Traducere a articolului Icoane feministe scris de Stephanie pe blogul Modern Conservative.
Icoane feministe. Gorgo, Regina Spartei; Maria; Sarah Palin; şi minciuna feministă de stânga
Pentru oricine a studiat vreodată istoria Greciei Antice, spartanii devin deseori un fel de paradox. Pe de o parte, dintr-o perspectivă pur modernă, Sparta anului 480 b.C. apare ca o societate foarte fascistă. Dar apoi avem interrelaţiile dintre sexe. Femeile spartane erau educate, în timp ce în educata Grecie femeile erau ascunse complet cu excepţia celor care erau prostituate şi curtezane. Femeile spartane luau parte în competiţiile atletice şi erau antrenate să lupte. De asemenea făceau ceva într-adevăr remarcabil în istoria Greciei Antice, femeile spartane îşi alegeau soţii.
Gorgo este probabil simbolul femeii spartane. Una dintre cele două propoziţii care ni se spune că i-ar aparţine soţia lui Leonida este aceasta: „Spartane, întoarce-te cu scut sau pe scut”. Leonida pleca pe drumul sau către Termopile şi nemurire. Gorgo şi-a urmărit soţul în marş cu mână streaşina la ochi, ştiind că nu-l va mai vedea din nou vreodată. Şi ea a acceptat asta.
Feminista modernă va găsi această acceptare ca o oroare şi, totuşi, în toată America există mii de Gorgo care zilnic asistă la plecarea soţilor lor în Afghanistan şi Irak. Feminista modernă ar prefera femeile care fac un idol din curtezanele greceşti, ca Phryne. Phryne a fost o inspiraţie pentru picturi şi pentru alte lucrări de artă din timpul vieţii ei şi până la Renaştere. Povestea i-a fost romanţată până la punctul în care adevărul este confundat cu fanteziile unui artist. Avea o avere legendară. Era, însă, independentă numai pentru că îşi acorda favorurile sexuale bărbaţilor pentru plată. Era cealaltă alegere pe care o aveau femeile ateniene: ori să devină soţii şi să fie ascunse, ori să devină curtezane.
Alegerea de a deveni o soţie nu este o alegere pentru feminista modernă. Şi, bineînteles, că asta se datorează „patriarhatului” pe care s-a fundamentat Grecia. Pentru o feministă, patriarhatul este un rău care trebuie distrus. De aceea ele mai degrabă le ridică spre admirație pe promiscuule sexuale Phryne plus celelalte curtezane decât pe spartana Gorgo, care şi-a sprijinit bărbatul, egalul său în toate lucrurile, pe care l-a apărat când nu era acolo ca să se apere singur.
Dar cine a fost Gorgo? Herodot nu face nicio altă menţiune despre soţia lui Leonidas în afara celor două propoziţii pe care le-a rostit. Ea a fost imortalizată prin cuvintele sale şi prin performanţa magnifică a lui Lena Heady în filmul 300. O istorie de pură ficţiune despre bătălia care a salvat Civilizaţia Occidentală, dar Gorgo ocupă un loc central imediat după soţul său. Când se cercetează vieţile femeilor spartane, frumuseţea lor unică, educaţia lor, abilitatea lor atletică se poate imagina personajul Gorgo a lui Heady stând alături de Leonida pentru el şi pentru Sparta. Datoria ei era să crească bărbaţi spartani, iar cealaltă citare a ei care ne vine de la Herodot este „Numai femeile spartane dau naştere bărbaţilor adevaraţi”. Asta era mândria şi bucuria ei, creşterea de fii pentru Sparta, dar feministele nu simt mândria pentru motivul simplu că ele sunt femei şi pentru toate lucrurile pe care pot să le facă femeile.
Când vizionezi filmul 300, cele două piese ale puzzle-ului intră în centrul atenţiei. Fără Gorgo, Leonida este singur. Fără Leonida, Gorgo este singură, cu el, ea nu este niciodată singură, iar împreună, marginile ei moi şi marginile lui aspre creează un tot. În cele din urmă, asta este ceea ce formează o relaţie între un bărbat şi o femeie şi, totuşi, fetelor noastre li se vorbeşte despre Phryne şi celelalte curtezane, ca şi când căsătoria, copiii şi un soţ pe care te bazezi reprezintă o alegere greşită. Li se spune să îmbrăţişeze materialismul ca o cale către independenţă şi „emancipare”.
Un film de acum o decadă sau cam aşa ceva, ce se cheamă Dangerous Beauty, celebra viaţă curtezanei veneţiene Veronica Franco. Filmul se baza pe o carte, Curtezana Onestă, din nou o celebrare a unei femei pentru că a ales nu să se căsătorească ci să devină o jucărie sexuală pentru bogăţie şi siguranţă. Desigur că era o diferenţă. Ca peste tot în Europa, soţiile la Veneţia nu erau tratate în mod egal, dar prin utilizarea unei curtezane ca o femeie pe care să o priveşti că pe un soi de eroină înseamnă să ignori inegalitatea. Ce se întâmpla când se îngrăşa? Când îi îmbătrâneşte faţa? La sfârşitul filmului, bărbatul pe care se pare ca îl iubea Veronica Franco o salvează. Asta nu este felul real în care s-a desfăşurat viaţa lui Veronica. Ea a murit singură. Dar filmul o ridică pe podiunul unei eroine romantice, loc pe care nu-l merită.
Pe urmă avem un alt simbol despre care trebuie să discutăm, deoarece este luna Ei în mai. Sunt catolică şi o reverez. Maica Domnului nostru, Maria a purtat cea mai mare povară pe care putea să o poarte o femeie. L-a purtat în pântece şi apoi L-a crescut pe Fiul lui Dumnezeu. Responsabilitatea care a fost lăsată pe umerii acelei adolescente trebuie să fi cântărit ca o tonă de pietre. Cum a reuşit să o facă? Era blândă, determinată şi tare. Dumnezeu i-a cerut să-I poarte copilul şi ea nu L-a întrebat nimic, doar s-a supus. Cea mai grea slujbă din lume este aceea de a fi mamă şi totuşi atât de multe femei tinere o evită ca pe ceva pe care ele nu vor să o facă. Deci multe feministe se întrec că să facă din maternitate o formă de închisoare. Ele crează o lume în care a fi egoistă este un scop pe care o femeie trebuie să îl atingă ignorând între timp acel lucru foarte important pentru care a fost destinată să existe, de a fi o Mamă, o Maica. Dar Maria a îmbrăţişat existenţa unei mame. Ea l-a îmbrăţişat pe fiul ei. Aceasta este expresia ultimă a feminităţii, aceea de a fi o Mamă iar Maria este acel simbol ultim pe care ar trebui să-l îmbrăţişeze femeile de pretutindeni, Maria este eroina lor. Şi totuşi feministele o ignoră sau o iau în derâdere.
Maria ne învaţă ce este modestia. Ea ne învaţă ce este valoarea sinelui. Dacă Dumnezeu poate să lase atâta responsabilitate pe umerii unei tinere cu siguranţă că noi putem să ne îndeplinim responsabilităţile. Priviţi la felul în care şi-a crescut Fiul, şi ce fel de om a devenit. Maria este idealul pe care trebuie să-l atingă toate femeile, altruistă, puternică şi bună.
Există o inerentă ură pentru sine în multe din feministele timpurilor moderne. Gloria Steinem, femeia care a spus că o femeie are nevoie de un bărbat tot aşa cât are nevoie o peştoaică de o poşetă, ar trebui să fie expresia ultimă a acelei uri de sine. Poţi vedea nefericirea în ochii ei. De ce? Există o dorinţă de a fi egale cu bărbaţii? Suntem. A fost realizată. Această parte a dramei femeii a fost câştigată. Deci, care este problemă?
Multe dintre femei, care sunt mai în vârstă decât mine s-au confundat cu revoluţia sutienului ars din anii ’60 şi au decis că pentru a fi egalele bărbaţilor trebuie să se supra-sexualizeze pe ele însele. Această s-a tradus în cereri pentru tatuaje Playboy de la adolescente, expedieri de fotografii cu nudurile lor către prietenii lor băieţi, la urmă descoperind o confuzie în viaţă cu care n-ar trebui să trăiască. Această confuzie există deoarece feministele şi-au făcut treabă aşa de bine încât fetele se văd divizate de organizarea bărbat-femeie. Femeile tinere sunt pierdute dacă nu au modele de femei cu rol pozitiv când le vine timpul să înveţe cum să navigheze o relaţie. Există mărturii despre bullying şi agresivitate din partea fetelor, precum şi o lipsă de respect învăţată.
Când o văd pe Steinem şi pe tovarăşele sale feministe radicale, văd femei care nu au habar ce au realizat de fapt. Urmele lor sunt cămine sfărâmate, bărbaţi emasculaţi şi fete care nu ştiu care le este valoarea intrinsecă. Au îmbrăţişat statul providenţial ca pe o cale de „a se ridica la putere”, în timp ce au ignorat să se bazeze pe ele însele, care se presupune că este un semn distinctiv al feminismului. Ele eu creat un spaţiu unde Oprah Winfrey, care este un arhetip al victimei moralizatoare care a făcut un miliard jucând în rolul victimei, poate să creeze un cult al victimei care din păcate a rănit mai multe femei decât a ajutat vreodată.
Când eram adolescentă am primit o carte care se numea Our Bodies Ourselves. Nu era nimic mai mult decât explorarea unei ideologii radicale cu care nu voiam să am nimic de-a face, chiar de atunci. Am aruncat-o. Ce putea să facă o fată de 14 ani care deja ştia cea mai mare parte din gunoiul scris în tomul care trebuia studiat? Nimic. Mai mult, ar fi fost o lipsă de respect faţă de cea mai importantă relaţie pe care o aveam în acea perioadă, acea relaţie cu Tatăl meu.
Da, doamnelor, relaţia pe care o aveţi cu tatăl vostru este cea mai importantă relaţie pe care o veţi avea cu un bărbat în afara aceleia cu soţul vostru. Mai mult, chiar va eclipsa uneori acea relaţie pe care o aveţi cu propria mamă. Când văd fetiţe care cresc fără modele pozitive de bărbaţi, văd o fată care se va pierde, cum este Carrie Bradshaw în Sex and the City la vârsta de 38 de ani care se uită la fotografia tatălui său şi întrebându-se de ce ea nu poate face o decizie decentă despre tipul de bărbat pe care-l doreşte în viaţa ei. Femeile trebuie să înţeleagă cât este de important un bărbat puternic în viaţa lor. Există o legătură acolo care trebuie să fie încurajată să se dezvolte, deoarece o femeie cu o bună relaţie cu tatăl ei va avea o relaţie puternică în viaţă cu bărbaţii. Ea va fi capabilă să ştie ce vrea, să aibă încredere în ea însăşi şi să îl vadă pe adevăratul bărbat bun pentru ceea ce este, ca opus al ticălosului.
Apoi o avem pe guvernatorul statului Alaska, Sarah Palin. Aceasta este o femeie independentă, o creaţie proprie. A făcut totul în termenii săi proprii, se bucură de dragostea unui bărbat de treabă care o susţine şi iată că acolo le avem pe feministele radicale miorlăind şi jignind-o, pentru care motive? Este ca şi când ai urmări un grup de adolescente grăsane care cu gelozie spun istorii despre fata cea mai drăguţă cu trup subţirel, fapt care îi aduce atâtea avantaje. Sarah a făcut o mare greşeală în viaţa ei, ea este pro life (anti-avort, n.t.) iar când copilul ei a fost diagnosticat înaintea naşterii cu sindromul Downs, ea şi soţul ei, împreună au decis că vor avea copilul pe care vor creşte cu toată dragostea pe care o au. S-ar crede că persoanele care sunt anormal îndrăgostite de cuvintele pro choice (choice=alegere, pro-avort, n.t.) vor aplauda alegerea pe care ea a făcut-o, dar feministele au acoperit-o cu noroi pentru asta. Această femeie este tot ce aceste harpii spun că ar trebui să fie o femeie şi totuşi, pentru că ea a decis să-şi păstreze copilul cu sindrom Down, pentru că este fericit măritată cu un bărbat de treabă şi pentru că are o familie bună este de neacceptat pentru liga de feministe care au decis că, ne place sau nu, ele ne sunt liderii.
Când o văd pe Sarah Palin văd o persoană pe care aş vrea să o emulez. Când o văd pe Gloria Steinem şi pe celelalte ca de exemplu Maureen Dowd, femeia nefericită care bântuie prin paginile de editoriale ale New York Times, văd două femei de care mi-e milă. Ele nu au avut niciodată aceste lucruri bune în vieţile lor, lucru pe care ele îl ştiu şi de aceea lovesc.
Până la sfârşit simbolurile pe care suntem siliţi să le acceptăm, modelele pe care fetiţele noastre sunt forţate să le accepte nu sunt modele pentru roluri bune. Există femei din trecutul îndepărtat sau din prezent care au realizat lucruri extraordinare şi care ar trebui să fie înconjurate de respect. Gorgo, Regina Spartei, Maria, Maica noastră binecuvântată, guvernatorul statului Alaska, Sarah Palin. Acestea sunt modele pentru roluri pozitive, iar la acestea ar trebui să privim. Problema este, vor avea femeile curajul să le urmeze exemplul şi să ignore turma, sau ne vom lua după călăuzele noastre rătăcite şi ne vom prăbuşi în abis?
Romanian
23 de comentarii
Dinny
25 mai 2009Exceptional articol! ???? L-am citit dintr-o suflare si a venit la fix pentru mine, caci s-a nimerit sa urmaresc in ultimul timp doua filme pe tema asta: in primul rand „Frumoasa venetiana”, care mi-a fost recomandat calduros, dar care mie mi-a lasat un gust amar.
Pe urma s-a nimerit acum cateva saptamani la TV un film care m-a atras prin reclama: „Imperia”, despre viata unei curtezane din Roma in timpul familiei Borgia. Mi-a placut reclama asa tare [decorurile si costumele sunt superbe, intr-adevar, iar artistii frumosi] incat mi-am schimbat programul special ca sa-l urmaresc si am vazut exact asta: ridicarea in slavi a unei vieti de prostitutie, garnisita cu compatimire pentru aceasta femeie care SINGURA si-a ales viata asta.
Modul in care e prezentata viata unei curtezane e foarte deformat [cred eu], sunt prezentate doar partile de suprafata, totul e romantat si in final astea ajung niste ingerasi care n-au avut noroc in dragoste si au fost niste victime, dar iata ca si din postura asta au reusit [pentru ca ele erau femei puternice, nu ca natanga aia care se casatoreste in „Frumoasa venetiana” si, amarata de ea, nu stia decat „Psalmii” ca poezie, va dati seama cat de injositor sa nu stii altceva decat „Psalmii”…] sa influenteze [in bine, se zice] deciziile barbatilor care le-au trecut prin pat si sa faca fapte bune si dezinteresate.
Iar in final Imperia asta moare singura [de ce nu ma mir?] pentru ca, LOGIC, UN BARBAT NORMAL NU SE INSOARA CU O FEMEIE DE MORAVURI USOARE. Vai, dar ce soc! Biata de ea! Nu anticipase asta si se sinucide :)) Nu, nu mi-a fost mila de ea, sorry.
Dupa astea doua filme m-am tot gandit cum e posibil sa fie prezentat negrul drept alb si raul drept bine. In fine, nu mai ma lungesc ca sunt la birou ???? , s-a inteles ce am vrut sa zic. ????
Francesco
25 mai 2009Sigur, am inteles ce ai vrut sa spui Dinny. Acesta este si scopul articolului lui Stephanie, sa incepem sa ne intrebam daca modelele „la moda” nu sunt cumva anti-modele.
Dinny
25 mai 2009Mi-am adus aminte si de „Pretty woman”, alta aiureala! N-am inteles niciodata cum de a avut atata succes un film despre una care face trotuarul.
bugsy
25 mai 2009@Dinny, sunt doar filme, adica opere de arta, adica SUBIECTIVE. Nu au legatura cu realitatea.
In schimb, Maria din Magdala iti spune ceva?
Manjusri
25 mai 2009Felicitari pentru articol Francesco! ????
Dinny
25 mai 2009@Bugsy: Dupa ce am scris postarile, mi-am amintit de una din cartile mele preferate: „Joia Dulce” de Steinbeck. Suzy, personajul feminin principal, este o prostituata care lucreaza intr-un bordel, si care in final se casatoreste cu Doc [sau cel putin are cu el o relatie stabila], un tip respectabil. Mi-am pus deci intrebarea de ce „Joia Dulce”, spre deosebire de filmele amintite, nu m-a revoltat, ba chiar imi place la nebunie ????
Raspunsul este cred in modul de abordare al problemei: Suzy, in momentul in care realizeaza unde o va duce viata pe care a ales-o, abandoneaza total bordelul, face pe dracu’ in patru pentru a incerca imposibilul, incercand de una singura o existenta onorabila, desi la inceput nimeni nu-i da credit. Nicaieri Steinbeck nu-i plange de mila, si nici ea nu se victimizeaza, ci doar face tot ce poate pentru a se schimba. Nu pentru a ramane cu Doc [il respinge sistematic dupa ce abandoneaza bordelul], ci pentru ca realizeaza ca ceea ce a facut pana atunci este o imensa greseala.
Ce m-a enervat pe mine la filmele astea este tocmai accentul care cade pe fictiune cum zici tu, pe partea romantata, nerealista si victimizarea [si autovictimizarea] acestor femei.
Maria Magdalena si Maria Egipteanca, de ex., sunt reversul medaliei si demonstreaza ca omul se poate schimba daca vrea, numai sa vrea cu adevarat, si Dumnezeu il ajuta.
Nu uita ca si de Maria Magdalena se spun multe bazaconii in ultimul timp [vezi Codul da Vinci], deci si aici se incearca tot deformarea adevarului si formarea unei opinii cum ca raul n-ar fi chiar asa rau.
bugsy
25 mai 2009@Dinny: Interesant exemplul pe care il dai tu, cel cu Suzy, personajul romanului lui Steinbek.
Sa stii, personal, am respect pentru „cele care presteaza in localul numit bordel” cat timp nu se ascund si nu vor sa para altceva decat ceea ce sunt.
Ai dreptate referitor la Maria Magdalena. Cred ca acesta este mesajul pe care trebuie sa/l intelegem din Biblie. Oricine se poate schimba!
israelianca
25 mai 2009Buna gaselnita, Francesco.
Citeva completari in legatura cu femeile spartane – nu numai ca erau educate din toate punctele de vedere si nu erau obligate sa stea in casa, dar cind ieseau din casa se puteau imbraca dupa cum le taia capul sau dupa cum era la moda la vremea respectiva in Sparta si mai ales aveau voie sa mearga unde vroiau sau unde aveau treaba. Dar poate cel mai important aspect este faptul ca aveau drept la proprietate particulara, aveau dreptul sa-si administreze averile si banii dupa cum credeau ele de cuviinta. Este mare lucru pentru antichitate, mai ales daca te gindesti ca in ziua de azi nu orice femeie si nu peste tot in lume are aceste drepturi.
Se pare de altfel ca si barbatii spartani erau deosebit de manierati si respectuosi, si se spunea ca spartanii erau singurii care faceau ceea ce toti grecii stiau ca ar trebui sa faca in mod teoretic. Se povesteste o anecdota interesanta despre comportamentul lor: la jocurile olimpice fiecare cetate avea locuri rezervate in tribune. Se spune ca la una din intreceri a venit un barbat mai in virsta care nu a gasit nicaieri loc sa se aseze. A mers la atenieni, s-au facut ca nu-l vad. Altii l-au luat in ris. Cind a ajuns insa la tribuna unde stateau spartanii, toti s-au ridicat in picioare si i-au oferit batrinului sa se aseze. Bineinteles ca au fost aplaudati de toata lumea.
Spartanii s-au stins pentru ca legile potrivit carora se acorda cetatenia erau extrem de stricte, si cind si-au dat seama si au incercat sa rectifice, era deja prea tirziu.
emil
25 mai 2009O femeie extraordinara.
secventa din filmul La Vie En Rose
…si in persoana
Imperialistu'
25 mai 2009mishale
25 mai 2009In primul rand, in legatura cu Maria Magdalena…daca va documentati mai bine veti descoperi (cu dezamagire cred) ca eticheta de prostituata i-a fost pusa de insasi Biserica Catolica, mai precis de un papa cu idei. Abia in secolul XX biserica crestina a dat un comunicat prin care a incercat sa „spele imaginea” recunoscand ca de fapt nici un pasaj din Noul Testament nu face legatura directa intre pacatoasa/prostituata care a fost ajutata de IIsus si Maria Magdalena…cu alte cuvinte…au gresit – ca de alte nenumarate ori in istorie.
In legatura cu Gorgo…copiii spartani erau crescuti de doici in special pana la 7 ani si apoi erau luati de la parinti si statul ii crestea/antrena.
Afirmatia privind femeile spartane care dau nastere barbatilor adevarati – este un citat din Plutarh, nu Herodot.
Alaturarea dintre Phyrne si notiunea de feminism o consider nefericita de-a dreptul – nicio persoana care cunoaste istoria personajului si semnificatia termenului n-ar cadea in aceasta eroare.
Intregul articol precum si unele comentarii (Dinny) par a veni din partea unor femei carora le-as vedea mai bine intr-o societate musulmana extremista. Poate atunci ar realiza importanta unor individe ca Veronica Franco, Gloria Steinmen si chiar si Oprah.
Moralitatea sexuala a unei persoane cade pe o pozitie secundara in cazul in care actiunile respectivei persoane poate influenta pozitiv societatea ca intreg(lupta impotriva standardelor impuse de biserica in Evul Mediu, discriminarea existenta inca pe multe nivele, in sec XX-XXI).
Multi dintre marii barbati ai lumii au avut vieti persoanale dubioase, dar asta nu i-a impiedicat sa ramana faimosi pentru actiunile lor in afara patului.
Hai sa incercam sa scapam de frustrari si sa vedem si dincolo de subiectivism si pareri preconcepute.
Imperialistu'
25 mai 2009Exact, hai sa scapam de frustrari. Ce ai zice daca am incepe prin a nu mai califica femeile care nu-s feministe drept demne de „societatea musulmana extremista” (formulare pleonastica, doar societatea e ori musulmana ori nu)? Multumesc anticipat, Mishale. Voi reveni.
mishale
25 mai 2009Sunt impotriva discriminarii, impotriva punerii etichetelor, impotriva gandirii superficiale si – daca le numesti frustrari…
In legatura cu exprimarea „societatea musulmana extremista” – probabil a fost nefericita – am vrut doar sa subliniez ca nu ma refer la toti musulmanii…am uitat – nu-mi plac nici generalizarile.
costin
25 mai 2009mishale, dar tu esti omul perfect ????
Francesco
25 mai 2009@mishale,
Corecta obsevatia cu privire la Plutarh! Raspunzand la intrebarea „de ce femeile din Sparta ii conduc pe barbatii lor” pusa de o femeie din Atica, Gorgo a zis: „femeile spartane dau nastere barbatilor spartani”. Referinta aici.
Herodot o citeaza de trei ori pe Gorgo conform aceleiasi surse.
Despre Gorgo mai sunt si alte referinte pe net. Unii ii atribuie in mod gresit lui Herodot citarea raspunsului lui Gorgo.
Baietii spartani ramaneau acasa pana la 7 ani, dar nu cred ca doicile erau vioara intai in educatia lor.
Iar despre Phyrne, da-mi voie sa nu fiu de acord. Stephanie o compara cu Gorgo pentru ca reprezinta un simbol al „libertatii absoluta” in sens feminist.
Imperialistu'
25 mai 2009Eu is doar impotriva ne-discriminarii si a pumnului in gura. In rest, nu am nimic cu etichetele, cu generalizarile ori cu gandirea superficiala in masura in care nu se abuzeaza de ele.
Trebuia sa ii fi lasat la o parte pe musulmani, oricum mult prea neinteresati de parerile unei feministe, si sa iti fi tratat antevorbitoarele cu ceva mai multa ingaduinta.
mishale
25 mai 2009Imi cer scuze daca am deranjat pe cineva.
Sunt feminista in aceeasi masura in care nu-mi plac xenofobii sau rasistii.
costin
25 mai 2009da mishale? dar de ce spui ca nu iti plac xenofobii si rasistii? crezi ca asta este o calitate in sine? cui ii plac xenofobii si rasistii? in loc de a te feri sa spui ceva spunind ca nu esti cutare si cutare (ceea ce neinteresant) ai putea sa ne spui ce ESTI. sa spui ca esti impotriva gindirii superficiale mi se pare iar, ridicol. asa ceva nu se spune, se demonstreaza
mishale
25 mai 2009Hmm…
Raspunsul meu a venit la comentariul
„Trebuia sa ii fi lasat la o parte pe musulmani, oricum mult prea neinteresati de parerile unei feministe, si sa iti fi tratat antevorbitoarele cu ceva mai multa ingaduinta.”
In ce masura sunt sau nu sunt feminista/anti-discriminare/anti-xenofobie nu am precizat ci am facut doar o comparatie.
Daca tot vrei sa dai o replica, fa-o cu stil…
Ca sa-ti raspund si la intrebarea pe care tu probabil o consideri retorica, o sa-ti raspund: rasistii ii plac pe rasisti si xenofobii plac xenofobii – de asta exista miscari organizate neo-fasciste, anti-homosexuali, anti-etc….
Cosider ca aprecierile pe care le-am facut la adresa mea pot fi foarte usor recunoscute din primul comentariu care n-a fost deloc subtil.
Imperialistu'
25 mai 2009Mishale, nu e o regula. Nu-s nici anarhist, nici comunist, si totusi am avut prieteni buni ale caror simpatii politice erau tocmai de aceasta natura. Acum, ceea ce vroia sa spuna Costin e ca nu intelege de ce simti nevoia sa spui ce NU sustii.
Mi-am adus aminte de ceva.
Am senzatia ca ai internalizat multe din principiile care stau la baza sinistrei corectitudini politice. In masura in care se abuzeaza de ele, generalizarile pot fi nocive, dar preocuparea de a nu face apel la generalizari (adica de a te impotrivi unei tendinte naturale care nu este rea in sine) este cel putin la fel de nociva. Apare o tendinta de gasi probleme acolo unde nu exista, ori asta nu are cum sa iti faca bine. ????
mishale
25 mai 2009Cand am scris prima data, articolul Icoane feministe era primul pe care il citisem de pe blog – apoi am intrat si in celelalte pagini – n-am reusit sa citesc tot dar intentionez. Subiectele pe care le tratati sunt mai mult decat interesante.
Inteleg ca subiectul „Islam” si toate implicatiile sale sunt mai sensibile in acest loc.
Consider totusi ca nu toti musulmanii sunt teroristi cum nici ivers daca formulam nu e adevarat.
Cred ca nu orice este alb sau negru astfel cum nu mi se pare corect sa spunem crestinismul e bun si islamul e rau. Idei invechite si contradictii se regasesc in ambele carti sfinte ale celor 2 religii – diferenta fiind modul de abordare a continuturilor de catre cei care le practica.
Evit generalizarile. Nici mie nu-mi place sa aud ca suntem numiti natie de tigani si de hoti sau ca aproape jumatate din elvetienti au votat impotriva intrarii Romaniei in UE.
Consider ca daca nu incercam sa fim obiectivi cu ce se intampla in jurul nostru nu mai putem gandi rational.
Inca ceva, spun de obicei ce simt dar ma feresc de radicalism.
costin
25 mai 2009mishale,
te feresti de radicalism, e bine. dar ai grija sa nu te feresti atit de mult incit sa cazi in relativism. este la fel de daunator.
Francesco
25 mai 2009F. bine Mishale, suntem de acord in mai multe privinte:
1. Nici noi nu consideram ca toti musulmanii sunt teroristi, departe de noi acest gand! O basma sau un turban nu te fate terorist, numai un nebun din Dresda a gandit asa!
2. Abordarea Bibliei este un subiect foarte complex dpdv al crestinilor.
Adordarea Coranului este altceva pentru musulmani, nu intru aici in detalii. Si aici evit generalizarile, dar sunt explicite comenzile din Coran cu privire la infideli.
3. Obiectivi? Da, incercam sa fim si ne uitam la numarul de atentate teroriste cu incepere de la 11/9 2001: sunt peste 14000. Acelea nu s-au facut in litera si spiritul Bibliei, ci in spiritul si litera Coranului.