A doua poziţie (după China) pe lista de ajutoare a Uniunii Europene este reprezentată de Teritoriile Palestiniene Ocupate, o ţară din Orientul Apropiat cu 4.1 m loc. şi un PIB de 9.4 mld € (2361 € pe cap de locuitor). Asistenţa financiară a Comunităţii Europene către poporul palestinian are o istorie venerabilă. Prima contribuţie europeană a avut loc în 1971 cînd a participat la Bugetul ONU pentru Ajutorarea Refugiaţilor Palestinieni din Orientul Apropiat.
După 2000 au apărut cîţiva nori pe cerul colaborării între Uniunea Europeană şi Autoritatea Palestiniană în urma unor acuzaţii de sifonare a banilor către organizaţii teroriste cum ar fi Brigăzile Martirilor Al-Aqsa, acuzaţii apărute într-o anumită parte a presei internaţionale. Comisia Europeană a declanşat în 2004 un vast mecanism de verificare a modului în care a utilizat Yasser Arafat fondurile alocate. Grupul de Lucru a pregătit un raport din care a reieşit clar că aceste acuzaţii erau complet nefondate.
Cu toate acestea, Comisia Europeană a decis să schimbe radical modul de alocare a banilor. Alocaţia Uniunii Europene va asigura doar serviciile esenţiale pentru supravieţuirea viitorului stat palestinian: plata salariilor şi a pensiilor, plata electricităţii şi a apei către ocupantul israelian, ajutoare sociale către păturile defavorizate ale populaţiei, investiţii în infrastructură, educaţie sau sănătate, etc.
Ajutorul european oficial (exclude ajutorul privat) pentru perioada 2008-2010 este de 4.093 mld. €, 53% din totalul ajutoarelor promise la Conferinţa Donatorilor de la Paris, 2007; contribuţia promisă de statele arabe surori cum ar fi Arabia Saudită sau Emiratele Arabe Unite reprezintă 19% din suma totală. Aportul european la bugetul palestinian se ridică la 1.3mld €/an şi acoperă în bună măsură necesarul de 1.6mld €/an reprezentat de cheltuielile publice ale statului Teritoriile Ocupate Palestiniene.
Astfel, guvernul palestinian, degrevat de aceste obositoare şi agasante îndatoriri domestice, s-a putut concentra exclusiv asupra reformei şi dezvoltării statului palestinian, iar rezultatele sînt de-a dreptul spectaculoase: economia palestiniană a avut un boom economic de 8% în 2009 (faţă de un infim 0.5% al vecinului Israel), datorat în special corectitudinii partenerului european care s-a achitat la timp de toate obligaţiile care îi reveneau.
Parcursul economiei palestiniene nu a fost lipsit de dificultăţi. Astfel, statele surori arabe, confruntate cu criza mondială s-au văzut nevoite să taie aportul la buget de aprox 500m € pe care îl promiseseră la Paris. Criza de cash a fost depăşită cu bine în urma deblocării de urgenţă a unor noi linii masive de ajutor financiar din partea Comisiei Europene şi a Statelor Unite; creşterea economică prevăzută pentru acest an, de cel puţin 11%, este astfel în afara oricărui pericol.
Cîteva nelămuriri: dacă Prim-Ministrul palestinian îşi prezintă la Paris programul de guvernare spre aprobare, dacă UE plăteşte salariile, pensiile (un palestinian iese la pensie după 15 ani de muncă cu 3/4 din salariu), utilităţile şi investiţiile, de cine sînt ocupate Teritoriile Palestiniene Ocupate? Dat fiind că Teritoriile Palestiniene Ocupate sînt integrate financiar şi administrativ în UE, conform Drepturilor Omului nu ar fi corect să aibă şi drept de vot?
Probabil vă întrebaţi dacă nu cumva este greşit titlul acestui articol. Nu, titlul nu este greşit: Moldova are un PIB de 7.4 mld €. La cei 3.5m de locuitori ai săi asta înseamnă 2042 € pe cap de locuitor. Deşi Moldova este unul dintre producătorii şi exportatorii cunoscuţi de vin, cartofi, inundaţii, fete frumoase şi talente muzicale, PIB-ul său pe cap de locuitor este cu peste 200€ mai mic faţă de cel al Teritoriilor Palestiniene Ocupate. Şi la moldoveni vine şi iarna.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
3 Comments
Corneliu
15 November 2010Mapamondul este tot timpul teribil de aferat de problema palestiniana, ca si cum ar fi intr-adevar cea mai cruciala si decisiva dintre problemele lumii, in timp ce ea este prezentata intr-un nor dens de mistificari.
Se intreaba oare multi daca ea este intr-adevar cruciala, daca populatia araba de acolo este intr-adevar cea mai necajita din lume? Nici pe departe.
Se intreaba oare cineva pentru ce e plasata pe primul loc in preocuparile lumii, devansandu-le cu mult pe toate celelalte luate impreuna?
Caci unde se afla in preocuparile domnilor Mapamonzi Africa cu groaza de nedescris de acolo, macelul fraticid continuu din Irak, decimarea curzilor din Irak, unde sunt tamilii, afganii, cecenii, somalezii si altii fara numar?
Un PIB ca al palestinienilor, de peste 2000$/locuitor, este un vis pentru sute de milioane de locuitori de pe acelasi mapamond, poate un miliard, n-am calculat. Cautati pe net si veti gasi.
Problema e alta. Pe foarte moralii domni Mapamonzi nu-l intereseaza cu adevarat arabii locali de acolo. Pe ei ii unesc doua lucruri: intai, presiunea economica si diplomatica a celor 57 state islamice, iar in al doilea rand traditionala detestare a evreilor, mascata azi in antisionism si antiisraelism.
Cei cu gandirea libera de aceasta maladie se vor arata mirati, dar mapamonzii rinocerizati vor incerca sa-i aduca „cu capul la cutie”.
Si sa ne intoarcem la faimoasele „teritorii palestiniene”, inclusiv Gaza. Cei de acolo nu produc aproape nimic valoros pentru piata mondiala si traiesc din pomeni. Daca conducatorii lor ar fi vrut cu adevarat, pornind de la uriasele pomeni ce le primesc, s-ar fi putut dezvolta acolo o economie exemplara, un nou Singapur. Dar n-au vrut si nu vor. Ei au alte dominante in creier.
Despre coruptia endemica din acele locuri, deschideti aici.
Cat despre adevarata lor aspiratie pentru viitor, urmariti si acest clip.
El este bazat pe ideologia unanim acceptata de arabii palestinieni, pe documente oficiale ale conducerii lor si ma indoiesc daca un singur arab din lume ar contrazice cele continute.
Si atunci pentru ce sa creeze prosperitate economica? Ca oamenii sa lucreze si sa neglijeze lozincile destructive? Pentru ei, tocmai aceasta n-ar fi „political correct”!
Care sunt perspectivele? Revin la scurta conferinta a prof. Prager.
Francesco
15 November 2010Vai saracii sauditi, nu mai au bani pentru fratii lor palestinieni, dar ofera un contract de 7200000000 (sapte miliarde si doua sute milioane dolari) familiei lui Osama Bin Laden…
euNuke
15 November 2010bun articol. ilustrează perfect cotele ipocriziei in rîndul elitelor eurocratice. asta se întîmplă cînd nişte oameni nealeşi ajung să dispună de puteri şi fonduri atît de mari…se trezesc că este ok să finanţeze regimuri tiranice construite pe platforme islamofasciste in timp ce la graniţele europene ale uniunii se zbat in mizerie popoare europene. [nu mai zic de crizele economice interne, de datoriile imense, crescînde ale statelor parazitate de instituţiile şi mecanismele socialiste].
reiterez. Comisia Europeană este cel mai mare duşman al Europei, este o administraţie suprastatală totalitară, un anti-guvern fără niciun fel de legitimitate democratică ce desfăşoară o politică absolutistă, ce nu suportă nicio opoziţie reală, cu pretenţia extraordinară că acţiunile sale sînt pur apolitice. chiar şi această tehnocratizare internă este de fapt o epurare lentă, disimulată a eşichierului politic european, o operaţiune înrudită cu curăţeniile staliniste ce vizau îndepărtarea devianţilor, a ereticilor, a oricărui om politic ce-şi permitea să mai gîndească. Apolitizarea este stalinizare, iar van Rompuy este megafonul aparatului de aseptizare ideologică. acesta-i unicul lui rol, acela de vidanjor-suprem. desigur, există sute de măturători zeloşi, de europubele sinistre şi zgomotoase, de muieri de serviciu global şi moftangii campioni la mînuit mopul corectitudinii politice, dar şeful lor, cel ca dă direcţia vocalizelor, abia acu a răsărit in peisaj, după ce s-au convins tovarăşii eurocraţi că nu este suficient aparatul acelui Minister al Propagandei, Comisia pentru Comunicare.