Politizarea homosexualității și marxismul cultural. Raportorul legii Taubira: despre marxism e vorba.

Raportorul legii Taubira (casatoria homosexualilor in Franta) de la Senat, Jean-Pierre Michel:
„Poziția mea e că e drept ceea ce spune legea. Ei bine, asta e tot. Iar legea nu se referă la o ordine naturală. Aceasta se referă la un raport de forțe la un moment dat. Punct. Acesta este punctul de vedere marxist al legii.” (Andreea P)

Transcriere parțială:
Am organizat acțiunea asta pentru că e foarte important să înțeleagă toți românii ce se întâmplă în Franța. E, în primul rând, foarte greu să înțelegi pentru că mass-media nu prea vorbește de manifestațiile din Franța care sunt enorme, sunt masive, milioane de oameni care ies în stradă.

Inițiative precum căsătoria homosexualilor, legalizarea eutanasiei, chiar și avortul și toată revoluția sexuală, nu sunt lucruri care vin din Occident și nu țin de dezoltarea economică și prosperitatea pe care cunoscut-o Occidentul în ultimele decenii. Sunt fenomene contra-culturale care se trag din marxism. Este important să vedem care e filiera. Lucrurile sunt legate direct de ideologia marxistă, care în ultima vreme a suferit niște transformări. Nu mai e vorba de marxismul clasic care povestea tot felul de chestii cu economia, relațiile de producție, capitalismul ș.a.m.d. Lucrurile s-au schimbat foarte mult, dar tot despre marxism vorbim. Acum revoluția e la nivel de societate și la nivel de obiceiuri, la nivel de cultură, pentru că în domeniul economic s-a dovedit un fiasco total. Băieții, totuși, nu s-au lăsat de revoluție, iar cei care promovează acum toate aceste inițiative sunt urmașii ideologici ai marxismului, generația 1968, care în acest moment conduce, pot spune, toată Europa Occidentală.

E important să înțelegem. De ce? Pentru că noi nu avem de ales între Rusia lui Putin și „Occidentul depravat”. Noi trebuie să facem un efort de discernământ să înțelegem ce avem de apărat din Occident și ce trebuie să respingem din Occident. Nimeni nu ne poate scuti de un efort intelectual de a căuta resursele necesare, internetul e la dispoziție, lucrurile nu sunt secrete, să punem mâna să vedem cine suntem noi și cine sunt ei și cu cine trebuie să ținem. O mare greșeală ar fi să respingem Occidentul în bloc și să ne aliem cu cei care au inițiat de fapt aceste mișcări contra-culturale în Occident – e vorba de marxim, lucrurile astea se trag din vechiul URSS. Sunt documentate de-a lungul deceniilor tentativele sovietice de a infiltra cultural Occientul, de a susține toate mișcările care subminează moralitatea.

Referințe:
Comunicat – Miting de solidarizare cu mișcarea La Manif Pour Tous din Franța
Franța sacrifică democrația pe altarul homosexualității
Nicolas Bernard-Busse primul deținut politic din Franța
Inna Shevchenko topless pe baricadele revoluţiei culturale franceze
NKVD et la République Socialiste Française

The following two tabs change content below.
Anca Cernea

Anca Cernea

De profesie medic, Anca Cernea este preşedintele Fundaţiei Ioan Bărbuş, fiica fostului lider si senator naţional-ţărănist. Anca Cernea a fost vicepreşedinte al Tineretului Universitar Naţional Ţărănesc şi al Organizaţiei de Tineret a PNŢCD la începutul anilor '90. În timpul guvernării CDR, Anca Cernea a fost director al Direcţiei Relaţii Internationale în cadrul Departamentului pentru Administraţie Publică Locală al Guvernului României.

30 de gânduri despre “Politizarea homosexualității și marxismul cultural. Raportorul legii Taubira: despre marxism e vorba.

  1. @1

    „Originile Corectitudinii Politice” un articol foarte important care, cred eu, n-ar strica sa fie republicat. Ce spui Vlad?

  2. Te felicit Anca pentru capacitatea voastra de a pricepe ce se intampla in Franta in legatura cu acest simulacru de evolutie societala.

  3. Felicitari pentru manifestatia de solidaritate de duminica! Multam’ mult pentru video, Anca explica foarte bine si clar ce se intampla si care e responsabilitatea fiecaruia in contextul de fata. Unii nici acum nu realizeaza, nu sunt convinsi sau nu vor sa vada ca ideile marxiste sunt la baza acestor propuneri legislative, din pacate… Raportorul legii Taubira de la Senat, Jean-Pierre Michel, a recunoscut clar, pe fata referinta la marxism: „Ce qui est juste, c’est ce que dit la loi. Voilà, c’est tout. Et la loi ne se réfère pas à un ordre naturel. Elle se réfère à un rapport de force à un moment donné. Et point final. C’est le point de vue marxiste de la loi.”
    http://lesalonbeige.blogs.com/.....a-loi.html

  4. E idiot, dar sentimentalicește, nu pot să nu vă dau dreptate, pe distanță mică, cel puțin. Pe de alta parte, intr-adevăr, nu se legiferează ( in Parlament) legea naturală- e just. Este întotdeauna expresia unui raport de forțe, cum le-ar zice?…interumane. Pe de o a treia parte, de ce oare nu încercați să vedeți TOT peisajul: marxismul „practic” a legiferat întotdeauna împotriva homosexualilor. Este cunoscută campania lui Castro impotriva homosexualitații (prin 67-68…îi plasa, ca pedeapsa, în unitațile de ajutor al Armatei). Zic asta ptr ca lui Andrei Pleșu tocmai i s-a năzarit ca (transexualitatea, nu homo….) ar avea origini cubaneze (in penultima Dilema)-ceea ce e cu totul imposibil. Nu este insă imposibil ca o interpretare cultural- delirantă a lui Marx să VREA să înteleaga din pozițiile sale impotriva „instituțiilor burgheze” SI O INCUVIINTARE A CASATORIEI GAY. Se poate extrage și asta din marxism, dar daca-ti pierzi complet Nordul: acela ca este intai o institutie naturala si APOI una „burgheza”. In manifestul PC zice că familia „burgheză” duce la suprimarea celei „proletare” si de aici lupta impotriva ei (a celei „burgheze”). Este un tip de familie („proletara”) impotriva alteia („burgheza”) – si NU tipul homo impotriva tipului hetero (natural). Ca sa fiu cu totul clar: nu sunt pentru casatoriile gay, (sunt impotriva, din motive religioase)- nici „marxist”. Dar cred că partizanatul trebuie să stea pe ceva clar, nu pe găselnițe.

  5. Și, pentru că te interesează subiectul, iată o analiză cu iz istoric chiar de la botul calului:

    There is nothing in queer theory as described above to which Marxists could, on the face of it, object. Since the 19th century—as I show below—Marxists have described how ideas of masculinity, femininity, marriage and so forth have developed historically. We accept that sexuality is socially constructed, setting Foucault’s account in the context of the development of capitalist society. We work towards a socialist revolution which will not only advance economic justice but involve profound changes around sex and sexuality, undermining accepted concepts of what it means to be a woman or a man, and vastly extending the choices people can make as regards sexuality.

    Marxists’ initial response to queer activists must therefore be one of solidarity. Both Marxists and queers are revolted by the sexism, homophobia and transphobia that blight the lives of so many people in so many ways. We believe that a better world is possible, we long for it, and we commit ourselves to struggle towards it. That commitment means that we have a duty to debate, within our traditions and between them, how to bring about change. It’s in this spirit that I want to comment, from the Marxist side of the debate, on what seem to me to be weaknesses in queer politics—weaknesses in the sense that they make it harder to take the struggle forwards—before making some remarks about the word “queer” and the ideas of Judith Butler, and then finally outlining what seem to me the strengths of the Marxist position.

    …..

    Marx, Engels and the socialist tradition

    Such constructive dialogue between the queer and Marxist traditions is, unfortunately, rare. Foucault never engaged with non-Stalinist versions of Marxism, and provocatively dismissed Marx’s own writings: “Marxism exists in 19th century thought like a fish in water: that is, unable to breathe anywhere else”.56 Much of today’s queer theory accepts the common-sense view that Marxism is outdated, made irrelevant in developed societies by the decline of heavy engineering and coal mines, and everywhere by the fall of the Soviet Union.

    This is not the place for a general defence of the Marxist tradition. But it is worth saying something about Marxist attitudes to gender and sexuality—beginning, as Butler does, with the works of Marx and Engels.

    The first point is that Marxism has never been what many believe it to be, a politics about economic justice with no real interest in human emancipation. From his earliest to his last writings, Marx’s condemnation of capitalism includes its failure to give human beings the dignity they deserve. This process is rooted in the economic nature of capitalism, but goes beyond it:

    The worker feels himself only when he is not working; when he is working he does not feel himself. He is at home when he is not working, and not at home when he is working. His labour is…not the satisfaction of a need but a mere means to satisfy needs outside himself.

    Earlier in the same passage Marx has explained the effect on the worker of the fact that work under capitalism is not about the worker realising his potential, but necessary in order to live:

    Labour is external to the worker…he therefore does not confirm himself in his work, but denies himself in his work, feels miserable and not happy, does not develop free mental and physical energy, but mortifies his flesh and ruins his mind.57

    Marx refers to this experience as “alienation”, and it affects the whole of capitalist society. Public life is divided from private, and people are encouraged to think that isolated, private individuals are the basic units of society, instead of groups. We are told that the economy, an institution created by human beings, is beyond human control. Eating, drinking and sex, which should be social functions, and so, as Marx puts it, “human”, tend to become nothing more than the satisfaction of physical needs.

    Capitalist society contradicts human nature. This is not a fixed human nature but one which is produced by the activity of human beings themselves. The Marxist philosopher István Mészáros comments:

    Marx’s protest against alienation, privatisation and reification does not involve him in the contradictions of an idealisation of some kind of a “natural state”. There is no trace of a sentimental or a romantic nostalgia for nature in his conception. His programme…does not advocate a return to “nature”, to a “natural” set of primitive or “simple” needs but the “full realisation of man$7_$_s nature” through an adequately self-mediating human activity.58

    Such accounts of history seem, in principle, compatible with the accounts of changing sexuality and human nature that emerge from social constructionist histories.

    Marx and his collaborator Frederick Engels also comment more directly on sexuality and the family. In the Communist Manifesto, for example, they call for the abolition of the family and condemn bourgeois sexual hypocrisy.59 Late in his life Engels used anthropological evidence—some of the first of its kind—as the basis for his book The Origin of the Family, Private Property and the State.60 Just as Marx had sought to undermine capitalism by pointing out that institutions like private property are not natural, but have developed through history, so Engels is concerned to call into question current ideas about marriage and sexuality, to put them into context and show their historical development. Nor is this development a consoling story of advances from “primitive” beginnings to “advanced” civilisation: Engels suggests that the social position of women was much higher in some prehistoric societies, for example. There are problems with Engels’s book: most of the evidence on which it relies is outdated, it lapses occasionally into a teleological view in which human society is pushed forwards by natural selection, and Engels makes, in passing, a couple of homophobic remarks. Yet, in its suggestion that such things as male dominance, jealousy and monogamy are not natural or universal, but socially constructed, the book was enormously advanced for its time, and remains a testimony to Marxists’ involvement in issues of gender and sexuality.

    That involvement has continued since Engels: high points of the Marxist tradition of sexual liberation have been those revolutionary or near-revolutionary situations where the struggles of workers to overthrow capitalism have opened up a space where many accepted ideas can be called into question, and sexual freedom advanced, as in the Russian Revolution of October 1917, the November 1918 Revolution and the Weimar Republic in Germany, and the struggle against apartheid in South Africa, leading to the first constitution in the world to guarantee lesbian and gay rights.61

    Marxism shares many goals with queer theory and politics, and Marxists accept at least elements of its understanding of history and society. But other aspects of queer theory seem less helpful in taking forward struggles for gender and sexual freedom. Foucault tells us that sexual liberation is a myth; queer political strategies make it harder for activists to relate to moderate LGBT people who might want to marry, or to working class people far outside the campuses; postmodernism tells us that we can only understand the world, and can only change it, in fragmentary and marginal ways.

    Yet economic crisis, the growth of fascism and the risk of environmental catastrophe, along with the continuing reality of homophobia and transphobia, make the need for a general challenge to existing society clear. One of the great strengths of the anti-capitalist movement in the first years of this century, after all, was its stress on the connections between different struggles. Marxists argue that homophobia is rooted in capitalism and its promotion of the family: the working class is the key agency in ending capitalism, because workers have the economic power to destroy it. General politics, class struggle, then forms the context for struggles around gender and sexuality, as the historical account above suggests—not the other way around. But this is not to say that sexuality is a secondary issue compared to the economy—the goal of all our struggles is to destroy the society that robs us of our humanity in a hundred ways, including those that involve gender and sexuality. Despite the real differences between Marxism and queer theory, on this we can all agree.

    Queer theory and politicspublished by International Socialism (a quarterly journal of socialist theory)

  6. Emil Borcean
    Pentru ca am trait cam 10 ani în compania (extrem de dezagreabilă) a unor pedei franţuji…cum să zic? „Intelectuali” – prevăzuţi cu tot atâtea argumente câtă nesimţire, AM cunoştinţă de repertoriul argumentativ al ipochimenelor. Care (repertoriu) nu are în comun cu marxismul decât revolta faţă de „bourgeoisie”. Sunt sigur că ştiţi ce încărcatură are cuvântul în franceză. Este adevărat, POT dezvolta simpatii pasagere faţa de LCR (de pilda). Dar din motive foarte diferite. De altfel există (şi la noi, cred) o aristocraţie homosexuală care nu mai urăşte „la bourgeoisie” pentru ca face parte din ea – caz în care homosexualitatea se va citi ca „peche mignon”, iar homosexualul ca vedetă. Marx poate fi deci folosit de oamenii aştia CA PRETEXT, ca argument. Se poate chiar ca în mintea confuză a soixantehuitarzilor, homosexualitatea să sune a marxism. Dar am avea atunci un marxism pe faţa, unul pe dos: unul care pedepseşte homosexualii (nicio ţară comunistă nu a făcut excepţie)- şi unul care-i iubeşte. Veţi întelege sper ca nu poate fi ACELAŞI marxism. „Jana” e complet transformată, e cu căptuşeala pe afară. Ei…..se mai numeşte „Jana”? Pot întelege ca politicianul X va folosi numele lui Marx ca argument politic-ideologic, dar din ce spune d-na Anca Cernea iese ca chiar credeţi (domniile voastre, nu ei) ca de-acolo se trage. Se trage din 68, fără îndoială, dar 68 NU era doar marxist. Era polimorf.

    Restul…nu am timp să citesc decăt ce aţi lipit, nu si linkurile…dar nici acolo lucrurile nu sunt fara nuanţe….
    Ce scrieţi aici pare mai degrabă propagandă….atât de simplu e, vă rog să mă iertaţi. (Nu-mi dau seama dacă nu acesta este rostul siteului, totuşi- in cazul acesta ar fi legitim să pară).

  7. Andrian, discutia de aici cauta sa explice si sa discute sursele miscarii gay din prezent — e vorba de un produs al lui 68 (unul dintre ele ) care l-a avut ca ideolog principal pe Herbert Marcuse. Vom reveni cu texte despre Marcuse, 68 si politizarea homosexualitatii de marxisti.. Pana la urma, nu ai oferit nici un argument ca ce se spune aici ar fi propaganda, altul decat o disculpare indoielnica a mutatiilor recente ale marxismului. Raportorul legii Taubira din franta, deci cel care cunoaste cel mai bine continutul ei si dezbaterile din jurul legii, spune ca e marxista, tu spui ca de fapt greseste (sau induce in eroare?).

    Poate explici mai clar cum si de ce, iar noi vom incerca sa ii transmitem lui Jean-Pierre Michel ca greseste.

  8. Nuanțe. Polimorf. Ce scriem aici e simplă propagandă.

    Anca spune clar că avem de a face cu marxismul economic și cu marxismul cultural. Primul a justificat revolutia din octombrie și este teza justificatoare de la baza statelor de tip sovietic (URSS, RPR/RSR, RDG, etc). Al doilea s-a desprins din matricea originală în anii 1920, cu scopul declarat de a explica eșecul lamentabil al exportului de revoluție proletară în stadiul final al primului război mondial. Școala de la Frankfurt. Opera lui Gramsci. Teoreticienii marxismului cultural găsesc refugiu în mediul universitar american, ca urmare a mediului neprielnic creat de naziști. A urmat o perioadă de gestație și de proliferare sub radar. Deceniul 1960 – polimorf, nuanțat și bulversant – a fost dominat de ideile lui Herbert Marcuse, Eric Fromm, Theodor Adorno, Max Horkheimer. Primul a devenit o celebritate filozofică în anii 1960, cu un impact profund asupra mișcării hippie, a studenților și activiștilor de stânga din SUA. Personalitatea Autoritară, publicată de Adorno în1950, a creat mitul echivalării trăsăturilor psihologic-sociale ale omului normal cu profilul tipic al fascistului. Printre trăsăturile „fasciste” descoperite de Adorno se număra și atașamentul față de sexualitatea tradițională. Marcuse, primul gânditor vedetă populară de rang global, a devenit celebru (inițial numai în circuitul academic) datorită unei cărți publicate în 1955: Eros și Civilizație. Fără nuanțe și polimorfisme (pentru astea trebuie să citești cartea, bineînțeles numai dacă îți calci pe inimă și accepți sugestia unui propagandist), teza cărții este Marx + Freud = Libertate pe un palier dialectic superior. Marele Guru lansează ideea că biologia este o luptă continuă împotriva reprimării instictelor. Cică societatea industrială modernă este la bază opresivă (mda, baza e întotdeauna monolitică și cam refractară la nuanțe și polimorfism) deoarece ne împiedică să realizăm un potențial social care „se fundamentează pe o experiență diferită a existenței, o relație fundamental diferită între om și natură și relații existențiale fundamental diferite”. Super-eul dictat de normele societății capitaliste asuprește instinctele ce abia așteaptă să fie descătușate de sub tirania convențiilor burgheze, iar această tensiune îl ține pe om prizonier al unei identități erotice false. Ceea ce duce la alienarea prin muncă, deoarece muncitorul are libidoul oprimat.

    Iar la început de tot marele Georg Lukacs a implementat un program de educație sexuală total dezinhibatoriu în republica maghiar-sovietică a lui Bela Kun, din 1919.

    Am punctat câteva lucruri pe sărite. Acum, referitor la blocul țărilor comuniste și restul lumii: a existat un marxism autohton și unul de export. Țările cu regim comunist nu au gustat din varianta de export deoarece scopul ei era pur tactic, de a detona societățile occidentale prin introducerea revoluției sexuale. Argumentul economic fusese demult pierdut. În schimb pentru țările din „lagăr” revoluția sexuală nu avea rost, deoarece puterea fusese deja cucerită, iar o societate permanent întoarsă cu fundul în sus nu poate funcționa mult timp la parametri de siguranță optimi pentru perpetuarea regimului. Marxismul este o formă de conformism despotic, iar destabilizarea sexuală nu poate face parte din politica unui regim marxist. Doar din agitația necesară pentru instaurarea unui regim marxist.

  9. Da…
    Domnule, când cineva va deveni homosexual pentru ca a citit „Freud+Marx” abia atunci lcrurile vor căpăta turnura pe care vreți s-o dați. Pâna una alta, cauza homosexualității, a faptului practic, NU este „Freud+Marx”. Dar Marcuse poate fi folosit ca justificare post factum, a ce veți vrea. Întâi esti pd, și în această calitate ți se năzare că vrei mariage și pentru tine, și APOI îți cauți argumente. Este adevărat, le poți găsi în ce produc „intelectualii”, dar nu asta te face homosexual. Si nici intelectualii ziși nu pot fi ținuți responsabili de urmările practice a ceea a ce au ouat. Dacă nu, trebuie să acceptăm că Wagner este vinovat pentru lagărele de concentrare. (Se zice, de altfel ca e Nietzche, e o prostie des auzită). Duceți-vă între cei care demonstrează la ….asta….a homosexualilor, cu steagul multicolor….și o să constatați ca habar n-au de „marxism”. Cunosc, de altfel, studenti de dreapta care participă (pentru că e „distractiv”). Poti să-l incluzi pe Marcuse, sau pe cine mai vreți – Freud, să zicem, în bagajul tau cultural dar nu vei intreprinde acțiuni care pornesc din el (din bagajul cultural). Vei constata ca exista „libido” că ai și tu că acținezi în baza lui, da nu te-a dotat Freud cu „libido”!. Chiar dacă nu-l citești (MAI ALES DACA nu-l citești) actionezi din „libido”. Repertoriul cultural al lui Daniel-Cohn, să zicem, este posterior apetitului lui pedofil. Intai are apetitul, și apoi îl justifică ideologic, cu argumente „culturale”. Un exemplu mai apropiat: (pentru că ați scris prostioara cu rasismul bebeilor) întâi ai repulsie fața de pielea neagra apoi îți construiești argumentația ideatică rasistă. Bebeul NU e rasist pentru ca nu are ideația, are DOAR repulsia. Va deveni rasist abia cand va avea si argumentele. Asta ca sa spun ca sunt lucruri diferite -sentimentele de idei- foarte diferite. „Marxismul” este intr-adevar, furnizor de argmente pentru o anumita dispozitie interioara, dar intai ai dispozitia (predispozitia), apoi argumentele. Marxismul și post marxismul nu produc pedei; produc doar „argumente”. Pe care….cum il cheama….(raportorul la l. Taubira) le va folosi, așa cum le folosiți și voi – în sens opus. Ori dintr-o bătaie pe argumente nu iese un caracter sexual. CEVA iese din FAPTE. Faptele însă sunt deseori în mâna Domnului, nu a noastră. Nu va veni casatoria homosexuală peste noi (cum zice AC in intreviu) decat daca pulsiunea initiala, predispozitția, va avea masa critică necesară. Ce poate face propaganda este sa furnizeze argumente, astfel încât heterosexualitatea sa devină heterosexualISM- sa capete fundament ideatic. (ca in cazul bebeului „rasIST”).
    Despre polimorfismul zis, scurt. In Cehia si Polonia a fost antisovietica, in Fr. a inceput cu o demonstratie a dreptei nationaliste, (la Nanterre). Recuperarea de catre PCF a venit peste 3-4 zile. E recuperare, nu inițiere! (PCF a avut chiar, la un moment dat, o pozitie opusa). In Quebec a fost nationalista. In Irlanda, le fel. In America, anti-Vietnam…..etc. A fost un vent de folie care a bătut peste lume….in care, este adevarat, stânga s-a inserat mai usor.

  10. Inteleg ca domnul Adrian Rusu il intelege pe Jean Pierre Michel (politicianul X @9) atunci cand acest soixantehuitard veritabil, ajuns acum un burghez venerabil si raportor al legii Taubira, intelege sa vorbeasca despre Marx si marxism „ca argument politico-ideologic” (@9) atunci cand este vorba despre drepturile homosexualilor, dar n-o mai intelege pe Anca Cernea cand, si ea, intelege sa vorbeasca despre marxism atunci cand vine vorba de revolutia sexuala si drepturile homosexualilor promovate de ea, de revolutie vorbesc.
    Domnul Adrian Rusu isi exprima convingerile cu atata claritate incat nu mai inteleg nimic!

  11. Nu inteleg propozitia, d-le Calehari. Iertați-ma. … Jean-Pierre-Ceva are dreptul să-și schimbe ideile, sau să rămână la ele. E la voia lui. ( Și Anca Cernea are același drept). Problema era daca marxismul încă naște monștri, iar eu ziceam e doar un epifenomen (marxismul, adică – afară că e mort și decedat de ceva timp). „Monstrul” nu se naște din vreo teorie. (Duminica placută!)

  12. @13
    Tovarase troll Adrian Rusu, acum te inteleg. Te inteleg, pentru ca spui ca repertoriul cultural al lui Daniel Cohn Bendit „este posterior apetititului sau pedofil” – DCB a fost mai intai un anarho – stangist veritabil (la 18 ani) si, cativa ani buni dupa aia, si-a manifestat apetitul pedofil.
    Inteleg ca esti un troll pentru ca „bebelusii albi rasisti” nu i-am descoperit noi, ci, inaintea noastra, i-au descoperit „cercetatorii’ progresisti de la Institutul Massachusetts – noi doar le-am semnalat imbecilitatea si fanatismul ideologic/
    Inteleg ca esti un troll cand afirmi ca in 1968, la Nanterrre, dreapta nationalista a declansat totul printr-o demonstratie!!
    In 1968, la universitatea din Nanterre, liderul studentilor socialisto – maoisti, tovarasul Daniel Cohn Bendit (anarhistul de stanga de care vorbeam mai devreme) a declansat totul si nu „dreapta nationalista franceza”.

    As continua sa le dau peste bot minciunilor pe care le spui, dar nu mai imi pierd timpul! Sper „sa-ti dea peste bot”, si asta cat mai urgent, unul dintre administratorii site-ului, aruncandu-te acolo unde ti-e locul, in spam.

  13. @15 Ca sa nu ajungem sa credem ca miscarea homosexuala doar a intinat idealurile, sugerez cateva lecturi despre metalitatea revolutionara.

    http://inliniedreapta.net/?s=m.....vlutionara

    acestea fac legatura dintre Marx, Gramsci, cultura vestica si miscarea homosexuala, ca si dintre Nietsche, Wagner (, Darwin) si lagarele naziste.

    Ideile au consecinte. Ideile revolutionare se lasa cu prapad moral si fizic.

    Sugerez, de asemenea, sa cititi tot textul Ancai,

  14. @15
    Relativism de doi lei: ” Jean Pierre Ceva are dreptul….Anca Cernea are acelasi drept”
    Cat despre „Monstrul” nu se naste din vreo teorie”, iti atrag atentia (pentru ultima oara, pentru ca n-am sa mai intervin) ca „monstrii” ideologici, pentru ca de ei vorbim, se nasc din idei transformate in teorii. Asa ca, pentru ca nu sunt un relativist, iti atrag atentia ca ai mai emis o imbecilitate! Dar, nu-i asa?, ai tot dreptul! 🙂

  15. Domnule, când cineva va deveni homosexual pentru ca a citit „Freud+Marx” abia atunci lcrurile vor căpăta turnura pe care vreți s-o dați.

    Dumneata ești contorsionist și n-ai decât să te înnozi în opturi, dar nu mă implica în aiurelile dumitale. Nu am spus așa ceva, nu reiese așa ceva. Plimbă turnura matale la altă masă.

  16. @19

    ” Plimbă turnura matale la altă masă.” Cel mai bun argument, de altfel singurul, pe care un astfel de „interlocutor” il intelege.

  17. @21

    🙂 E de ras sau esti de ras, asta nu mai are importanta! Afirmi la @13 ” in Fr. a inceput cu o demonstratie a dreptei nationaliste, (la Nanterre). Recuperarea de catre PCF a venit peste 3-4 zile. E recuperare, nu inițiere! (PCF a avut chiar, la un moment dat, o pozitie opusa).”

    Spui ca la Nanterre , repet, : dreapta nationalista a inceput protestele!

    Pasul 2 iti atrag atentia ca esti imbecil la @16, si ca nu dreapta nationalista a inceput protestele, ci studentii socialisto-maoisti condusi de anarhistul radical Daniel Cohn Bendit (membru al gruparii anahiste de extrema stanga Rosu si Negru)

    Pasul 3 Persisti in a te face de ras si postezi un link ca zdrobitor argument! Numai ca n-ai citit ce scrie acolo! Altfel sunt sigur ca nu l-ai fi postat 🙂

    Sa-ti redau eu pasajul care ne intereseaza: „en mai 68, les revendications des anarchistes dépassent le cadre de l’université : critique de l’ensemble des rouages du capitalisme, des institutions étatiques ainsi que des conditions de vie offertes par la consommation de masse.
    => les libertaires dénoncent les bureaucraties syndicales et politiques et appelle à l’auto-org° des étudiants et des travailleurs par le bas, sans chefs.
    Mouvance anarchiste = très large et faiblement structurée : cf. Daniel Cohn-Bendit, anarchiste libertaire, qui anime le groupe anarchiste Noir et Rouge à Nanterre à partir de 1967.
     le « Mouvement du 22-Mars » et son leader « l’anarchiste allemand » Cohn-Bendit
    ces groupuscules = unis dans le « Mouvement du 22-Mars » créé le 22 mars 1968 à la faculté de Nanterre. D’inspiration libertaire, son principal leader est Daniel Cohn-Bendit que Marchais critique dans son article. C’est ce mouvement qui est à l’origine de la contestation étudiante de l’université de Nanterre qui se conclue par la fermeture de cette université le 2 mai.
    Critique de « l’anarchiste allemand » Cohn-Bendit : apparaît le leader de la contestation nanterroise pour Marchais.
    Double défaut pour Marchais : est anarchiste et est allemand : DCB né d’un père allemand et d’une

    Prin urmare reiese clar din postarea ta ca „nu dreapta nationalista franceza” ci anarhistul Daniel Cohn Bendit a fost cel care a initiat si condus tulburarile de la Universitatea Nanterre. Rectific nu esti de ras, esti de plans!

  18. Fraților, nu are rost să ne petrecem duminica „discutând” cu unul care scrie așa:

    …nu am timp să citesc decăt ce aţi lipit, nu si linkurile…dar nici acolo lucrurile nu sunt fara nuanţe….

    Dacă scrie așa ceva, omul semnalează dintru început că a venit să facă propagandă pentru un anume produs (marxismul, în cazul lui), și că, dacă îi aduci informații și argumente, vorbești cu pereții.

    Dar e interesant să discutăm cazul Adrian Rusu.

    Ca sa fiu cu totul clar: nu sunt pentru casatoriile gay, (sunt impotriva, din motive religioase)- nici „marxist”.

    Rusu e împotriva căsătoriilor gay pt că omul are o credință religioasă. Marxismul. Fără ghilimele.
    Pentru el, marxismul cultural, inclusiv propaganda gay, doar au întinat marxismul. Rusu e marxist de modă veche.
    Tov Rusu, marxiștii sunt foarte severi cu aceia care rămân la stilul vechi și țin traiectoria inițială atunci când partidul face cotituri. Îi numesc deviaționiști și îi omoară în chinuri. Norocul tău e că noi suntem anti marxiști. Doar te dăm afară de pe ILD – chestie pt care, dacă meditezi mai mult, s-ar putea, peste un timp, să ne fii chiar recunoscător.
    Existența lui Rusu ca și cea a lui Castro și Cohn Bendit ilustrează faptul că marxismul, de vreme ce este fundamental mincinos, nu are nicio jenă să susțină orice chestie, precum și contrariul ei.
    Dacă iese la iveală că marxist-pedofilul Cohn Bendit a abuzat sexual copii de grădiniță, marxistul poate oricând recurge la soluția „Cohn Bendit doar a întinat”; sau Cohn Bendit încă nu era/nu mai era marxist atunci când s-a făcut pedofil. Sau, mai precis, atunci când făcea gălăgie împotriva burgheziei era marxist, iar în orele libere, când nu făcea asta, abuza copii și nu era marxist.
    Dacă iese la iveală că marxist-pedofilul Mao a violat sute de fetițe, va exista întotdeauna un Rusu, care să vină și să spună „Mao nu era un adevărat marxist, doar a întinat”.
    Treaba asta nu e de la Rusu, ci ține de esența dialectică a marxismului.
    De aceea Lenin a legiferat revoluția sexuală – cu tot tacâmul, inclusiv avortul și homosexualitatea, iar Stalin a revenit – cu metodele sale dure, bine cunoscute – la forme de moralitate socialistă mai asemănătoare celor burgheze. Și de aceea, peste veacuri, va exista mereu un Rusu, care va susține că adevăratul marxism este, de fapt, cel al lui Stalin/Lenin, după caz, iar celălalt (Lenin/Stalin, după caz),
    „doar a întinat marxismul”.
    Cu Castro e și mai simplu, pt că, dată fiind longevitatea marelui „Coma Andante”, cum îi zic cubanezii, individul a apucat să facă saltul calitativ, de la marxismul genocid la marxismul cultural, fiind încă la putere. Ce dacă i-a persecutat pe bieții gay, acum a dres-o, a întors-o, sub influența tov. prințese Mariela, și Havana a devenit Amsterdam-ul Caraibelor, sub steagul curcubeu. Nu neapărat pe post de capitală a desfrâului, ci pe vechiul post de centru de comandă al revoluției sovieto-marxiste din America Latină. Așa se face că toți fiii spirituali ai castromarxismului, ăia care în anii 60 puneau bombe în gări, spărgeau bănci și răpeau/omorau copii de militari, acum guvernează aproape tot continentul ibero-american, au parcurs și ei aceeași transformare dialectică, iar acum legiferează căsătoria gay și interdicția homofobiei. Ca să poată alde Rusu să-și aleagă dintre diferitele lor etape, și să vină să ne spună care era marxistă și care era întinatoare.
    Așa că, deși Rusu o să-și plimbe de acum turnura la altă masă, trecerea lui pe ILD a fost interesantă ca studiu de caz.

  19. Mai e ceva interesant de observat. Ceva ce Olavo de Carvalho denumește „premiza ocultă”. Apare de mai multe ori în comentariile lui Rusu.
    E vorba de câte o premiză, nedeclarată, utilizată deja în argumentare, ca și cum ar fi fost formulată, dovedită și acceptată de toți – deși nu a fost. Prin asta deja se construiesc elucubrațiile de ordinul 2, înainte măcar de a fi identificate, că să mai fie și disecate, premizele lor.

    Dar am avea atunci un marxism pe faţa, unul pe dos: unul care pedepseşte homosexualii (nicio ţară comunistă nu a făcut excepţie)- şi unul care-i iubeşte.

    Păi, cine a zis că propaganda gay a marxismului cultural e o dovadă de dragoste pentru homosexuali? Marxismul nu iubește pe nimeni. Nici pe muncitori, nici pe săraci, nici pe negrii din America, nici femeile, etc, etc, niciun grup în numele căruia pretinde că acționează. Propaganda pentru homosexualitate și recrutarea de noi persoane care să practice acest stil de viață sunt lucruri care nenorocesc, pur și simplu, nenumărați tineri, convinși de această propagandă să „încerce”, expunându-și la riscuri enorme sănătatea și viața.

    Întâi esti pd, și în această calitate ți se năzare că vrei mariage și pentru tine, și APOI îți cauți argumente.

    Păi, cine a zis că homosexualii reali vor de-adevărat să se căsătorească? Treaba cu căsătoria nu prea se potrivește stilului lor de viață, caracterizat prin schimbarea frecventă a partenerilor. Căsătoria gay nu e ideea unor homosexuali, ci a unor marxiști culturali, nu are legătură cu dorințele/nevoile homosexualilor, ci cu aruncarea în aer a familiei și a societății. Statisticile nu arată să se fi bulucit perechile de homosexuali la căsătorie în țările unde s-au introdus astfel de legi.

    Ori dintr-o bătaie pe argumente nu iese un caracter sexual. CEVA iese din FAPTE. Faptele însă sunt deseori în mâna Domnului, nu a noastră. Nu va veni casatoria homosexuală peste noi (cum zice AC in intreviu) decat daca pulsiunea initiala, predispozitția, va avea masa critică necesară.

    Idem. Cine a zis că în Spania lui Zapatero sau în Franța lui Hollande „căsătoria homosexuală” a venit pentru că „predispoziția a avut masa critică necesară”? Adică, presupunem din start, nici măcar nu mai discutăm asta, considerăm evident că aceste legi socialiste au intrat în vigoare în Spania și în Franța în momentul în care acumulările cantitative însumate (nr. de homosexuali) au făcut să se atingă masa critică (50%+1 din populația acestor țări a devenit homosexuală), moment în care s-a făcut saltul calitativ (s-a votat legea).

    Și noi ar trebui să înghițim chestiile astea la pachet, pt că deja Rusu a construit pe ele tot felul de alte edificii, și, ocupându-ne cu edificiile în sine, poate ajungem să uităm pe ce le-a construit.

  20. @6 Adrian Rusu

    Cand spui ca

    „… lui Andrei Pleșu tocmai i s-a năzarit ca (transexualitatea, nu homo….) ar avea origini cubaneze”

    fie minti cu nerusinare, fie esti incapabil sa intelegi un text simplu.

    Paragraful la care faci referire, scris de Plesu, suna asa:

    „Cu ceva timp în urmă, au făcut un concediu în sudul Mexicului, unde au purtat discuţii revelatoare cu unele grupuri de revoluţionari. Iarna trecută au ales să-şi facă vacanţa în Cuba. Au locuit la diverse familii şi au auzit poveşti minunate despre revoluţie. Au descoperit, astfel, că lumea trebuie ameliorată şi că fiecare trebuie să contribuie, după puteri, la realizarea acestui măreţ ideal. Şi cum aveau la îndemînă un fiu de cinci luni, s-au hotărît – mă-nţelegi – să-l emancipeze, să înceapă cu el. Înţeleseseră ceea ce pînă de curînd le scăpase: una dintre sursele cele mai otrăvite ale răului planetar este diviziunea tradiţională a sexelor – mai exact, distribuţia diferenţiată a „sarcinilor“, după cum eşti bărbat sau femeie. Storm va deveni, aşadar, un pion al luptei pentru dreptate şi pentru o lume mai bună, o maşină de război transsexuală, opunîndu-se liber oricăror tendinţe contrarevoluţionare. I-am văzut fotografia. E un băieţel foarte drăguţ. Habar n-are, deocamdată, cîtă libertate a dat peste el!”

    Plesu nu a sugerat niciunde faptul ca transsexualitatea ar avea origini cubaneze (?!). Doar faptul ca progresismul, pe care parintii copilului l-au asimilat in Cuba si in alte parti, i-a condus la concluzia ca pot face experimente pe copilul lor.

    Nu e nici macar o aluzie in textul lui Plesu care ar putea confirma afirmatia ta. Cand spui ca Plesu a sustinut ca transsexualitatea ar avea origini cubaneze, te descalifici definitiv. You are a joke.

    ws

  21. Ce varza e mr Rusu (nume predestinat? :D).

    Repertoriul cultural al lui Daniel-Cohn, să zicem, este posterior apetitului lui pedofil. Intai are apetitul, și apoi îl justifică ideologic, cu argumente „culturale”. Un exemplu mai apropiat: (pentru că ați scris prostioara cu rasismul bebeilor) întâi ai repulsie fața de pielea neagra apoi îți construiești argumentația ideatică rasistă. Bebeul NU e rasist pentru ca nu are ideația, are DOAR repulsia. Va deveni rasist abia cand va avea si argumentele.

    Andrei crede ca omul este prin definitie, un sclav. Al naturii, sclavul destinului, sclavul genelor cu care a fost conceput. Ceea ce e oarecum adevarat (dintr-un anumit punct de vedere – oamenii nu pot levita asa ca se poate spune ca suntem „sclavii gravitatiei”). Insa el transfera acest rationament mai departe, in zona alegerilor. Pentru Andrei oamenii nu au liber arbitru. Sunt aproape sigur ca nu intelege acest concept. Pentru el oamenii sunt facuti sa se supuna. Unui destin, unor substante chimice, se supun factorilor genetici (pentru el IQ-ul poate fi determinat la nastere si dupa aceea e fix – fals din nou, IQ/EQ se schimba semnificativ in timpul vietii), samd. Vechea intoxicatie marxista prin care unii sunt facuti sa fie „lideri” si altii sunt facuti sa asculte, pentru ca sunt „untermensch”. Desi „toti suntem egali”. Ghiveciul de premize false si povesti specific oricarui leftist.

    Da, creierul are anumite limite atunci cand vorbim despre plasticitatea lui. Da, exista anumite predispozitii genetice, exista trasaturi care se transmit mai departe (subiectul este foarte controversat). Insa aici el ignora capacitatea vietii de a se regenera, de a se adapta la un mediu, esenta ei, de fapt. El aplica un rationament darwinist in care elimina complet ratiunea, capacitatea omului de a lua decizii. El nu intelege deloc aceasta caracteristica unica ce ne diferentiaza de animal. Da, omul este un animal dotat cu instincte. Da, ratiunea tine instinct (si de aia e bine sa faci sport). Insa e mai mult de atat. Omul e supus senzatiilor pe care le primeste, cu ele formeaza perceptia realitatii, insa aici intervine cultura, mediul, si cel mai important: capacitatea lui de a distinge rational. Mai exact capacitatea lui de a anticipa (aici apare morala, mai exact capacitatea lui de a distinge binele de rau; daca nu e in armonie cu natura, daca ALEGERILE lui sunt gresite, fara sa tina cont de viitor, atunci ea se intoarce impotriva lui si il distruge).

    Aici Andrei, ca orice marxist, ignora partea legata de morala. Ea e irelevanta pentru el. Andrei crede in STIINTA, nu in povesti. Adica nu doar ca nu are mecanismele prin care sa inteleaga care va fi efectul alegerilor lui, dar nici nu vrea sa aiba vrun mecanism. Pentru ca el, ca orice marxist, pleaca de la ideea ca orice mecanism (moral sau nu) este viciat. El a iesit din logica invechita a lui Descartes, sau Newton, nu e un „mecanicist”. Inarmat cu noile descoperiri ale STIINTEI, se uita la noi cu duiosie, ca si cand s-ar uita la un orologiu vechi, din lemn, pus pe turla unei biserici intr-un sat, cu condescendenta (in opinia lui) unui turist ce se uita la ceasul sau electronic si cu melodii, din plastic ieftin si cuart de la mana, pentru a vedea daca orologiul bisericii indica ora corect. El nu isi regleaza ceasul dupa turla bisericii. Turla bisericii trebuie sa-si regleze ora dupa el. Satul nu isi mai traieste viata dupa ritmul stabilit de acel orologiu, acum fiecare isi poate stabili ora lui, dupa cum vrea. Pentru ca plasticul ala ieftin de la mana lui arata ora „mai exact„.

    Dar ce zic eu de ceasuri cu cristale de cuart. La o adica el poate trece mai departe, in fuzzy logic, in probabilitati. Ba chiar in mecanica cuantica. NIMIC NU E SIGUR, totul e relativ, nu stiati? Totul e o interdependenta! Un om nu poate exista singur – exista numai in relatie cu ceilalti, cu mediul din jur. Adica el se va supune relatiilor. „Spune-mi cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti”, samd. Aici e motivul pentru care el crede ca „omul e un sclav”, de asta crede ca totul este predestinat, determinat de ce e in jur. Indivizul este zero. Relatiile conteaza, mai exact determinarile ce vin din exterior, pentru ca „ele il definesc„, totul in Univers fiind interconectat, mai exact influentat de ce e in jur. Nu-i asa, Andrei? 🙂

    ..

    Insist putin in povestea cu fuzzy logic si ceasul cu cristale de cuart pentru ca e foarte importanta. E ceea ce a facut trecerea sistemului de referinta de la Newton, unde Universul functiona si planetele se invarteau intocmai ca rotitele unui orologiu vechi, cu mecanisme clare, pe care puteai sa pui mana, unde totul era PREDICTIBIL si la vedere, spre un Univers care poate fi bagat in buzunar. Si electronic, nevazut, neinteles aproape de nimeni prea bine, in detaliu si „foarte exact”. Omul de rand nu are nevoie sa stie ce se intampla cu acel cuart, nu? El vrea „ora exacta”, nu are nevoie de altceva. De ce sa-i umpli mintea cu detalii nesemnificative, ce sens ar avea sa-i spui ca pana si cuartul respectiv mai da erori, din cand in cand.

    Tot ce trebuie sa stie e ca „oamenii de stiinta” au trecut de la mecanica newtoniana, de la mecanismul orologiului, la ceasurile cu cuart. Din cand in cand, un articol in revista Science sau un documentar de 30 de minte pe Discovery sunt suficiente pentru a „demonstra” ca mecanica newtoniana e depasita, si ca azi se folosesc ecuatiile lui Einstein, adica „totul e relativ”. Satelitii ce transmit semnale GPS isi corecteaza periodic ceasul intern pentru a compensa variatia de timp ce survine la viteze mari. Nu e neaparat vorba de viteza luminii dar se simte. Daca nu ar tine cont de asa ceva atunci eroarea GPS-ului ar fi mult mai mare, ar ajunge la sute sau mii de metri, nu la 10-20. Asta e tot ce trebuie sa stie omul de rand, mai mult nu are nevoie. Teoria e demonstrata asa ca Joe este in siguranta, poate dormi linistit.

    Din cand in cand mai apar tot felul de experimente ce dau palpitatii (cum a fost cel cu neutrinii aia rai din Italia care depasisera viteza luminii cu 6 km pe secunda si i-au ingrozit pe specialisti) insa intr-un final teoria a fost confirmata din nou, pentru ca s-a demonstrat ca masuratorile nu tinusera cont de efectul Doppler de la satelit. Eh, 32 de nanosecunde, o simpla eroare. Se mai intampla. Nici ceasul de plastic de la mana nu este „FOARTE exact”, nu? Ce mai conteaza..

    Ei bine fix in aceste detalii se ascunde eroarea. Pentru un om de rand nu e atat de important ca GPS-ul masinii mai da rateuri, ca ii arata pozitia cativa zeci de metri mai la dreapta, sau mai stanga, ba uneori e chiar bine ca nu ii arata asa ceva. Teroristii ar putea construi bombe cu o precizie prea mare, avantajul militarilor ar fi mult diminuat. Omul de rand trebuie sa fie tinut in ignoranta,, nu trebuie sa stie el asa ceva. Ce sens ar avea sa-si umple capul cu tot felul de idei si teorii stiintifice, daca nu-l ajuta cu nimic in viata de zi cu zi, nu? Prin urmare nu va zice nimeni ca pana si ceasurile atomice au o eroare semnificativa, chiar si intre ele, chiar si cand sunt sincronizate permanent. International Standard Time nu e un standard fix, nu e ceva care sa fie stabilit intr-un singur loc, in turla bisericii, sau numai la Londra. Nu isi mai potriveste nimeni timpul uitandu-se la stele, in functie de meridian. Nu ne mai uitam la Soare sa vedem cand rasare (daca rasare :P), dimineata. Acum e o medie artimetica ponderata a mai multor ceasuri atomice, raspandite aiurea pe glob. Din cand in cand mai adaugam niste secunde (25 de secunde in ultimii 40 si ceva de ani) insa doar pentru ca noi facem aceasta concesie Pamantului, pentru ca se invarte el mai incet. Iar noi il toleram. Timpul nostru merge inainte. „Noi suntem cei universali”, nu pamantul, nu ne mai uitam noi la „erorile” de acum 100 de ani.

    Acum avem alte erori, mult mai mici. Avem ceasuri atomice cu eroare de o secunda la o suta de milioane de ani. Muuult mai bune ca cele mecanice, de pe vremea lui Newton, din turla bisericii, nu? Si in curand vom avea ceasuri cuantice, cu marja de eroare de o secunda la 3,7 miliarde de ani. Ce sa mai vorbim, deja ajungem la varsta Universului, cine mai e ca noi..

    Cam din punctul asta de vedere ne priveste Andrei. Se uita la noi si vede niste retrograzi ce nu inteleg nimic. Si care inca se incapataneaza sa isi stabileasca randuiala de zi cu zi dupa turla bisericii, in loc sa foloseasca si ei ceasuri de plastic, moderne, si cu cuart. Ne incapatanam sa ne uitam la un ceas la care putem sa punem mana pe rotite, cand el, modernul, are ceas de cuart.

    Conteaza pentru el ca pana si standardul universal de timp (UTC-ul) mai da erori? Ca NIMENI nu isi poate explica de ce apar deviatii mari, mult peste marja de eroare, intre un ceas atomic din Perth, Australia, si unul din LA? Ba mai rau, PERIODIC?! Conteaza pentru el ca fluctuatiile campului magnetic / gravitational ar avea vro influenta? Fluctuatii ce pana acum nu au putut fi explicate, intelese, adica NICI luate in calcul cumva? Conteaza ca atunci cand e vorba de acest subiect, „oamenii de stiinta” ridica din umeri complet neajutorati? Si drept urmare, atunci cand vorbesc de STANDARD de timp, in experimente, ei de fapt se refera la media aia ponderata de care ziceam? Asta este de fapt etalonul lor, o medie. Nu e ceva fix, nu e nici macar o constanta. De fapt ei nici macar in teorie nu sunt in stare sa defineasca vro constanta, ca pana si h-ul lui Plankt e definit ca un raport intre variabile. D’apoi in practica. In practica sunt in voia sortii complet (*cum s-a vazut si cu satelitii din urma cu 1 an, de le-a iesit astora viteza neutrinilor mai mare).

    Despre ce etalon vorbim aici? Planck time? E definit si el in functie de spatiu. Si de viteza luminii. Lumina care nimeni nu stie ce e de fapt, ca nu degeaba s-au ascuns cercetatorii la sute de metri in pamant, in ditamai buncarul de plumb, departe de locul experimentului propriu’zis, de groaza ca ar fi influentat cumva cu mintea lor experimentul cu fotonul care ba e unda, ba particula, in functie de cum vrea el. Ce e materia? Exista cumva? Dar TIMPUL? Sunteti siguri ca timpul curge la fel? Feynman nu prea era. Ba chiar zicea ca poate merge invers. De spatiu sau Gravitatie nici nu mai zic.

    „As a man who has devoted his whole life to the most clear headed science, to the study of matter, I can tell you as a result of my research about atoms this much: There is no matter as such. All matter originates and exists only by virtue of a force which brings the particle of an atom to vibration and holds this most minute solar system of the atom together. We must assume behind this force the existence of a conscious and intelligent mind. This mind is the matrix of all matter” – Max Karl Ernst Ludwig Planck. Das Wesen der Materie [The Nature of Matter], speech at Florence, Italy 1944.

    Habar nu avem. Insa bine ca Andrei si restul leftistilor (ca la ei ma refer de fapt), stiu ei SIGUR ca orologiul ala pe care poti sa pui mana e gresit. Stiu ei „sigur” el ca modelul cartezian, mecanicist si cu rotite, este gresit si nu mai corespunde Realitatii. De ce? Pentru ca logica lui ii spune ca nu putem fi siguri de nimic. De fapt, el e sigur ca nu putem avea logica. Pentru ca nu putem fi siguri. Mai putin pe faptul ca nu avem logica, ca acolo e „foarte sigur”. Desi nici acolo nu e sigur de nimic. 🙂

    Neavand logica, nu poti avea nici ratiune, nu? Avem doar „diferite modele”, diferite ceasuri electronice de mana, unele din plastic, altele cu curea de piele, unele chiar cu GPS (ce au eroare destul de mare dar nu conteaza pentru ca the Map is not the Territory, nu?), prin care fiecare isi aproximeaza si masoara Realitatea in care traieste cum stie mai bine, individual, fiecare pe pielea lui, cu ceasul (de plastic) si morala proprie. Individuala. Personalizata. Adaptata si relativizata la mediu, pentru ca „totul e relativ”.

    Asta e sistemul lui de valori. Stie sigur ca nu stie nimic. Mai bine zis, stie sigur ca nu vrea sa stie, pentru ca el a tras deja concluziile si in plus, ar fi obositor. Cine este el ca sa isi puna astfel de intrebari cu privire la spatiu, sau la timp. El vrea sa stie „concret”. Ceasul de plastic de la mana ii este suficient.

  22. Refuza sa inteleaga ca ideile au consecinte. Refuza sa inteleaga ca marxismul cultural este avangarda occidentala a marxismului economic. Refuza sa priceapa pana si de ce a aparut. Apoi latra revoltat, din groapa de gunoi a site-ului:

    Dumnezeule, ce mai delir…tovărășesc. Nu-mi vine să cred că o bandă (secție de partid?) de intelectuali temeinici îmi acordă atât timp și spume. Sper numai că sunteți platiți la cuvant.

    E si asta un punct de vedere, nu?

  23. Bibliografie recomandată călduros:
    1.
    A Critique of the Political Movements Demanding Same Sex Marriage
    Memorandum submitted by Alan J Williams (MB 109) UK Parliament
    The political movements driving the demand for same sex marriage are based on totalitarian ideologies injurious to western democratic principles and practice.
    http://www.publications.parlia.....o/m109.htm
    2.
    The Origins of Political Correctness
    Bill Lind, February 5, 2000
    traducere Vlad M, ILD „Originile corectitudinii politice”
    http://inliniedreapta.net/orig.....-politice/
    3.
    Soviet subversion of the West
    Yuri Bezmenov
    prezentare Emil Borcean ILD „Spielberg în dialog cu Iuri Bezmenov”
    http://inliniedreapta.net/spie.....-bezmenov/

  24. Prima organizație pentru drepturile homosexualilor, Mattachine Society, a fost înființată în 1950 în USA, fiind constituită în cea mai mare parte din membri ai Partidului Comunist American, partid condus şi finanțat de Stalin de la Moscova. In conformitate cu vechea artă a războiului a lui Sun Tzu: înainte de bătălie, trimite-ți prostituatele în tabăra duşmanului iar bătălia este ca şi caştigată.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.