Criticatac, dezbaterea civilizată şi lungul nasului

    Print Friendly, PDF & Email

    Costi Rogozanu vine din partea „neo-comuniştilor” Critiatac să îşi exprime frustrările şi în subsolul articolului lui Dragoş Paul Aligică de pe contributors.ro, Despre dreapta intelectuala romaneasca.

    dragos, va lasam voua mindria intelectuala, dineurile si perierea reciproca cu bani de la stat sau alte stipendii garantate de putere. nu aveti nici un drept moral sa reprosati nu stiu ce actiuni veninoase unor tipi care se string si fac cu banii lor un site, scriu ce-i doare, depun proiecte, cauta finantari pentru texte esentiale pe care mainstreamul intelectual in romania le evita cu gratie. Si mai ales pun probleme care-i dor inclusiv pe iluzorii vostri exponenti ai clasei de mijloc. Chiar sa nu mai fie un loc in care oamenii sa spuna ca intreaga putere politica si intelectuala de azi lucreaza absolut previzibil intr-un singur sens: banci, corporatii, saracirea mainii de lucru? Criticile aduse de noi PSD-ului de exemplu sint mai de substanta decit orice invectiva sau pamflet ati putea voi produce. Stim ca ce facem e foarte important. Voi nu mai faceti nimic, Doar cheltuiti. Asta e diferenta majora dintre noi. Si te invit s-o respecti macar acolo in tacere, in spatele monitorului.
    dar hai sa te invat o chestie de principiu (poate i-o spui si dlui Tismaneanu): cind vorbesti despre ceva NUMESTE acel ceva. Scrii nu stiu cite pagini despre CEVA si nu spui la ce/cine te referi. Numiti-va obsesia: CRITICATAC. grupul Criticatac e cea mai independenta forma de manifestare publica in Romania. Si nu-mi da exemplul CADI – ia de acolo orice texte si aseaza-l linga unul de-al nostru. Scuza-ma, dar acolo apar rezumate de scoala generala. As putea scrie oricind mai bine despre libertarianism si nu e deloc un subiect preferat. Si mai ales nu-mi da exemplul inliniedreapta! – va faceti de ris.
    PS. Multam, Frodo, pentru replica inteligenta.
    PPS Multam, Horatiu Pepine, un tip care chiar stie sa-si asume opinii nepopulare printre amicii sai.

    Acesta joacă, în cel mai banal stil stîngoid, cartea victimizării cu veleităţi intelectualiste. Este denunţată „întreaga putere politică şi intelectuală de azi” care îi cenzurează şi care nu a îmbrăţişat întru totul statul asistenţial, ba mai mult, formulează obiecţii împotriva lui, a mogulismului şi luptei de clasă, lucrînd „absolut previzibil intr-un singur sens: banci, corporatii, saracirea mainii de lucru” (nici Obama nu ar fi putut-o spune mai bine!).

    Criticile aduse de noi PSD-ului de exemplu sint mai de substanta decit orice invectiva sau pamflet ati putea voi produce. Stim ca ce facem e foarte important. Voi nu mai faceti nimic, Doar cheltuiti.

    O afirmaţie categorică, un adevăr evident, nu-i aşa, căruia îi voi răspunde aşişderea, cu o impresie subiectivă formată în ultimele luni: Vasile şi echipa aduc „critici de substanţă” PSD-ului nu din motive ce ţin de exigenţe intelectuale, ci pentru că pe termen lung se visează în locul lor. Noua Stîngă Criticatac – finanţată de fundaţia Friedrich Erbert, asta apropo de „cea mai independenta forma de manifestare publica in Romania” – imi aduce aminte izbitor de mult de reflexele Noii Dreapte (Claude Karnoouh şi noul fascism de stînga-dreapta) şi ale ANTIFA, mai ales dacă ne uităm la soluţiile pe care le au la criză şi grăbirea morţii capitalismului: „upgradarea ideologică”, adică lupta de clasă, în toate formele ei, pînă la revoltele de stradă, bătăile cu poliţia, incendierea băncilor şi a restaurantelor McDonalds, pe model occidental. Critic Atac publica în martie o postare admirativă în care „antifasciştii” londonezi îşi exprimau nemulţumirile cu bîta (nu rataţi comentariile). Articol după articol, comentariu după comentariu, autorii şi cititorii Criticatac îşi exprimă revolta şi dezgustul faţă de „mioritismul românilor”, care nici măcar la insistenţele lui Crin şi Geoană (pe care îi dispreţuiesc superior) nu se înarmează vitejeşte cu pietre şi răngi şi nu pleacă să se lupte cu poliţiştii şi orînduirea crudă şi nedreaptă.

    Totuşi, cea mai mare problemă a lui Costi Rogozanu este că, pe parcursul articolului, Dragoş Paul Aligică şi-a permis neobrăzarea de a nu face trimitere la „CRITICATAC” („hai sa te invat o chestie de principiu (poate i-o spui si dlui Tismaneanu): cind vorbesti despre ceva NUMESTE acel ceva. Scrii nu stiu cite pagini despre CEVA si nu spui la ce/cine te referi. Numiti-va obsesia: CRITICATAC”), acel spaţiu al „dezbaterii civilizate„, în care dialogul dintre diferitele specii de nostalgici ai sovietelor oscilează între preţiozităţi sterile şi limbaj de mahala.

    Costi, îmi pare rău să te dezamăgesc, dar îţi garantez că voi nu sînteţi „obsesia” nimănui, nici măcar a noastră, bieţi „circari fundamentalişti„, sînteţi banalii subiecţi ai studiului unui fenomen mai larg: inexistenţa stîngii inteligente în România.

    Toate criticile aduse de „intelectualii lui Băsescu” la adresa PSD-ului nu sînt altceva decît „pamflete” şi „invective”, spre deosebire criticile „de substanţă” ale lui Costi şi echipei lui, făcute între o idealizare a statului la coadă sub Ceausescu şi o infierare a „Glamour-Gulag”-ului capitalist. Mai bine „circar fundamentalist” în „Glamour-Gulag”-ul post-ceauşist decît nostalgic al imaginatei „solidarităţi” de sub comunism.

    Dar pentru că inliniedreapta.net este un site de „căcat” din „din zona fundamentalistă” şi DP Aligică „se face de rîs” amintindu-ne, să vedem tipul de „dialog” pe care îl promovează stînga hipsterilor cu eşarfă şi şapcă proletară a lui Vasile Ernu, același care face la RFI apologia dezbaterii civilizate.

    Într-un articol despre „derapajele” lui Vladimir Tismăneanu, Vasile Ernu publică o replică dată de Adrian T. Sîrbu care pune punctul pe i. Comentariul denunţă „mîrşăvia, josnicia, amalgamul, discreditarea calomnioasă, extinsă insidios, prin contagiune, laşitatea vicleană” ce l-ar caracteriza pe Vladimir Tismăneanu, cel care îşi „deversează dejecţiile” pe blogul unor „ciracii anonimi” [inliniedreapta.net]. Chiar dacă aceste instrumente ale dezbaterii civilizate nu sînt creaţia lui Vasile Ernu, el se indentifică cu ele şi le recomandă pe platforma pe care o coordonează.

    În loc de răspunsuri, noi sîntem expediaţi din scurt („fundamentalişti” şi „circari” infrecventabili), şi ignoraţi cu desăvîrşire cînd le puneam la îndoială tezele aberante sau afinităţile cel puţin îndoielnice ale mentorului echipei, Claude Karnoouh -cel care în numele aceleiaşi dezbaterii civilizate ne-a trimis la origini.

    Invectivele cele mai grosolane sînt formulate doar de Claude, ca mentor îşi permite luxul, Costi Rogozanu şi Vasile Ernu îşi înşiră neadevărurile şi proiecţiile într-un stil aparent politicos. Totuşi, aşa cum s-a văzut din cazul Adrian T. Sîrbu, aceştia nu se sfiesc să citeze şi să salute cele mai grobiene insulte.

    Cînd frodo buggins, un comentator al articolului lui DP Aligică, sare în ajutorul Criticatac spunînd, printre altele:

    daca orice cacat precum “in linie dreapta” e trecut la realizari, atunci nu prea mai raman multe de spus… a propos, de “critic atac” ai auzit?

    Costi Rogozanu intervine…

    Multam, Frodo, pentru replica inteligenta.

    …Nu fără a-l mustra sever pe DP Aligică:

    Asta e diferenta majora dintre noi. Si te invit s-o respecti macar acolo in tacere, in spatele monitorului.

    Concluzie personală: În ultimele luni am avut ocazia să interacţionăm cu cei de pe Critic Atac, „interacţionăm”, pentru că de „dezbatere civilizată” nu poate fi vorba. Competenţele criticatacilor într-ale argumentării, dialogului şi dezbaterii sînt atît de rudimentare încît pentru a-şi face loc pe scena dezbaterii intelectuale serioase recurg la atacuri la adresa lui Vladimir Tismăneanu, HR Patapievici, DP Aligică; atacuri pubere din care nu lipseşte grobianismul. Părerea mea este că intelectualii de talia lui Vladimir Tismăneanu şi DP Aligică îşi iroseasc timpul preţios răspunzînd frustrărilor grandomane ale unor teribilişti neinteresaţi de dialog, ci de expunere. Observ că strategia pe care ei o aplică în cazul nostru, cînd cerem răspunsuri la întrebări şi nedumeriri valide, este expedierea. Noi sîntem „infrecventabili”, o adunătură de „circari, fundamentalişi de că***„, spun ei, prea mici pentru ambiţiile lor. Eu cred totuşi că sînt mai mici decît se cred, mai exact, ne putem ocupa noi de ei. Replicile pe care le primesc peste acest nivel, prin expunerea cîştigată, le alimentează curajul şi îi legitimează suplimentar să ignore cîteva probleme pînă la a căror lămurire, Claude Karnoouh, Vasile Ernu şi Costi Rogozanu, în opinia mea, sînt absolut infrecventabili la nivelul spre care ţintesc!

    Domnilor, vă invit!

    Claude Karnoouh şi noul fascism de stînga-dreapta
    Imperiul criticatacă, partea I, partea II, partea III, partea IV
    ☭ Continuatorii Partidului Comunist Român ☭

    3 gânduri despre “Criticatac, dezbaterea civilizată şi lungul nasului

    1. Nu stiam ca dl.Costi Rogozanu este un intelectual. Iar daca nu este,ce se baga ?

    2. Salut cristoiu! N-ai inteles? 🙂 Se baga pentru ca nu este bagat in seama, pentru ca Dragos Aligica a indraznit sa considere CriticAtac (si apartinatorii) un demers inconsistent si nu l-a pus drept contrapondere intelectualilor dreptei, a Think tank-urilor ISP, CADI si platformelor Blogary si Inliniedreapta.

    3. Cuvantului „fundamentalist” nu poate fi folosit ca invectiva. Fundamentalist este acel individ care crede in Dumnezeu, in familie, in traditii. Fundamentalist este omul in lupta sa cu cei ce atenteaza la firesc, cu reformistii de orice fel ( liberali, comunisti, socialisti, ecologisti sau alti schimbisti.) Fundamentalistul este parintele, prietenul, cetateanul in starea sa cea mai inalta, mai responsabila si mai curata. In lupta firescului cu nefirescul unii isi pierd proprietatea cuvintelor si intorc semantica cu dosu’n sus. Cea mai mare realizare a acestor indivizi organizati in diverse grupuri, partide, sindicate, loji, secte sau redactii este acela de a fi bagati in seama. Ei trebuie urmariti si orpiti la timp. Atat.

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.