatia arbitrului as putea raspunde cu citate:

      iar despre cazul celor doi preoți: cu siguranță au greșit ambii, dar la fel și tu. nu te mai lua după slăbiciunile omenești ale celor ce-l servesc pe Hristos. El îi îngăduie, iar noi trebuie să-i cinstim pentru harul lor, primit prin Taina Hirotonisirii (Preoției). Ține minte că omul nu ar fi demn de preoția lui Hristos, nici de-ar fi mai curat ca îngerii. Dar Dumnezeu lucrează cu ce are. Și se pare că o face cu multă bucurie, blândețe, înțelegere și mai presus de toate dragoste. Nu te mai îndepărta de Hristos din cauza omului

      cu siguranta ca a gresit dar nu se cade sa il judecam, orice prost in ale fotbalului cunoaste faptul ca arbitrul e suveran in teren.

    32. Doctore, daca nu crezi ca preotii au parte de harul divin la hirotonosire, nu crezi in preotie si deci in nici o biserica. Nu poate fi facuta nici o paralela intre arbitru si preot. Acestea fiind zise, imi pare rau pentru Arjen Robben.

    33. paul e nu numai simpatic dar si plin de har.
      oricum raman la parerea mea.
      si ca exemplu vin cu cazul unui preot catolic probabil pedofil.
      nu te poti duce si explica enoriasilor ce isi duc copii la biserica ca

      Nu te mai îndepărta de Hristos din cauza omului

      si sa lasi preotul in continuare.
      nu stiu. nu poti face asta.
      este peste a ceea ce pot eu intelege.

    34. Draga Pata’, Paul este o caracatita simpatica cu domiciliul in Germania, la Oberhausen. De doi ani, Paul si-a manifestat niste inclinatii de maestru in prezicerea rezultatelor meciurilor de fotbal. Pentru World Cup 2010, cele 8 preziceri au fost exacte!
      Original din UK, e f. bine descris de articolul din telegraph.co:

      “Common octopuses like Paul are very intelligent. We equate their intelligence with that of a dog and they love problem solving and figuring things out.”

      a spus Fiona Smith, o specialista citata de ziarul citat.

    35. o avea dreptate si panseluta aici.
      oi fi precum domnul goe cu furculition.
      sunt convins ca ea stie mai bine.

    36. dr pepper @ 55

      Ce te agati de mine, frate, pe un fir despre fotbal?? Te-au innebunit vuvuzelele? Te-am intzepat odata, cindva, altundeva, si nu mai uiti?
      Nu stiu sa te fi acuzat vreodata de „furculition”, o culpa grava in decalogul meu, dar de care nimeni nu sufera aici.
      Eu te iubesc la disperare si tu ma traduci de asemenea maniera? Daca-i fi scris la Racnetul Carpatilor sau la Patriotul Nationale as mai fi zis, dar la patrupezi???

    37. panseluța, docul era plus-que-copîrșit de plictisul finalei mondiale plus vuvuzelele care duc la demență neputincioasă cu roiuri de muște trăgînd la TV/laptop, răsucind nervii precum furculisioanele spaghetele, mare brînză! 🙂 Dacă tot ne iubim, o putem face nu pe tunuri precum porcodermul păunesc, ci pe trompețele de plastic chinezesc bîzîind patriotic pînă hăt în Carpați & beyond 🙂

      Să știi că baseballul e un sport mult mai interesant și se joacă mult mai onest decît Blatteriada, chiar dacă se învîrtesc incomparabil mai mulți bani… Eu unul am comutat pe soccer numai în pauzele dintre inningurile meciului Cincinatti @ Philadelphia!

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.