Componenta stângistă şi corectă politic a Alianţei pentru România Curată ţine cu tot înadinsul să îşi pună amprenta asupra vieţii publice din România.

Premiile Alianţei pentru România Curată

Cu câteva zile în urmă, ARC şi-a decernat „premiile”. Dintre acestea, relevante pentru subiectul nostru sunt doar două, Pericolul legislativ în acţiune şi Uşor cu rasismul pe scări. Ambele trădează apucăturile liberticide ale acestei organizaţii „civice”.

– Silviu Prigoană (PDL) n-a avut emoţii la categoria Pericol legislativ în acţiune. A fost premiat pentru întreaga activitate, într-o arie vastă de domenii. „După ce a eşuat să creeze un minister al presei, insistă să facă din romi ţigani. Dacă nu e oprit după ce a dat TVR Internaţional la externe, o să dea şi TVR intern la Interne, şi după asta va fi prea târziu”, precizează juriul.

Amuzant, ridicol, dar mincinos. Prigoană are destule păcate şi este criticabil din multe puncte de vedere, dar nu insistă să facă din romi ţigani. În schimb, Alianţa pentru România Curată insistă să facă din ţigani romi, numai de ar pricepe idioţii şi primitivii ăştia de români că trebuie să adopte antirasismul de salon pe care îl profesează apostolii Alianţei în frunte cu „evanghelista” Alina Mungiu Pippidi. Ca să vedeţi că lucrurile stau întocmai şi membrii Alianţei se consideră deasupra boborului din care, spre nefericirea lor, fac parte, o să vă rog să continuaţi lectura prezentului articol.

Uşor cu rasismul pe scări e primul dintre premiile „de bine”. A câştigat Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), organism care n-a ezitat să aplice aceeaşi măsură atât în cazul derapajelor reprezentanţilor puterii, cât şi ale politicienilor din opoziţie. De verdicte negative ale CNCD n-au scăpat preşedintele Traian Băsescu şi – recent – ministrul de externe Teodor Baconschi. Acesta din urmă declarase: „Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie roma”.

Premiul Uşor cu rasismul pe scări a fost acordat celei mai corecte politic instituţii din întreaga Românie, cea care trăieşte din şi pentru impunerea corectitudinii politice la nivel întregii naţiuni. Raţiunile au fost, desigur, unele corecte politic: CNCD l-a taxat pe T. Băsescu pentru că a îndrăznit să pronunţe – într-o convorbire cu propria lui soţie, în interiorul propriei maşini – sintagma „ţiganca împuţită” (întrebare demnă de un rasist de cea mai joasă speţă: „romă împuţită” suna mai bine?) şi l-a avertizat public pe Teodor Baconschi pentru că a lăsat să se înţeleagă că infracţionalitatea este mai ridicată în rândul ţiganilor (nu fără motiv, G.K. Chesterton a spus că în lumea în care trăim „e nevoie de mult curaj pentru a rosti un truism”). Ambele sentinţe CNCD sunt absurde, dar absurditatea lor este apreciată pozitiv de ARC pentru că au ca fundament ideologia corectitudinii politice.

„Sărut mâna, doamnă! O porţie de corectitudine politică, vă rog!”

Articolul Prigoană contra romilor din Evenimentul Zilei, semnat Sorin Ioniţă, este un bun exemplu de corectitudine politică marca ARC.

Să începem cu începtul – cu şapoul.

E vorba de dl deputat PDL Silviu Prigoană, fireşte, că din fericire n-am ajuns încă la persecuţii pe faţă ale romilor în România.

Cuvântul-cheie din fraza de mai sus este „încă”. Aşadar, revenirea la „ţigan” este doar prima persecuţie la care vor fi supuşi cetăţenii României de etnie ţigănească. Desigur, persecuţia nu e pe faţă, rasismul românesc fiind caracterizat de laşitate şi viclenie, dar de aici până la prigonirea făţişă a ţiganilor – poate chiar până la instituirea unor lagăre de exterminare de tipul celor întâlnite la Dachau! – e doar un pas. Nu-i aşa, d-le Ioniţă?

Există o lungă listă de idei bizare din care dl Prigoană şi-a construit un brand. Între acestea: transformarea Casei Poporului în cazinou global; diverse iniţiative în domeniul presei, care în genere au de-a face cu reglementarea (să le facem un minister; să punem presa scrisă, blogurile şi în general „orice publicaţie informativă care are ca mediu de exprimare internetul” sub autoritatea şi cenzura CNA, care să dea licenţă de găzduire pe server – presupun că aici „informativ” a fost adăugat în virtutea obişnuinţei); să se treacă TVR Internaţional la Ministerul de Externe etc. Pentru toate aceste iniţiative, dl. deputat Prigoană a fost onorat ieri cu premiul „Pericol legislativ în acţiune” de către Alianţa pentru o Românie Curată, care sper să-l încurajeze în activitatea sa viitoare.

Însă ultima propunere, aceea de înlocuire în documentele oficiale româneşti a termenului de „rom” cu cel neaoş de „ţigan” a pus capac la toate şi nu mai poate fi luată drept o originalitate benignă ca oricare alta. Ci, alături de malapropismele dlui ministru de externe Baconschi, ameninţă să se constituie într-un trend de acţiune sistematică.

Dacă am înţeles bine, cenzura presei şi a blogurilor mai e cum mai e, legalizarea prostituţie se mai poate discuta, dar când vine vorba de renunţarea la cuvântul „rom” tragem linie şi strigăm „până aici, domnule Silviu Prigoana!”. Asta „a pus capac la toate şi nu mai poate fi luată drept o originalitate benignă ca oricare alta”, ameninţă să se transforme într-un „trend de acţiune sistematică” (politically correct newspeak marca ARC, infinit superioară „malapropismelor” ministrului de externe al României). Din această cauză, fiecare om superior din România trebuie să ia poziţie faţă de aceste tentative de recădere în tribalism: „rom”-ul trebuie salvat de furia majoritară!.

Democraţia este domnia opiniei majoritare; în România, pe chestiunea romilor, aceasta este una retrogradă, medievală. De partea cealaltă, regulile statului de drept sunt acele constrângeri impuse opiniei majoritare în societăţile civilizate moderne, care spun, în esenţă, că nu totul şi în orice condiţii e legitim de pus la vot. Dacă n-ar fi fost aşa, pedeapsa cu moartea nu s-ar fi eliminat niciodată din Europa; proprietatea mea n-ar fi niciodată garantată contra a trei vecini majoritari care s-ar asocia ca să mă deposedeze de ea prin vot; iar politicienii fără scrupule s-ar căţăra fără restricţii pe valurile de emoţie populară create pentru a-şi atinge scopurile.

Trebuie să recunosc că fragmentul de mai sus este o mică bijuterie.

În buna tradiţie a gândirii progresiste („dacă realitatea mă contrazice, cu atât mai rău pentru ea!”), Sorin Ioniţă scrie că dacă ţiganii sunt văzuţi rău în România, atunci România are o mare problemă: este „retrogradă, medievală”. Bun, dar şi ţiganii au o problemă, chiar dacă una mai puţin evidentă: n-au nici o vină că nu sunt înţeleşi de rasistul vulg românesc, fiind cu totul de-responsabilizaţi, de parcă nici nu sunt oameni capabili de judecată şi acţiune.

Interesant este şi modul în care „senatorul” EVZ amestecă temele între ele, în încercarea de a-şi justifica poziţia ideologică: atentarea la proprietatea personală este pusă în aceeaşi oală cu susţinerea pedepsei cu moartea. De ce? Pentru că domnul Ioniţă are informaţii că boborul vrea să atace proprietatea privată şi să reinstituie pedeapsa cu moartea pentru condamnarea celor care atentează la… proprietatea altora (libertatea proprie, corpul propriu, viaţa proprie etc.). Interesantă logică! Bine măcar că putem răsufla uşuraţi în privinţa pedepsei capitale, doar elitele liberaloide din Europa au eliminat-o de ceva vreme. Dacă am fi continuat să ne ghidăm după prostime, probabil că o mai aveam şi astăzi şi tare rău ar mai fi fost să ne executăm criminalii şi violatorii asemenea redneckşilor stupizi din Texas…

Dacă romii sunt o majoritate în general impopulară, la noi şi în Europa, de la reprezentanţii politici ai naţiunii te-ai aştepta să identifice soluţii, transformându-se în lideri de opinie în direcţia modernizării – nu în vagoane la remorca opiniei publice, cântându-i în strună şi validându-i provincialismul.

Nu cunosc vreo ţară din Europa unde ţiganii ar putea constitui o „o majoritate”, fie şi una „în general impopulară”, dar fraza de mai sus este un alt giuvaier, reţinând esenţa atitudinii progresiste faţă de popor şi politică.

Progresismul este, vorba ridicolului Răzvan Dumitrescu de la Antena 3, „…duplicitar!”: în judecarea evenimentelor, foloseşte greutăţi diferite, în funcţie de interesele pe care le are de apărat.

Dacă ignori opinia publică în acele momente în care ea coincide cu cea a ideologilor, după cum s-a întâmplat în cazul celui de-al doilea război din Irak, Stânga te acuză că nu respecţi vocea poporului suveran; dacă însă te raliezi doleanţelor opiniei publice şi atentezi la vreuna din vacile sacre ale progresismului, profeţii Stângii te acuză imediat că îi cânţi în strună poporului primitiv, „validându-i provincialismul” şi pornirile viscerale de care numai el este capabil, nu şi intelectualii rafinaţi de teapa lor*. Oricum o dai, tot nu o poţi scoate la capăt cu oamenii ăştia pentru că alta este problema lor: pentru ideolog, singura măsură a provincialităţii poporului este progresismul lui, adică proporţia în care sprijină obiectivele Stângii. Cu cât poporul susţine cu mai multă convingere politicile de stânga, cu atât este mai luminat; cu cât li se opune cu mai multă hotărâre, cu atât este mai respingător şi mai limitat.

De aceea, Sorin Ioniţă este un stângist tipic, iar ARC un comisariat corect politic ce se ascunde în spatele civismului şi luptei împotriva corupţiei.

* În accepţiunea progresistă, intelectualul este ferit de rătăcirile gloatei.

Bonus (euNuke):

O aplicaţie. Resorturile agitaţiei intelectualoide şi iniţiatorii mascaradei in jurul idei de civism.

Aserţiune. Omul-nou refuză asocierea autonomă, consensuală a cetăţenilor, îi repugnă şi respinge violent asociaţia politică, coagularea comunităţilor in jurul unor idei politice, precum şi manifestările ce îşi afirmă onest un ţel, un scop imediat in sfera politicii instituţionale. Influenţa şi intervenţia publicului, a cetăţeanului in aria deciziei politice trebuie ca atare anihilată, din moment ce o asemenea asociere perturbă procesul de închistare ideologică. Cum?

1. in primul rînd prin denunţarea mincinoasă a caracterului antisistemic al mişcărilor cu finalitate politică. Ele trebuie demonizate programatic pentru a preveni apariţia şi dezvoltarea unor viitoare asocieri de interese politice la periferia eşichierului de partizanat sau chiar in spaţiul extra-partinic.

2. prin crearea şi promovarea unor asociaţii şi platforme civice, ce pretind că reprezintă şi apără interesele cetăţenilor, pentru a canaliza, poate monopoliza, astfel energiile protestare ale unor segmente de populaţie afectate de criză şi in plin proces de receptare a unor idei periculoase pentru establishmentul socialist al statelor europene. Caracterul nonconsensual, dirijismul ideatic şi baletul burlesc al activismului, tonul propagandistic, substanţa anarhică a acestor platforme ongiste sînt băgate sub preş.

3. Se cultivă dispreţul suveran faţă de oamenii politici, detaşarea faţă de politica partinică, apolitismul ca unică atitudine civică disponibilă omului onest, cetăţeanului simplu. prin activitate asiduă in sfera propagandei de birou dar şi prin acele platforme partizane ce se pretind a fi civice, comunitare, politica este demonizată şi, prin acuzarea in bloc a partidelor parlamentare de corupţie şi demagogie, se incriminează şi implicit anulează discernămîntul politic partinic al cetăţeanului care este astfel scutit de corvoada deliberării şi alegerii propriilor reprezentanţi politici. Dreapta şi stînga se transformă in fixaţii puerile, demne de batjocură, dihotomie vetustă şi binom reprobabil ce ar provoca disensiunile cotidiene, gîlcevile interminabile şi in final dezbinarea societăţii.

Ilustraţie.

Ma asteptam, insa, s-o spun pe-a dreapta, la putin entuziasm in fata unei idei evident bune. www.romaniacurata.ro nu e nici de dreapta, nici de stanga. Nu e nici a Alinei Mungiu si nici a lui Vasile Ernu. E, daca vreti, o Moldova virtuala, a la Delavrancea in Apus de Soare: “Ca Moldova n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri, si a urmasilor-urmasilor vostri…”

www.romaniacurata.ro e – sau ar trebui sa fie – un loc de intalnire pentru basescieni si anti-basescieni, pentru toti declaratii de dreapta si toti declaratii de stanga, pentru iubitorii de rap, jazz si muzica clasica. Pentru romani, asa in general. […] Dar macar acum, la nastere, oferiti-i o sansa. Nu-l ucideti cu cinismul atat de comod inainte de a apuca macar sa gangureasca. E lesne sa fii impotriva. E mai solicitant sa fii “pentru”.

De dragul Romaniei Curate, de dragul ideii, va cer sa faceti un efort.

fragment din manifestul pro-epurare preluat de aici. Manifestul originar, elocvent prin finalul său furibund, aparţine activistei AMP.

Atunci cand lansezi un apel ca al nostru, nu stii unde vei ajunge: daca la el raspund zece pelerini, vei merge in pelerinaj; daca raspund cincizeci de cavaleri, vei pleca in cruciada. Noi suntem doar cei care organizeaza cadrul acestei miscari, in rest totul, chiar si o revolutie, se face cu materialul clientului.

de aici

Cerc închis. Secta evanghelistei religiei drepturilor omului încearcă să măture orice tentativă de asociere liberă a dreptei romaneşti. Bisericuţele nu cadrează cu spiritul monumental şi cu gîndirea monolitică ale acestei grupări-catedrală.

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

3 COMENTARII

  1. vlad, eu mă bucur că domnul Ioniţă s-a exprimat pe această chestiune. practic omu şi-a dat foc la valiză, cum se spune p-aici. de-acu o să ştie tot romanu provincial şi retrograd de unde să-l apuce pe acest Venturiano, combatant de serviciu al mişcării purificaţioniste conduse de alinuţa.

    rămîne de văzut dacă ceilalţi intelectuali de frunte ai dreptei -Tismăneanu, Patapievici şi alţii de acest calibru- vor mai accepta să fie legănaţi in corabia nebunilor progresişti şi antinaţionali trasă pe uscat de alde mungiu, ioniţă şi tolontan. să nu uităm că tentativa de romeizare a ţiganilor a fost un atac la identitatea naţională prin aceea că a încercat să ne strice limba prin impunerea un termen străin de noi şi chiar de ţigani ca etnonim unic, cu o formă bizară, suspect de asemănătoare cu cel care ne defineşte pe noi. romeizarea este o mostră de etnocentrism iar agitaţia din jurul lor nu este altceva decît încurajarea tribalismului cu aportul şi sprijinul unor elite europene. li se dă apă la moară defavorizaţilor...doar-doar s-or mişca convenabil in frontul ideologic. eu însă sînt optimist: ţiganii noştri nu s-au arătat niciodată prea plini de gratitudine pentru vremelnicii lor stăpîni binevoitori, generoşi peste măsură, din contră, s-au întors împotriva lor de cîte ori au avut ocazia pentru că au ştiut că au in faţa lor un tăntălău de bogătan uşor de fraierit.

  2. http://www.romaniacurata.ro/despre-noi.php
    in partea de jos a paginii:

    Proiectul Alianta pentru o Romanie Curata este finantat prin grantul oferit de organizatia Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe (CEE Trust).

    http://www.ceetrust.org/about-us/founders.html

    The CEE Trust was established by a group of private American foundations, namely:
    Atlantic Philanthropies
    Charles Stewart Mott Foundation
    Ford Foundation
    German Marshall Fund of the United States
    Open Society Institute
    Rockefeller Brothers Fund

    http://www.ceetrust.org/grants-database/in-country-grants/romania.html
    aici gasiti listate si restul ong-urilor de vaza de la noi, cu granturile si scopurile nobile aferente

    si doua citate din AMP, scoase din context si fara nici o legatura cu cele de mai sus:

    Daca se dezvolta o masa critica de oameni cu valori diferite de clasa politica actuala si intentii serioase de organizare, bineinteles ca vom sta de vorba cu ei, ca e pacat ca experientele noastre negative anterioare sa nu serveasca macar la asta.

    Domnul Lăzăroiu este plătit din bani publici ca să fie consilier al președintelui[…] Nu e treaba lui să facă glumițe cu “Albă ca Zăpada” și să comenteze sondaje electorale.

  3. A venit acolo acum (august 2011) şi fostul consilier prezidenţial Peter Eckstein-kovacs (de la aripa liberală din UDMR).

    O mare simpatizanta a ARC este activista pro-LGBT Monica Macovei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here