Domnia lui Obama, în cifre

    Print Friendly, PDF & Email

    În urmă cu cîteva zile, Barack Obama a declarat cu ocazia unui interviu pentru un post de televiziune din Orlando, Florida: „[SUA] este o țară minunată care s-a cam moleșit în ultimele două decenii.” Într-o cuvântare din 24 septembrie, adresată comitetului conducător al deputaților negri din Congres: „Mă aștept ca voi toți să mărșăluiți cu mine și să strângeți rândurile. Ieșiți din papucii de casă și încălțați pantofii de marș. Treziți-vă. Încetați cu plângerile, bombănelile și lamentările. Trebuie să strângem rândurile și să ne grăbim. Avem multe de făcut.” Pentru o audiență liberală, cu ocazia unei mese festive organizată în Los Angeles, un scopul strângerii de fonduri pentru campania prezidențială din 2012: „Nu v-am promis că va fi ușor. Dacă vroiați ușor, nu ați fi făcut campanie [în 2008] pentru Barack Hussein Obama.” Altă colectă, în New York, același mesaj: „Când m-am aflat în Grant Park [în seara alegerilor din 2008] v-am avertizat pe toți: va fi greu.”

    Un cuvânt apare frecvent în discursurile recente ale lui Obama: sacrificiu. „Dacă fiecare ar adopta o atitudine de sacrificiu comun, de a nu împovăra doar persoane individuale, am putea rezolva problema datoriilor și deficitului chiar și săptămîna viitoare.” – remarci la o adunare cetăţenească din Illinois. Sau cu ocazia altei adunări cetățenești, din Decorah, Iowa: „Fiecare trebuie să facă sacrificii. Oare vom avea o țară în care fiecare își va asuma partea lui de sacrificiu și astfel va beneficia de partea lui de șanse?”

    Încetați cu văicărelile. Destul cu bombănelile de nemulțumire și vociferările critice. La muncă. E timpul pentru sacrificii, nu de vorbărie. Obama le reproșează americanilor faptul că nu se străduie și nu sacrifică destul pentru a realiza agenda administrației Obama. Cu o economie sclerotică și un indice de nepopularitate în creștere, Obama este frustrat că nu reușește să încovoaie opoziția Republicană și țara după voința sa. Eșecurile în serie ale politicilor sale se datorează americanilor, care în loc să mărșăluiască spre viitorul luminos al statului omniprezent si omnipotent, privesc în jur și deslușesc în viața cotidiană semnele unui declin socio-economic și ale unei corupții de valori nemaîntălnite în istoria Republicii.

    Dar Obama este nemulțumit de alt declin. Adulația Americii pentru Obama s-a moleșit și nu dă semne de învigorare. De aceea merg lucrurile din ce în ce mai rău.

    3 gânduri despre “Domnia lui Obama, în cifre

    1. Pantofii de maş reprezintă pentru Obama simbolul hărniciei. Nu ghetele de muncitor, nu pantofii de medic, profesor sau comerciant.
      Pantofii de marş, încălţămintea cea mai asortată la şapca de activist.

    2. How North Dakota Became Saudi Arabia
      http://online.wsj.com/article/.....32438.html

      Mr. Hamm ranks 33rd on the Forbes wealth list for America, but given the massive amount of oil that he owns, much still in the ground, and the dizzying growth of Continental’s output and profits (up 34% last year alone), his wealth could rise above $20 billion and he could soon be rubbing elbows with the likes of Warren Buffett.

      His only beef these days is with Washington. Mr. Hamm was invited to the White House for a „giving summit” with wealthy Americans who have pledged to donate at least half their wealth to charity. (He’s given tens of millions of dollars already to schools like Oklahoma State and for diabetes research.) „Bill Gates, Warren Buffett, they were all there,” he recalls.

      When it was Mr. Hamm’s turn to talk briefly with President Obama, „I told him of the revolution in the oil and gas industry and how we have the capacity to produce enough oil to enable America to replace OPEC. I wanted to make sure he knew about this.”

      The president’s reaction? „He turned to me and said, ‘Oil and gas will be important for the next few years. But we need to go on to green and alternative energy.

    3. Mark Steyn, despre 0bama, absolut delicios 🙂

      „The way I think about it,” Barack Obama told a TV station in Orlando, „is, you know, this is a great, great country that had gotten a little soft.”
      He has a point. This is a great, great country that got so soft that 53 percent of electors voted for a ludicrously unqualified chief executive who would be regarded as a joke candidate in any serious nation. One should not begrudge a man who seizes his opportunity. But one should certainly hold in contempt those who allow him to seize it on the basis of such flaccid generalities as „hope” and „change”: That’s more than „a little” soft. „He’s probably the smartest guy ever to become president,” declared presidential historian Michael Beschloss the day after the 2008 election. But you don’t have to be that smart to put one over on all the smart guys. „I’m a sap, a specific kind of sap. I’m an Obama Sap,” admits David Brooks, the softest touch at The New York Times. Tina Brown, editor of Newsweek, now says of the president: „He wasn’t ready, it turns out, really.”

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.