Regatul Unit al Marii Supravegheri

Print Friendly, PDF & Email

Micro-reglementarea este tiranie cu acte în regulă. Adică formulare, directive, recomandări, reguli, preconizări, indicaţii… toate preţioase şi pentru binele cetăţeanului. Regatul Unit al Marii Supravegheri este cel mai avansat în această privinţă. Tot ce mişcă în front este scrutat şi cîntărit de ochiul vigilent al Birocratului. Un pas înafara tiparelor corecte, sau doar bănuiala de precrimă, şi paragraful 12A, alineatul 5 din reglementarea ICS:

  • Te trage de urechi deoarece fetiţa ta de 5 ani, cîntărind 23 de kg, este deja grasă, prezintă risc de boli cardiovasculare şi se prefigurează drept o povară pe sistemul de sănătate public (a cărui funcţionare cere o sănătate exemplară a publicului).
  • Te poate aresta dacă refuzi să ştergi fotografia pe care ai făcut-o fiului tău de 4 ani în timp ce se juca într-un mall, deoarece cum poţi să dovedeşti că nu eşti un pedofil?
  • Îţi pune beţe în roate dacă vrei să-ţi duci copiii la şcoală cu maşina. Parcările adiacente şcolilor vor fi desfiinţate pentru a combate obezitatea copiiilor. Vedeţi dumneavoastră, părinţi leneşi, doar aşa vor putea copiii voştri să facă puţină mişcare. Statul îi vrea pe copii călare pe bicicletă sau pe jos.
  • Te ia la puricat înainte de a-ţi permite să intri cu copilul în sala de concerte a şcolii, pentru a viziona programul de cintece de Crăciun. Iată cum dovedeşti că nu eşti pedofil.
  • Îţi ia cu forţa copilul de 2 ani şi îl predă orfelinatului, deoarece ai refuzat să urmezi sfatul medicului de a-l hrăni cu ciocolată, biscuiţi şi cips. Sfatul medicului e mai hrănitor decît mîncarea gătită acasă.

E mult de lucrat la britanici, lăsaţi de capul lor fac ţînci rasişti şi pe furiş se ocupă de grădinărit care discriminează. De aceea este nevoie de grija maternă a statului clientelar. Cetăţeanul e clientul, iar statul e tatăl nostru din birouri, facă-se voia lui, precum în departamente, aşa şi în apartamente.

6 gânduri despre “Regatul Unit al Marii Supravegheri

  1. Documente secrete ale Partidului Laburist au fost date presei. Se pare ca milioanele de imigranti care au intrat in Marea Britanie nu au fost un accident.

    Telegraph – Immigration: a plan to alter the nation’s soul

    The government’s policy of mass immigration was intended to remodel the social fabric of the nation, says Janet Daley

    So now we know what Labour’s immigration policy was really about. The „open door” was not simply held ajar in order to admit a fresh workforce that would help to fill gaps in the growing economy. Nor was it just a gesture of hospitality and goodwill to those who were fleeing from repressive or inhospitable regimes in order to seek a better life. Both of those aims would have been credible – if controversial and not thought-through in all their consequences. And so would the longer-term view that dynamic, cosmopolitan societies are generally healthier and more productive than in-bred, isolated ones, or that immigrants who tend to be ambitious for themselves and their families could help to counter the passivity and defeatism that tend to be endemic in the British class system.

    But as it turns out, the policy was motivated by something far more radical and fundamental than any of this. The full text of the draft policy paper composed in 2000 by a Home Office research unit – the gist of which had already been made public by a former Labour adviser – was released last week under Freedom of Information rules. Properly understood, it is political dynamite. What it states quite unequivocally was that mass immigration was being encouraged at least as much for „social objectives” as for economic ones. Migration was intended specifically to alter the demographic and cultural pattern of the country: to produce by force majeure the changes in attitude that the Labour government saw itself as representing.

    Tony Blair’s „forces of conservatism” speech; his improbable presentation of Britain as a „young country”; the advocacy of a multicultural society which would have to reassess its own history, replacing traditional pride with inherited guilt: all of this could be facilitated by a large influx of migrants whose presence in the population would require the wholesale deconstruction of the country’s sense of its own identity.
    This may all sound rather far-fetched now, but try to recall just how much hubris the New Labour tide brought with it in the beginning: the contempt for history and the Year Zero arrogance with which they set about „modernising” the nation’s institutions. It was, in this respect, a prime example of the new direction which Left-wing parties were forced to take in the wake of Marxism’s collapse. Having lost the great economic argument of the 20th century, the Left had to switch its focus to society itself: if humanity could not be transformed through the redistribution of wealth and the socialist command economy, then it would have to be transfigured by altering social relations.

    The object of the exercise was still to produce, in the words of an old Left-wing protest song, a „new world” based on a „new man”. But now the new man (sorry, „person”) would be formed not by changes in the power of capital or the ownership of the means of production, but in cultural attitudes and behaviour. The revolution now had to be confined to what went on in people’s heads: to their values, their assumptions and their reactions to each other.

    cititi mai departe aici: Immigration: a plan to alter the nation’s soul

  2. din pacate acest partid de eunuci post-britanici a reusit sa’si implanteze o ganganie sinistra in Comisie si nu oriunde ci chiar in fruntea politicii externe a UE; mda, nenorocirea se numeste Catherine Ashton, tovarasa-baroneasa, o contopista comunista cu radacini intr’un ong cu iz kaghebist [cel putin asa sustine V Bukovsky], o oximoroanca de rang inalt care ne reprezinta tara-schiopa cu nume de nimfa in fata maimarilor si maismecherilor acestei lumi; imi si imaginez o intalnire de afaceri foarte straine intre gospodinu Putin si gogoasa Ashton si nu imi rezulta decat pene zburatacite si firimituri la botu ursului.

    dintre toti socialistii europenii laburistii mi se par a fi de departe cei mai gaunosi, vicleni si nocivi politicieni ajunsi sa guverneze un stat european, asta pentru ca prin pozitia lor aparent pro-americana si pro-capitalism constant asumata si proclamata au reusit sa creeze senzatia ca masurile si politicile lor sunt parte dintr’o platforma liberala, de centru-stanga, democrata in esenta, si nu asa cum se prezinta in realitatea socio-politica decriptata cu minutie: o doctrina penala orientata impotriva propriilor cetateni din ce in ce mai lipsiti de aparare [fata de hoardele barbare dar si fata de abuzurile functionaresti permise de suprareglementare], un sistem public de asigurari monstruosce scartaie deja din toate incheieturile, o deschidere fara precedent fata de islam marcata printre altele de tolerarea shariei in launtrul justitiei britanice, o relaxare suspecta a securitatii granitelor in privinta unor refugiati palestinieni si nu numai etc; intr’un recent si sumbru film [Harry Brown] am vazut politisti timorati, terifiati chiar si’n birourile lor de bandele de cartier, sugrumati de reglementarile procesuale si incapabili sa mai produca probe chiar si’n infractiunile petrecute in spatiile publice…si nu stiu ce sa cred, daca neorealismul filmului are vreo legatura cu realitatea cotidiana din uk, daca ghetoizarea marilor orase este atat de raspandita si de hidoasa, dar daca asa se intampla atunci le doresc englezilor sa scape cat mai repede de naparcile laburiste, cea mai neagra napasta in care a intrat vreodata imperiul.

  3. Eu l-am auzit acum mai bine de un an la un interviu pe Dinu Patriciu raspunzand la intrebarea:
    Ce ne facem cu tinerii care emigreaza, cu mesterii instalatori, electricieni, constructori, etc?
    Raspuns:
    „Nu-i nimic, are cine sa vina la noi : sunt o multime de africani, pakistanezi, indieni care sunt saraci si pot fi adusi aici ,oricand”

    Este clar ca exista acest plan : cui nu-i place sa plece, avem pe cine sa aducem in loc.
    Principalul este ca noi sa conducem .

    Imigratia devine o metoda de ocupatie.
    Cum au facut si rusii cu R.Moldova- colonizare, deznationalizare, au fortat populatia ramasa sa preia cultura rusa.Cine n-a vrut a fost deportat,iar mai nou, in ultimii ani a emigrat( daca a mai avut unde)

  4. Îţi ia cu forţa copilul de 2 ani şi îl predă orfelinatului, deoarece ai refuzat să urmezi sfatul medicului de a-l hrăni cu ciocolată, biscuiţi şi cips. Sfatul medicului e mai hrănitor decît mîncarea gătită acasă

    iar acolo parintele poate are norocul ca copilul sa fie incredintat unui functionar al statului plictisit. Si spun noroc ca e doar plictisit, ptr ca au fost cazuri de pedofili in astfel de institutii (in canada parca). Cum poate o institutie de functionari platiti cu ora, sa inlocuiasca iubirea parinteasca si caminul familial ? Cu siguranta ca sunt capabili sa produca explicatii abracadabrante si ptr asta

  5. Iau copii.Ii tin pana la 18 ani-fara parinti.
    Apoi ii lasa liberi .Copii se apuca de furat si ajung la inchisoare.Simplu .

    In loc sa-i lase la parinti,chiar daca este familie monoparentala.
    Am auzit o multime de cazuri de acest fel

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.