Scrisoarea raport a lui Publius Lentulus către Împaratul roman Tiberius

    8

    preiau acest text de pe creștinortodox.ro

    Scrisoarea raport a lui Publius Lentulus către Împaratul roman Tiberius

    Publius Lentulus,
    consul, funcționar roman în regiunea Tigrului și Sidonului

    “Majestăţii Voastre şi stimatului Senat al Romei;
    Din partea Senatorului Sentulus Publius proconsul, salutare !

    Scrisoarea raport a lui Publius Sentulus către Împaratul roman TiberiusAm aflat că doriţi să ştiţi cele ce acum vi le comunic prin această scrisoare: trăieşte aici un om care se bucură de mare faimă, anume Iisus Hristos. Poporul îl numeşte “Profet al Adevărului”, iar ucenicii zic că este Fiul lui Dumnezeu, cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele ce au fost şi vor mai exista în univers! Şi-ntr-adevăr, Împărate, în fiecare zi se aud minuni din partea acestui Iisus Hristos. Printr-un singur cuvânt, el dă viaţa morţilor şi sănătate bolnavilor. Este de statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui care este cea mai frumoasa femeie din lume.

    Părul său este ca aluna coaptă şi îi coboară până la umeri: se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din oraşul Nazaret. Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. Nicio pată, sau zbârcitură, nu se vede pe faţa lui puţin rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresia nobilă, nu prezintă niciun argument pentru vreo critică logică, iar barba sa bogată, şi de aceeaşi culoare cu părul, este lungă şi se desparte în două prin mijloc. Ochii săi sunt albaştri-vineţi, blânzi şi senini. Privirea lui este însă aşa măreaţă, încât insuflă respect tuturor celor care îl privesc şi care se văd siliţi să-l iubeasca şi să se teamă de el. Lumina revărsată de faţa lui, este ca lumina soarelui, aşa încât este cu neputinţă a o privi cineva mai îndelung. Inspiră teamă acea lucire.

    Când însă povăţuieşte şi sfătuieşte, face aceasta plângând şi atrage iubirea şi respectul ascultătorilor. Se asigură că niciodată nu a râs, dar ochii lui veşnic lăcrimează. Braţele şi mâinile lui sunt foarte frumoase. Este foarte plăcut când vorbeşte, dar foarte rar iese în lume.

    Cât despre învaţătură, el atrage atenţia întregului Ierusalim. Cunoaşte perfect toate ştiintele, fără a fi studiat vreuna. Călătoreşte desculţ, sau încălţat în sandale romane şi cu capul descoperit. Se vorbeşte pe aici că asemenea om nu s-a mai văzut până acum prin părţile acestea. Mulţi iudei îl cosideră chiar ca Dumnezeu; alţii îl denunţă că lucrează contra legilor Majestaţii Voastre. Mă revolt foarte contra acestor iudei pizmaşi.

    Omul acesta nu a cauzat nicio nemulţumire niciunui om, niciodată.

    Scrisă la Ierusalim, Grupul X, luna a IX-a,
    Al Majestăţii Voastre, prea smerit şi supus servitor:
    PUBLIUS SENTULUS, Proconsul.

    Notă: Scrisoarea fost descoperită în Anglia, într-o bibliotecă particulară, în jurul anului 1865. A fost publicată iniţial într-un cotidian englez, apoi într-o revistă bulgară cu titlul „Nova svetlina izraveslovie”, de unde a ajuns să fie tradusă, în scurt timp, şi în limba română. Marturii despre Hristos (scrisoare publicata cu binecuvantarea PS Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului). Text: Istrate Iordan.

    Print Friendly, PDF & Email

    8 COMENTARII

    1. Multe documente sunt “descoperite” sute de ani mai târziu… Lirismul şi frumuseţea textului nu trebuie să ne împiedice să ne întrebăm cum de, de-a lungul atâtor generaţii, nimeni nu s-a gândit să se laude cu el (la urma urmei, dorinţa e parte a naturii umane).
      Cred că e vorba de “Publius Lentulus”…

    2. Da Gradinariu, ai dreptate. Asa era scris pe crestinortodox.ro, pentru mine este clar, am controlat si pe openlibrary.org, Catholic Encyclopedia; Vlad o sa verifice la randul lui.

    3. Gradinariu,

      multumesc de atentionare, am corectat.
      ai dreptate, dorinta, ca indoiala fac parte din natura umana.
      Lirisimul si frumusetea textului fac parte din retorica scolii antichitatii

    4. Cum se impaca, totusi, “de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare” cu “N’avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n’avea nimic care să ne placă” (Isaia 53:2)?

    5. Paul,

      se “impaca” pentru ca sunt doua surse diferite, una laica, din scoala retorilor, alta profetica, din “scoala” duhovniciei.
      romanul tine la brodarea pe marginea subiectului ce urma sa fie prezentat in fata Majestatii si a Senatului. Isaia tine sa atentioneze asupra smereniei omului din popor, din mijlocul lor, fara purpura regala

    6. lui Paul: Cuvintele de care intrebi se refera la Patimile Domnului, la cum era dupa batai, biciuiri, scuipari, loviri, batjocoriri, infometare si insetare, rastignire, stare pe cruce…
      Decat sa intrebi aiurea, punandu-i pe altii la fel de nestiutori in incurcatura, mai bine citeste omiliile Sf Parinti la Evanghelii si vei afla ce doresti

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here