Imperiul criticatacă I. Vasile Ernu şi dezinformările revoluţionare ale unui „intelectual” de stânga (1)

Nu este prima dată când suntem acuzaţi că suntem “fundamentalişti”. Nu e nici o noutate, nici o tragedie. Ni s-a mai întâmplat şi aproape de fiecare dată ne-am amuzat copios de ridicolul acuzaţiei şi lipsa de bun simţ a acuzatorilor. Singurul element nou este că de astă dată acuzatorul este Vasile Ernu, unul din fondatorii Critic Atac, portal roşu despre care s-a mai scris pe ILD. Întrucât ar fi prea simplu să trecem direct la pasajul ce ne plasează la extrema dreaptă, ne vom ocupa mai înainte de două articole semnate V. Ernu. Ne foloseşte mai mult, chiar dacă aparent ne pierdem vremea cu revoluţionari de salon. Astfel avem posibilitatea de a respinge câteva stângisme şi de a explica mecanismul de gândire ce se află în spatele întreprinderii ideologice a grupării revoluţionare CA.

Vom începe prin a observa că, spre deosebire de zona fundamentalistă a Internetului românesc (adică sălbatici alde noi), Critic Atac se ocupă numai de lucruri serioase. Banii fundaţiei SPD Friedrich Ebert sunt investiţi în lupta de clasă şi combaterea stabilimentului intelectual din România, prea “conservator” (?) şi “pro-american” pentru gustul radicalilor roşii finanţaţi din Germania. Mai nou, aceste fonduri sunt folosite pentru susţinerea unei pseudo-analize a ultimelor decenii din istoria recentă a României. Primul deceniu analizat (critic, desigur) în studiul CA este… 1996-2010 (sic) şi apare sub semnătura aceluiaşi Vasile Ernu, probabil singurul om de pe Terra care a putut scrie o apologie a cozii comuniste (să mai spună cineva că ducem lipsă de intelectuali valoroşi!).

Un articol criticatacant

Vasile Ernu pare a se considera un mic teoretician, aşa că îşi permite să inoveze. Inventează un deceniu “zero” al istoriei României care ar “începe în 1996, odată cu venirea la putere a Convenţiei democratice şi se termină, prelungit simbolic, printr-un gest tragic pe data de 23 decembrie 2010, cînd cetăţeanul român Adrian Sobaru se aruncă de la balconul Parlamentului.” Conform teoreticianului Critic Atac, acest deceniu (?) de 15 (!) ani ar fi martorul destructurării societăţii civile (care, nu-i aşa?, a dus-o atât de bine în perioada 1990-1996) şi al abdicării intelectualului de la misiunea lui iniţială. În această perioadă de tristă amintire, societatea civilă şi-ar fi trădat menirea: s-a lăsat sfâşiată de dihotomia buni – răi, ajungând să facă “sluj” faţă de grupările politice ajunse “la putere”. Cum un rol important în diferenţierea între “buni şi răi” îl are anticomunismul, Ernu îşi începe cruciada socialistă printr-un atac la adresa anticomunismului şi a anticomuniştilor.

Problema anticomunismului, în perspectiva neosovietică

Nemulţumirile lui Ernu faţă de anticomunism sunt binecunoscute. A respins cu oroare “dogmatismul” anticomunismului şi “intoleranţa” anticomuniştilor, a fost editor al unui volum ce a reunit texte critice la adresa Raportului Tismăneanu, cel în baza căruia preşedintele Traian Băsescu a condamnat comunismul ca “ilegitim şi criminal”, şi a susţinut atacuri împotriva IICCMER, institutul de stat care se ocupă de analiza comunismului. Aşadar, pentru Vasile Ernu, anti-anticomunismul nu este o toană, ci un mod de viaţă.

Din capul locului, autorul CA susţine că anticomunismul cunoaşte două stări, cea de “ideologie” şi cea de “lipsă de idei”. Viclean, îl numeşte “absolut necesar” ca “ideologie”, dar apoi trece la dezasamblarea lui spre a-l delegitima în ochii cititorilor.

Anticomunismul ar fi util numai atâta vreme cât este o “idee unificatoare” şi “presupune un anumit tip de risc din partea celor care o practică”, dar în momentul în care încetează să mai presupună risc şi se transformă într-un factor de dezbinare în societate, opunându-i pe anticomunişti comuniştilor, anticomunismul decade din “ideologie” şi devine o revoltătoare şi extrem de periculoasă “lipsă de idei”. La această stare s-ar fi ajuns cu ajutorul intelectualilor din Grupul pentru Dialog Social, regrupaţi în jurul revistei 22. Uniţi în anticomunism, intelectualii GDS (în realitate, cei de la GDS nu-s nicidecum un grup omogen) au transformat anticomunismul în sursă de venituri şi au deturnat eforturile societăţii spre non-probleme precum lupta împotriva comunismului şi a comuniştilor. În cuvintele lui Ernu, în acest fel, după ce s-a vândut puterii anti-Iliescu, intelectualitatea noastră a “grupurilor intelectuale conservatoare” s-a agăţat de anticomunism, “acel discurs vetust” şi l-a “reîncălzit, oferindu-l ca pe ceva nou.”

Ajunşi în poziţii de administraţie graţie legăturilor dobândite cu înaltele cercuri ale puterii politice, intelectualii anticomunişti şi-au promovat anticomunismul, pe care ulterior l-au transformat în “propagandă” şi în “discurs critic”. Deşi altele au fost şi sunt marile probleme ale României, nu comunismul sau comuniştii (teme depăşite deja prin victoria din alegerile prezidenţiale din anul 1996), anticomunismul a fost ţinut mereu în atenţia publică graţie acestor intelectuali care şi-au vândut conştiinţa în schimbul susţinerii politice.

Minarea din interior a PNŢCD-ului, înfrângerea lui din 2000 şi revenirea comuniştilor Iliescu şi Vadim în finala alegerilor prezidenţiale din acelaşi an sunt subiecte complet irelevante pentru fondatorul Critic Atac. Textul criticatacant ignoră aceste realităţi incomode, atacă pentru scurtă vreme subiectul oportunismului politicianului român şi apoi revine pe traiectoria ideologică.

Războiul civil românesc în varianta Critic Atac

Pedigree-ul socialist al lui Ernu începe să fie folosit cu adevărat abia din acest punct încolo. Fondatorul Critic Atac se lamentează că solidaritatea a dispărut din România, ultimul moment de mare solidaritate şi unitate naţională fiind episodul comunist. De atunci încoace, toţi am fi rămas orfani, mereu în încercarea de a recupera ceea ce am pierdut la căderea comunismului ceauşist: unitatea.

în comunism am trăit ultimul mare sentiment al unităţii şi sensului. Acel duşman, acel rău, ne unea şi ne dădea un sens. Exista speranţă şi eram legaţi unii de alţii printr-un sentiment greu de descris. Era un sentiment plin de sens şi de speranţă. Acest sentiment de unitate şi sens a produs marile schimbări din 89. Acum aceste lucruri sînt pe cale să dispară.

Solidaritatea lui Ernu nu este solidaritate, ci o răsturnare completă a sensului ei. Asemenea tuturor progresiştilor, Vasile Ernu ia o noţiune pe care o goleşte de orice conţinut moral şi o împăiază cu verbiaj ipocrit şi ideologie colectivistă, apelând la procedeul de bază al comuniştilor: falsificarea limbajului pentru mascarea Răului în Bine Comun.

Dar realitatea este mult diferită de descrierea fantezistă din articolul de pe Critic Atac. Niciodată în istoria acestei ţări nu a existat mai multă minciună, umilire, dezbinare şi trădare ca în perioada 1947-1989. Rudele, vecinii, consătenii şi concitadinii se priveau cu neîncredere unii pe alţii; frica, întunericul şi foamea, cele trei trăsături de bază ale democraţiilor populare (superioare capitalismului decadent şi inuman), au eliminat orice speranţă în România lui Ceauşescu.

Statul la coadă, departe de a fi prilejul de înaltă socializare despre care vorbea Vasile Ernu în nostalgica Născut în URSS, nu a fost decât o altă formă de reducere a omului la nevoile sale primare şi, astfel, de a-l umili încă o dată. Mai mult, coada ca exemplu de solidaritate pare a se trage direct din cărţile scriitorului britanic George Orwell, într-atât este de aberantă teoria scriitorului moldovean despre virtuţile cozii comuniste.

Clasa muncitoare (Cargo)
Zorii mocnesc dinspre noapte-n spre gri, ceasul e cinci jumătate,
Stau pensionarii la coadă,
La colţ se dă astăzi lapte.
Ceru-i de plumb, ca privirile lor.
Merg muncitori la uzină,
Paşii li-s grei dupa cei patru’ş’cinci de ani de lumină.

Ernu se face că nu înţelege că foamea şi nevoile materiale elementare sunt negate conştient în comunism pentru a obliga oamenii să participe, ca fiinţe dresate, la ritualul umilitor al cozii, unde zilnic se înjură şi urăsc unii pe alţii, se iau la bătaie şi învăţă să devină animale. Prin instrumentul de tortură numit coadă, statul comunist a încercat extinderea fenomenului Piteşti la scara întregii societăţi: toţi cetăţenii urmau să devină simultan victime şi torţionari, administratori şi locatari ai propriului balamuc, captivi într-o animalizare şi atomizare depline.

Aici, trebuie să o recunoaştem, comunismul nu a avut rival: dezumanizarea este competiţia în care comunismul a reuşit să zdrobească record după record. În război (Armata Roşie era urmată în ofensivele sale de o a doua armată, a NKVD-ului, care îi secera pe soldaţii sovietici care nu înaintau şi le fura până şi plăcuţele de identificare pentru a împiedica recunoaşterea lor) sau pe timp de pace (gulag pentru învinşi, teroare şi sărăcie pentru “învingători”), comunismul şi-a dovedit determinarea de a transforma orice om în animal, prădător sau pradă. Ipocrit, el a păstrat o aparenţă de umanitate, deşi în practică nu era cu nimic mai puţin criminal decât nazismul. De fapt, aici se află şi marea perversitate a comunismului, descrisă atât de bine de Alain Besancon în cartea sa Nenorocirea Secolului – extraordinara capacitate a comunismului de a-i face pe alții părtași la crimele sale, în numele binelui.

Nenorocirea secolului – Despre comunism, nazism şi unicitatea Şoah-ului (Alain Besancon)

E greu de stabilit ce e mai demonic, să distrugi o pseudorasă, apoi, succesiv, celelalte pseudorase, inclusiv cea „superioară”, pentru că sunt toate infestate; sau o pseudoclasă, apoi, succesiv, pe celelalte, contaminate toate de spiritul capitalismului.

(…)

Este oare mai bine să fii o fiară cu chip de înger sau un om transformat în fiară, dovedit fiind că ambele sunt animale „de pradă”? E greu de spus. În primul caz, gradul de minciună este mai puternic, iar ispita mai atrăgătoare. Falsificarea binelui e mai profundă, deoarece crima seamănă mai mult cu binele decât crima nudă a nazismului, fapt care permite comunismului să se extindă şi să cucerească inimi care ar fi dat înapoi în faţa unei vocaţii de SS. A-i face pe oamenii buni răi este poate mai diabolic decât să-i faci pe oamenii care sunt deja răi şi mai răi. (…) Intenţia nazistă contrazice ideea universală a binelui. Intenţia comunistă o perverteşte, fiindcă pare a fi bună şi îngăduie ca o mulţime de suflete neatente să se asocieze proiectului. Proiectul fiind inaccesibil, nu mai rămân, pentru a califica judecata morală, decât mijloacele care, neputând să atingă ţelul spre care tind, devin ele însele scop. Adăugându-se crimei, minciuna o face mai tentantă şi mai periculoasă.

Mai tentantă: comunismul leninist fură moştenirea unui foarte vechi ideal. Nu toată lumea e în stare să discearnă, în momentul adeziunii, corupţia pe care a operat-o. Se întâmplă câteodată să rămâi multă vreme comunist, uneori chiar o viaţă întreagă, fără să-ţi dai seama. Confuzia dintre vechea morală (comună) şi cea nouă nu se risipeşte niciodată complet. Astfel încât în partidele comuniste rămân o serie de „oameni cumsecade” care încă nu au fost distruşi moral, şi prezenţa lor joacă în favoarea amnistiei colective. Fostul comunist e mai uşor de iertat decât fostul nazist, care e bănuit că a renunţat în mod conştient, în clipa adeziunii sale, la morala comună.

Mai periculoasă, pentru că educaţia comunistă este insidioasă, progresivă, pentru că disimilează sub aparenţa actelor bune actele rele pe care le încurajează. Mai periculoasă şi fiindcă e imprevizibilă pentru viitoarele sale victime. Într-adevăr, toată lumea poate dobândi în principiu, într-un moment sau altul, calitatea de duşman. Nazismul îşi desemna dinainte duşmanii. Le atribuia o natură fantastică, fără nici o legătură cu cea reală, dar în spatele subomului exista un evreu real, în spatele slavului demn de dispreţ, un polonez sau un ucrainean în carne şi oase. Cei care nu erau nici evrei, nici slavi dispuneau de un răgaz. Universalismul, care constituie, înaintea preluării puterii, marea superioritate a comunismului faţă de exclusivismul nazist, devine, odată ajuns la putere, o ameninţare universală. Capitalismul, aşa cum este folost acest termen, nu are decât o existenţă ideologică şi nu există o categorie umană care să nu poată cădea sub blestemeului care se abate asupra lui: ţărănimea „mijlocie” şi „săracă”, intelighenţia, „proletariatul”, în fine, partidul însuşi. Toţi pot fi contaminaţi de spiritul capitalismului. Nimeni nu e ferit de bănuială.

Cât despre decembrie 1989, el nu este, aşa cum susţine Ernu, nici produsul unei mari unităţi naţionale, nici expresia vreunei speranţe grandioase clocite răbdător de socialism, ci rezultatul firesc al disperării unui popor adus la capătul puterilor de un regim care se fălea că îi oferă cea mai bună alternativă la capitalism. Cât de unit era acest popor, s-a văzut mai ales când Iliescu şi ai săi au pus mâna pe puterea politică pentru care au declanşat un război civil. Atunci s-a strigat “IMGB face ordine!”, “noi muncim, nu gândim!”, “n-au mâncat salam de soia”, “nu ne vindem ţara!” etc., au fost denunţate “lăcustele ţărăniste şi liberale” şi au fost chemaţi minerii pentru a-i rupe în bătaie pe “drogaţii şi legionarii” care se opuneau regimului Iliescu, duşmani ideologici care s-ar fi „demascat”, vorba lui Petre Roman. Nu s-a vorbit despre “solidaritate” şi “unitate” decât în relaţie cu noul conducător iubit, Ion Iliescu, părintele spiritual al jumătăţii pesediste a USL.

În ultimul an al dictaturii ceauşiste, Liviu Babeş şi-a dat foc pe pîrtia de schi, la finele lui 2010, Adrian Sobaru s-a aruncat de pe balconul parlamentului. Ambii au protestat din disperare la nişte nedreptăţi mari: avem vina morală de a nu ne solidariza cu ei într-o formă sau alta.

Fireşte, nici această exagerare nu este o noutate. Toţi stângiştii naţiunii, liberali sau socialişti, l-au adoptat pe sinucigaşul Sobaru şi l-au transformat în martir al cauzei sociale de care sunt atât de îndrăgostiţi. Pe Antena 3 şi Realitatea TV s-au dedicat sute de ore acestui om şi “sacrificiului” său închinat “familiei” şi “speranţei”. În aceste condiţii, era absolut firesc ca Sobaru-Martirul să fie preluat şi de redacţia roşie a Critic Atac şi aruncat în lupta de clasă. Pe ILD am mai scris despre Adrian Sobaru, explicând ce este, ce nu este, şi de ce locul lui e la doctor, nu în studiourile televiziunilor sau alături de eroii vrednici de cinstire ai acestei ţări. În ciuda manipulării televizate, adevărul este că el nu poate fi numit „un nou Liviu Babeş” decât dacă se urmăreşte aruncarea în derizoriu a sacrificiului lui Babeş.

Liviu Babeş a fost un muncitor braşovean care în martie 1989 s-a autoincendiat pe pârtia de schi Bradu din Braşov pentru a protesta faţă de socialismul biruitor al lui Ceauşescu, adică faţă de epoca de mare unitate şi speranţă despre care scrie atât de poetic Vasile Ernu în articolul de pe Critic Atac. „Stop Mörder! Braşov = Auschwitz” (în limba română, “Opriţi crima! Braşov = Auschwitz”) stătea scris pe pancarta pe care a lăsat-o după el electricianul Liviu Babeş. Strigătul lui a fost unul al unui om lipsit de speranţă, pus faţă în faţă cu atotputernicia Răului.

Babeş a înţeles că între epoca lui Dej şi cea a lui Ceaușescu nu era nici o diferenţă de substanţă. Republica Penitenciară Română, despre care a vorbit cândva Constantin Virgil Gheorghiu în exilul său din Franţa, îşi schimbase doar forma: a renunţat la sistemul concentraţionar clasic al lagărelor de exterminare şi a trecut la transformarea întregii ţării într-un mare lagăr în care au fost internaţi atât duşmanii poporului (câţi vor mai fi rămas), cât şi clasa muncitoare şi restul poporului “eliberat” de burghezo-moşieri.

“Acest om s-a autoincendiat pentru a protesta şi pentru a atrage atenţia oamenilor de pretutindeni că România era un uriaş lagăr de concentrare. (…) El este torţa care a întunecat torţionarii, el este fitilul care a luat foc la 2 martie 1989, pregătind marea explozie populară românească din decembrie 1989.” (Martirul – M. Brenciu)

Spre deosebire de el, Adrian Sobaru, omul cu privirea pierdută pe care l-am putut vedea în studiourile Realităţii TV şi ale Antenei 3, s-a aruncat de pe balconul Parlamentului strigând numele premierului Emil Boc numai pentru că i s-a redus cu 73 de lei indemnizația de însoţitor pentru persoană cu handicap, „de la 534 la 461 lei.”

În aceste condiţii, cum îndrăzneşte Ernu să-l compare pe pacientul Sobaru cu Liviu Babeş? Îndrăzneşte, căci interesele superioare ale luptei de clasă o cer: are un mesaj de transmis şi nu se poate împiedica de detalii irelevante precum realitatea sau adevărul.

(va urma)

The following two tabs change content below.
„By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

66 de gânduri despre “Imperiul criticatacă I. Vasile Ernu şi dezinformările revoluţionare ale unui „intelectual” de stânga (1)

  1. De-a lungul anilor, de cate ori am avut de-a face cu brasoveni – cateva zeci – i-am intrebat daca stiu cine a fost Liviu Babes. In toate cazurile raspunsul a fost negativ. Nu pot sa nu ma gandesc, prin comparatie, la Jan Palach si ecoul pe care l-a avut gestul sau in randul cehoslovacilor. S-a spus ca noi nu am avut un Havel. Si daca-l aveam cat obtinea la vot ? 3%?

  2. @Vlad, super articol, astept partea a 2-a…..sunt taaaare curios daca tov. Ernu a stat vreodata la o coada adevarata, daca i s-au oprit gazele vreodata tocmai cand era mort de foame, daca a trait vreodata in frig, intuneric, frica, etcetc. Am o vaga banuiala, in legatura cu raspunsul, dar nu spun! nu spun!!! (vba lui Caragiu).
    @Perotinus: e o discutie lunga si interesanta, anume de ce isi trateaza poporul asta eroii cu atata sictir si leprele cu atata dragoste. Poate si de aceea multi straini ne-au considerat si ne considera „un popor fara coloana vertebrala” (circula si un banc pe tema asta). Eu nu sunt de acord cu afirmatia dintre „”, dar trebuie sa recunosc ca, pentru cineva care nu ne cunoaste, e foarte usor sa ne considere asa, si destul de dificil sa isi schimbe aceasta parere.

  3. Pretorius, eu sint brasovean si spre rusinea mea, stiu prea putine despre Liviu Babeş.
    BBC
    Traian Ungureanu – interviu cu Mihai Lugojanu, presedinte al Aliantei Civice, Filiala Brasov, la a zecea comemorare

    un altul e Calin Nemes, pe care HR Patapievici il aminteste de mai multe ori in Omul Recent.
    http://ro.wikipedia.org/wiki/C%C4%83lin_Neme%C8%99
    http://www.adevarul.ro/actuali.....82524.html
    http://www.jurnalul.ro/scintei.....22452.html

    astia sint unii dintre oamenii care au murit pentru a putea trai in „glamour gullagul” lui ernu.

    Calin Nemeş:

    Liviu Babeş:

  4. Stiu ca poate pare cinic (avand in vedere ca in articol a fost mentionat si Sobaru) dar nu pot sa nu afirm ca principalul dusman al socialistilor nu este capitalismul ci GRAVITATIA, ca lege a NATURII, in toate sensurile ei. De fiecare data ii trag pacatele in JOS..

    🙂

    Prin urmare, cea mai sigura metoda prin care ei vor ajunge sa se confrunte cu REALITATEA este sa-i incurajezi, sa-i lasi liberi pe unde vor. Nu e nevoie de nici o reglementare, nici macar o strategie. Simplul drept la autoaparare e de ajuns.

  5. Text lucid si transant, scris la obiect si fara urma de patima, dar nu mai putin revoltat etic, asa cum trebuie sa fie o reactie normala la eforturile de de-legitimare a anticomunismului democratic. Pe acel blog am vazut adevarate defilari ale celor mai ciudate fosile comuniste, personaje care n-ar fi lasate sa-si deverse veninul rosu in alte parti. Satirii neo-marxisti impodobiti cu naframe transilvan-heideggeriene, liderii variilor secte ce-si zic marxiste, nostalgici ceausisi si admiratori ai lui Roger Garaudy (da, al lui, deci ai negationistului Holocaustului, fostul ideolog en titre al PCF convertit la Islam), un talmes-balmes nu mai putin penibil decat cel de la o manifestatie pacifist-antiglobalista organizata de „la nouvelle Internationale”, impregnata de ecourile mistice ale Forului de la Sao Paulo. Astept cu mare interes continuarea.

  6. @Costin A
    Pe Lucian Matis si Calin Nemes (pe el ceva mai putin) i-am cunoscut in studentie. Aveam amici comuni. Dumnezeu sa-i odihneasca.
    Domnule Tismaneanu,in acea lumea promiscua, cenusie si murdara care era Romania anilor 80, nu voi uita placerea si interesul cu care va ascultam comentariile de la radio Europa Libera. Toata stima !

  7. Acu’ vreo saptamina venise vorba intr-un cerc de prieteni despre media romaneasca politica etc. Am recomandat site-ul ILD ca fiind cel mai bun. Unul (mai de stinga) raspunde: cica ILD e cam extremist de dreapta, ” sare calu’ „. OK zic, il citesc frecvent, dar n-am vazut – poti sa-mi dai exemple, poate n-am observat? Ei, interlocutorul n-a fost in stare sa dea nici-un exemplu, a dat-o din colt in colt si n-a fost in stare sa vina cu nimic concret 🙂
    CriticAtac on the other hand e plin de timpenii.
    Ma gindeam ca Stingistii de obicei urasc visceral, instinctiv Dreapta adevarata. De ce oare?
    In acelasi timp cei de Dreapta pot citi no pb, cu amuzament chiar sau dind din cap a paguba siteu-ri precum HuffPoop or CA…

  8. 🙂 multumim Dan. ne-am obisnuit cu genul asta de catalogari absurde. ba uneori chiar ne bucuram, inseamna ca facem ceva bine daca reusim sa enervam stingistii. ideal ar fi sa reusim sa ii facem sa isi puna intrebari, dar ne multumim si cu enervarea.

  9. @Dan Canada Doar un exemplu de extremism de dreapta marca ild este atunci cand domnul Vlad M. ne explica despre limitele democratiei si cum, atunci cand apare „pericolul rosu”, e oricand oportuna abandonarea democratiei in favoarea dictaturii militare ca sa nu mai pomenim de seria de articole de sustinere a sinistrilor dictatori nord-africani. Daca mai doriti si alte exemple vi le ofer cu placere.

    @Vladimir Tismaneanu Domnule Tismaneanu, daca sunteti de dreapta, ne puteti explica de ce nu studiati crimele comunismului pe banii dumneavoastra ci pe banii nostri si inca foarte multi, cum ar veni, in traducere de dreapta, furati prin impozite de la noi?

  10. Tov. fane, cu respect iti readuc aminte ca esti doar un critiatacator de duzina (cu „prieteni” in Cuba si Chile) care aiureaza despre „crimele capitalismului” cand comunismul a ucis peste 100 de milioane de oameni. Cat despre discutia despre democratie si Pinochet, te-as ruga sa ai decenta sa te abtii de la o mai aduce in prezent. Nu de altceva, dar atunci te-ai cam facut de ras, cam ca tovii Ernu si Rogozen. In cele din urma, sa nu uitam cine esti: „O citesti pe Naomi Klein, iti displace critica regimului comunist, te revolta fantastic reprimarea socialistilor, te deranjeaza inegalitatile, te dezgusta capitalismul, sistem economic vinovat de fiecare glont tras pe lumea asta”, dar te lasa rece salbaticiile rosii. Doar another brick in the wall.

    Domnule Tismaneanu, daca sunteti de dreapta, ne puteti explica de ce nu studiati crimele comunismului pe banii dumneavoastra ci pe banii nostri si inca foarte multi, cum ar veni, in traducere de dreapta, furati prin impozite de la noi?

    Ce amuzanti sunt stangistii. Cum ar veni, e imoral sa studiezi comunismul pe banii contribuabililor, dar nu este deloc imoral sa ii arunci betivilor si lenesilor, contra unor voturi. :mrgreen:

    Multumesc pentru aprecieri, domnule Tismaneanu.

  11. Domnule Vlad M. sa stiti ca retorica indoielnica nu tine loc de argumente asa ca reiau: este sau nu o viziune extremista sa conisderi ca e mai buna o dictatura militara decat un regim democratic pe principiul ca regimul democaratic ar pregati dictatura, deci logica, deliranta, ar fi ca va salvam de dictatura cu dictatura noastra.
    Este sau nu extremism sa sutii regimuri absolut sinistre ca al lui Gaddafi care isi masacreaza populatia de luni bune?

    Apoi, e o crima sa citesti Naomi Klein? E interzis sa ai dubii referitor la capitalism? Din acest rechizitoriu pe care mi-l acatuiti in care enumerati ca niste crime lucruri absolut firesti si care tin de optiune libera a oricarui om se observa foarte clar extremismul dumneavoastra.

    Cat despre Domnul Tismaneanu nu ar fi imoral sa studieze comunismul pe banii contribuabililor daca ar face-o pe 7 milioane cat are un profesor sau cercetator obisnuit dar devine profund imoral cand trebuie sa-i platim masina cu sofer, cazare la vila lac II si alte farafastacuri care fac viata suportabila, totul in valoare de vreo 32 000 de euro, salariul pe zece ani al unuiprofesor.

    Poate imi explica si mie cineva cum se face ca tocmai varfurile de lance ale liberalismului si conservatorismului, Tismaneanu si Patapievici s-au lipit fara nici o jena de sinecuri grase la stat. Cum o fi oare sa propovaduiesti poporului stat minimal, impozite mici, munca mai multa pentru un trai mai bun si tu sa traiesti pe picior mare din banii statului? Asta o fi moral? Sau o fi in spiritul dreptei?

  12. „Pe acel blog am vazut adevarate defilari ale celor mai ciudate fosile comuniste, personaje care n-ar fi lasate sa-si deverse veninul rosu in alte parti”. O mostra din gandirea profund democratica a domnului Tismaneanu, cizelata probabil in interviurile fluviu cu dl. Iliescu, cand sinecura parea ca cere revenirea la valorile parintesti…

    Mostră Stelu: neghiobii preţioase.

    emil b.

  13. fane De la scularie la dictatura ajungi mai usor cu oameni care citesc Naomi Klein .

  14. Fane, in dexonline scrie ca sinecura este o „slujbă, funcție bine retribuită, care cere muncă minimă sau nu cere nici o muncă”. Esti in stare sa demonstrezi cu documente ca d-l Tismaneanu este platit de statul roman pentru vreo slujba? Exista vreun stat de plata al vreeunei institutii ale statului roman unde este trecut numele sau? Plata de la vila Lac 2 este facuta din bugetul statului sau din banii vreunei organizatii particulare? Daca ai socotit asa de bine 32000 de euro, presupun ca ai si facturi, chitante sau fluturasi de plata. Altfel, tot ce ai spus este o calomnie de o speta pe care te las singur sa o categorisesti. Dar te rog, cu aceeasi vehementa revolutionara ca mai inainte.

    De asemenea, ar fi moral – nu stiu daca iti este cunoscut acest cuvant – sa aduci argumente in legatura cu sinecura d-lui Patapievici. Lucreaza prea putin pentru salariul sau? Cat ia salariu? Cati functionari de stat de la- sa zicem – Ministerul Finantelor, inclusiv soferul care ia 40 milioane pe luna sunt mai bine platiti decat d-l Patapievici? Uite, iti dau un nume, Soviani, tatal amicului de la antena 3 care a castigat aproape un miliard in 2008. Plus altii si altii.

    Apropo, acest T&P DS (Tismaneanu & Patapievici Derangement Syndrome) de care este lovita stanga comunista romana nu este oare determinata de raportul privind „regimul ilegitim si criminal comunist”?

  15. Sumele legate de domnul Tismaneanu sunt dintr-un document oficial al administratiei prezidentiale pe care in gasiti aici: http://grupul.ro/wp-content/up.....aneanu.pdf

    Cat despre domnul Patapievici problema o constituie insasi existenta ICR care este o institutie tipica unui stat asistential care subventioneaza din banii cetatenilor tot felul de chestii de la sanatate, educatie pana la cultura, nelasand piata sa regleze in mod natural lucrurile. Cultura romana se va promova daca va avea valoare. E. Ionescu, Eliade sunt tradusi si cititi pentru ca au valoare, nu au nevoie de nici o proptea din partea statului roman. ICR-ul este una din multele gauri prin care se pierd banii intr-un stat asistential. Or e cat se poate de suspect cum domnul Patapievici, libertarian convins, accepta, iata de ani buni, sa fie in fruntea unei institutii care reprezinta exact contrariul convingerilor sale. Oare care sa fie explicatia?!

    Cam astea sunt problemele domnule Daniel Francesco ca statul roman plateste zeci de mii de euro pentru ca domnul Tismaneanu sa cerceteze comunismul in timp ce cercetatorii de la Institutul de Istorie N. Iorga care ar putea sa faca acelasi lucru sunt platiti cu 7 milioane pe luna iar domnul Patapievici accepta sa cheltuiasa in fiecare an 10 milioane de euro din banii contribuabililor si asta in timp ce face apologia libertarianismului.

    Acum va e mai clara seminfiatia cuvantului sinecura in legatura cu domnii Patapievici si Tismaneanu?

  16. Fane, esti un tov. si nu ne cunoastem de ieri, asa ca poti sa ne scutesti de discursul statului minimal pentru ca nu te crede nimeni. Avem, slava Domnului, nenumarate interventii ale tale pe acest site, nici una dintre ele care sa se abata de la linia „de partid”.

    Domnule Vlad M. sa stiti ca retorica indoielnica nu tine loc de argumente asa ca reiau: este sau nu o viziune extremista sa conisderi ca e mai buna o dictatura militara decat un regim democratic pe principiul ca regimul democaratic ar pregati dictatura, deci logica, deliranta, ar fi ca va salvam de dictatura cu dictatura noastra.

    Este sau nu extremism sa sutii regimuri absolut sinistre ca al lui Gaddafi care isi masacreaza populatia de luni bune?

    Fanele, stai cam prost cu manipularea: amesteci doua subiecte diferite. Noi ne-am contrat mai demult pe tema Pinochet. De fapt, eu am explicat, iar tu te-ai incurcat in minciuni si denaturari grosoale. In calitate de socialist pro-comunist, nu ai avut si nu ai in continuare nici macar o nemultumire legata de crimele comunismului; in schimb, ai fost si esti foarte revoltat ca gen. Augusto Pinochet a dat o lovitura de stat pentru a impiedica transformarea statului Chile intr-o republica sovietica.

    Cat despre Gaddafi, ti-as sugera sa lasi balta subiectul pentru ca chiar nu il stapanesti. N-am ce sa discut cu aceia care cred ca dupa plecarea dictatorului libian o sa vina la putere democratia occidentala.

    Apoi, e o crima sa citesti Naomi Klein? E interzis sa ai dubii referitor la capitalism? Din acest rechizitoriu pe care mi-l acatuiti in care enumerati ca niste crime lucruri absolut firesti si care tin de optiune libera a oricarui om se observa foarte clar extremismul dumneavoastra.

    Rechizitoriul ti l-ai alcatuit singur, fane, in momentul in care ai acuzat capitalismul de toate relele de pe acest pamant si ti-ai devotat timpul pentru combaterea anticomunismului si apararea socialismului si a comunistilor. Nu am facut altceva decat sa leg intre ele toate aceste tendinte revolutionare de care esti stapanit. Asadar, daca vrei sa fii suparat pe cineva, poti sa fii suparat pe tine.

    Cat despre Domnul Tismaneanu nu ar fi imoral sa studieze comunismul pe banii contribuabililor daca ar face-o bla bla bla

    Diversiuni, atata stiti voi, astia din scoala de „gandire” a „intelectualilor” Critic Atac.

    Poate imi explica si mie cineva cum se face ca tocmai varfurile de lance ale liberalismului si conservatorismului, Tismaneanu si Patapievici s-au lipit fara nici o jena de sinecuri grase la stat. Cum o fi oare sa propovaduiesti poporului stat minimal, impozite mici, munca mai multa pentru un trai mai bun si tu sa traiesti pe picior mare din banii statului? Asta o fi moral? Sau o fi in spiritul dreptei?

    Stimati colegi, e interesant de vazut cum functioneaza creierul unui stangist. Discuta cu el despre lanturile statului asistential si va face tot ce ii sta in putere, va calomnia si minti cu nerusinare, pentru a argumenta ca lanturile nici nu exista si ca adevarata libertate este aceea de a sta plecat in fata statului socialist si de a depinde de el din nastere pana la moarte. Insa daca il vei pune in fata unor oameni de dreapta care ocupa functii publice, veti observa ca deodata se activeaza libertatea fata de stat. Functiile publice platite cu bani sunt la fel de normale ca pomenile electorale ale statului-socialist, dar ajung o problema cand in ele au fost numiti oameni de dreapta. Cand oamenii Dreptei se afla in functii publice, pe tovarasi ii loveste statul minimal. Comportamentul tovarasesc este cu adevarat ridicol, egalat doar de aerele de superioritate pe care si le aroga tovarasii.

  17. Cat despre domnul Patapievici problema o constituie insasi existenta ICR care este o institutie tipica unui stat asistential care subventioneaza din banii cetatenilor tot felul de chestii de la sanatate, educatie pana la cultura, nelasand piata sa regleze in mod natural lucrurile.

    Fanele, vezi ca stim sa folosim arhiva. Hai, las-o pe asta cu statul minimal, ca macane.

  18. Nu divaga Fane, acestia sunt bani care au fost decontati in 4 ani nu ca drept salarial, ci au fost decontati pentru cheltuieli legate de o activitate. Fiind vorba despre studierea crimelor comuniste, nicio suma nu este prea mare pentru a cunoaste adevarul. Doar criminalii asteapta sa uitam. Nefiind vorba despre sume de bani bagate in buzunar, cuvantul sinecura este o calomnie.

    Fane, recidivezi cu calomnia referitor la „cazul Patapievici”. Aici spui ca o intreaga institutie nu are de ce sa existe. Deci si aici ai dat-o in bara cu sinecura. De cand s-a votat Fane in parlament ca tu ai dreptul sa hotarasti ce institutie are dreptul sa existe? Daca ai o problema cu promovarea culturii romane, spune-o si o sa intelegem. Dar nu te crede zeu.

    Dar Fane, eu te inteleg de ce arunci cu petarde si deturezi discursul despre Criticatac si tovii Ernu&Karnoouh. Nu poti sa-i aperi direct Fane? Nu poti sa ne spui ce bine am trai intr-un stat tip Korea de Nord, cu tovii Ernu si Karnoouh la Cotroceni si la palatul Victoria, pardon, la Academia Romana? De ce nu-i aperi pe ei Fane?

    Fane, te roade aceasta analiza lucida asupra purcoiului de minciuni numit Criticatac si de aceea te transformi in calomniator asa cum si comunistii cu carnet s-au transformat in criminali.

  19. fane
    Tismaneanu a lucrat pro bono; acela e „bugetul” decontat de el ca presedinte al comisiei (presupun ca nu sustii ca Patapievici are salariu de milioane de euro)

  20. Vlade evident nu vorbeam din punctul meu de vedere ci a domnului Patapievici, ca om de dreapta. Era o ironie, da ce sa-i faci, e mai greu cu subtilitatile…

    Oricum vad ca te complaci in a substiutui argumentele cu atacuri la persoana asa ca reiau cateva intrebari:

    Este ICR o institutie incompatibila cu un viziunea dreptei asupra statului? Daca da, ce cauta Patapievici acolo?
    De ce trebuie patiti zeci de mii de euro pentru Tismaneanu & co iar o instituitie de traditie, cum este Institutitutul de istorie N. Iorga, care ar putea face fix aceeasi munca este subfinantat?
    Sa fie vorba fix de niste sinecuri pentru a rasplati sprijinul bine acordat la momentul oportun?
    Sper ca esti in stare sa articulezi ca raspunsuri mai mult decat: diversiune, bla bla, manipulare, bla bla…

  21. @Daniel Francesco
    Ori te faci ca nu intelegi ce am scris ori chiar nu intelegi ceea ce ar fi trist pentru tine….Este vorba de faptul ca am platit o suma exagerat de mare si pentru lucruri care nu au nici o legatura ca cercetarea comunismului; nu cred ca Tismaneanu cerceta mai greu crimele comunismului daca circula cu RATB-ul si statea intr-un apartament de bloc cu o chirie obisnuita si nu in casa lui ceasca din primaverii, asa ca nu ma lua cu vrajeli de tipul nici o suma nu e prea mare pentru a cunoaste adevarul.

    ICR-ul oricum ai da-o este o instituite incompatibila cu gandirea de dreapta. Daca subventionam cultura de ce nu si agricultura sau industria s.a.m.d. intelegi? E acelasi lucru, acelasi mecanism. Or domnul Patapievici, daca ar fi consecvent cu principiile sale de dreapta, nu ar avea ce sa caute in fruntea unei astfel de institutii ba din contra ar trebui sa militeze pentru desfintarea ei. Faptul ca se complace la conducerea ei de atata timp ma face sa cred ca are cu totul alte interese, intelegi?

    Daca ai o marota cu criticatac te rog sa nu incerci sa o trasferi si asupra mea.

  22. Fane Gratis ciripeşte aşa de măiastru despre statul minimal, asistenţial, banii cetăţenilor. Plus extremizmu. Ce-i al lui e pus deoparte. Ce frazare i-a reuşit în aria crimei… absolut măiastru:

    Apoi, e o crima sa citesti Naomi Klein?

  23. @fane

    conform documentului prezentat de dvs, d-l tismaneanu a castigat din sinecura domniei sale 57 000 lei in 2006, 19 000 lei in 2007, 25 000 lei in 2008 si 14 000 lei in 2009. tragem linie si adunam. in patru ani a castigat 115 000 lei, adica 28 750 lei pe an. adica 2 400 pe luna. daca banii astia sunt un fel de grant, statul nostru iti ia 55% din ei. d-l tismaneanu ramane cu 1 077 lei net pe luna.

    cred ca nastase adrian s-ar cocosa de ras daca ar afla cat castiga d-l tismaneanu din „sinecura”.

    pentru comparatie, 1 077 lei inseamna 263 eur. un cercetator principal 3 la un institut oarecare din romania ia intre 1 500 si 2 000 lei. un profesor la o universitate de provincie, cu 0 (zero) articole isi si bine ancorat in sistem castiga 20 000 lei pe luna.

    sper ca am lamurit acum problema „sinecurii” d-lui tismaneanu.

  24. Cat despre Chile iti recomand o carte:

    Andre Gunder Frank: Economic Genocide in Chile

    , titlul spune totul, citeste-o si mai discutam. Autorul e dincolo de orice suspiciune: doctor in economie al Universitatii din Chicago avadu-l ca indrumator pe Milton Friedman.

    Si nu, nu e o greseala titlul chiar e:

    Economic genocide in Chile

    nu

    Economic miracle in Chile

  25. Limbajul d-lui „Fane” este extrem de elegant si nu ascunde urma de rea credinta. Il asigur ca n-am fost platit (pe baza de decont) decat ptr biletele de avion si ceea ce se numeste lodging expenses. Nu mi s-a platit nici un ban pentru munca mea. Suma reprezinta numeroase calatorii intre 2006 si 2009 legate de formarea, orientarea stiintifica, coordonarea si pastrarea coeziunii unei echipe de cercetare (Comisia initiala si Comisia Consultativa care a lucrat pana in decembrie 2009).

    Daca dl „Fane” este impotriva unei asemenea strategii,ar trebui sa inceapa cu experienta Comisiei de studiere a Holocaustului condusa de dl Elie Wiesel. Evident toate calatoriile membrilor acelei comisii, cheltuielile de hotel etc, au fost acoperite (decontate) din bugetul administratiei prezidentiale (2003-2004). Consilierul prezidential Victor Opaschi a fost delegat sa se ocupe de aceste chestiuni. Stie dl „Fane” ca acea Comisie s-a reunit nu doar la Bucuresti, ci si la Washington si Ierusalim? Mi se pare normal ca s-a facut acest lucru. Noi am preferat sa lucram in Romania. Dar sustinerea de catre administratia prezidentiala a unei comisii numita de Presedintele tarii (oricum s-ar numi acesta) este un lucru care ar trebui sa fie self-evident. Comisia Bundestagului de analiza a dictaturii comuniste din fosta RDG a fost sustinuta din bugetul Bundestagului. IPN in Polonia este sustinut din bugetul guvernamental.

    Vad ca dl „Fane” nu are vreo problema cu faptul ca IICCR a functionat din bugetul statului si pana la venirea noii echipe (unde eu lucrez neremunerat, asa cum scrie in HG din februarile 2010), deci perioada Marius Oprea-Stejarel Olaru-Lucia Hossu Longin (toti trei remunerati). Nu are vreo problema cu bugetivorul „Institut al Revolutiei” prezidat de Ion Iliescu si dominat de dinozaurul istoriografiei national-staliniste, Ioan Scurtu. Nu stiu sa-l fi stingherit existenta INST (Institutul National de Studiere a Totalitarismului), condus de fostul deputat PRM Radu Ciuceanu, aflat, ca si Institutul „N. Iorga” sub egida Academiei Romane, deci avand buget de stat, avandu-l in consiliul stiintific, daca nu ma insel, pe protocronistul Ilie Badescu, propagatorul actual al gandirii lui Dughin.

    In 2006, Gigi Becali anuntase ca face el o echipa de istorici care sa ne invete minte pe noi, cei din Comisia Prezidentiala, cum se scrie istoria recenta a Romaniei.Episodul a fost hilar. L-a numit sef pe Alex Mihai Stoenescu (cred ca ajunsese si un fel de lider la PNG), l-a convins pe domnul Dinu Giurescu sa se asocieze cumva, si le-a dat un sediu in pallazo-ul sau de vizavi de Institutul „Iorga”. S-a infuriat ulterior ca AMS ar fui achiztionat mobila scumpa, a inchis sandramaua. Il asigur pe domnul „Fane” ca nu am fost invitat de Gigi Becali sa fac parte din acea mirifica institutie…

  26. Fane Gratis ciripeste din nou:

    Autorul e dincolo de orice suspiciune: doctor in economie al Universitatii din Chicago avadu-l ca indrumator pe Milton Friedman.

    Da, autorul este dincolo de orice suspiciune, deoarece este neo-marxist. Dar asta era subinteles. Andre Gunder Frank e recomandarea lui Fanel.

    Si nu, nu e o greseala titlul chiar e:

    Economic genocide in Chile

    Bineinteles ca nu e o greseala, coane Fanica. Este exact gargara neo-marxista du jour. Ca la mamiţa ta, Naomi Klein.

  27. @fane,
    1. Da, este o crima sa citesti cartile interzise. Da, exista carti interzise. In lumea ideala ILD ai putea sa platesti zdravan daca ai fi prins cu ele in casa. La o adica, unii oameni n-ar trebui sa fie lasati sa isi exprime opinia.

    2. Si intr-adevar, nu poti sa nu te gandesti, in lumea fara nuante a ILD, in care principiile morale sunt ferm sustinute, cat de usor pot ei sa treaca cu vederea omagiul adus de domnul Vladimir Tismaneanu lui Iliescu in tulburii ani 90.

    p.s. la Vila Lac II, acolo unde domnul Tismaneanu poposeste cand ajunge in Romania, poti auzi strigatul paunilor. O atmosfera privilegiata, asistata direct din banii statului indemnat de chiar prietenii domnului Tismaneanu sa se reformeze dracului odata. Sa se reformeze!

    Noi ne-am mai întîlnit. Erai tobă de pensii și Ungaria. Dădeai lecții de consecvență. Ți-am retezat insolența atunci și ți-o retez și acum. Definitiv. Vezi mai jos, îl iei de mînuță pe Fane GSDDOS și vă nuanțați în familie. Naomi și Andre servesc saleurile.

    emil b.

  28. Domnule Tismaneanu faptul ca imi enumerati si alte „comitete si comitii” care au tocat banul public nu justifica cu nimic risipa care s-a facut pe comisia prezidata de dumneavoastra.

    Nu spun ca statul nu trebuia va sustina dar as fi vrut sa stati intr-o garsoniera nu in vila lac II, sa mergeti cu RATB-ul nu cu masina cu sofer si asa mai departe.

    Imi justificati cheltuirea a 30 000 de euro printr-o serie de actiuni ca: ” formarea, orientarea stiintifica, coordonarea si pastrarea coeziunii unei echipe de cercetare ” dar nu actiunile in sine pot justifica cheltuirea banului public ci eficenta lor, asa ca v-as ruga sa-mi specificati care sunt rezultatele concrete ale muncii dumneavoastra care sa indreptateasca cheltuirea acestei sume de la bugetul de stat.

  29. Cititi mandatul Comisiei si veti afla ce ni s-a cerut si ce-am indeplinit. N-am spus niciodata ca o Comisie precum aceea de analiza a Holocaustului ar fi „tocat banul public”. Dimpotriva, nu cunosc o mai justificata utilizare a banului public decat asumarea onesta a memoriei unor vremuri traumatice. Doar astfel pot fi construite comunitati democratice, nu prin permanentizarea amneziei, prin negationism obscen sau revizionism rezidual..

    Incercam doar sa va spun ca exista reguli de functionare a unor asemenea institutii.
    Rezultate concrete: desecretizarea Arhivelor Nationale, hotarari judecatoresti de anulare a unor sentinte politice aberante prin invocarea Raportului Final, introducerea in scoli, ca obiect facultativ, a istoriei comunismului din Romania, prelegeri, conferinte, sondaje de opinie (organizate gratuit de catre CSOP), carti, sesizari ale organelor statului de drept privind personaje direct implicate in crime impotriva umanitatii (tortionarul Enoiu, de pilda), scoli de vara, proiectul de memorializare a inchisorii de la Ramnicu Sarat, filme („Demascarea” despre experimentul de la Pitesti), anuarul IICCMER (o publicatie in engleza cu larg ecou international), expozitia Gafencu (nu uitati ca IICCMER este si un institut legat de memoria exilului), proiectul digitalizarii arhivelor Europei Libere, Caravana Cinematografica (cititi in „Romania Literara” articolul lui Angelo Mitchievici) in scoli din toata tara, expozitia despre mineriada din pasajul Pietii Universitatii (iunie 2010).

    Deci, pe scurt: actiuni in directia juridic-legislativa; civic-educationale; editoriale; de memorializare. Nu trebuie sa faceti mari eforturi spre a afla aceste lucruri. E suficient sa accesati linkul:

    http://www.crimelecomunismului.ro

    Va doresc un weekend placut.

  30. „Omagiu adus lui Iliescu in anii 90”? Puteti da sursa? Ori ne permitem sa jonglam cu cuvintele dupa chef si interese? Saptamana viitoare apare volumul de dialoguri dintre mine si Mircea Mihaies, purtate intre 1996 si 2010, „O tranzitie mai lunga decat secolul. Romania dupa Ceausescu” (Ed. Curtea Veche). Peste 800 de pagini de disectie a acestei lumi. Nu cred ca veti gasi macar un cuvant care sa aduca a „omagiu lui Iliescu”. Cu exceptia ultimelor 200 de pagini inedite, continand dialogul din vara anului trecut, textul a aparut anterior in volumele de la Polirom, deci nu putem fi acuzati de cine stie ce rescriere. Volumul „Marele soc” a aparut in 2004, este un dialog intre un istoric al comunismului si post-comunismului si un personaj central in aceasta istorie. Ni plus, ni moins. Cand aveti vreme, poate va uitati peste cartea „Stalinism pentru eternitate”. Doar o sugestie.

  31. guys cred ca e o problema de perceptie aici. Romania sultanista a lui Ceausescu nu se compara cu URSS-ul anilor ’80. Cred ca Ernu se refera anume la URSS-ul pe care l-a cunoscut el si de aici toata viziunea sa. Evident ca ceea ce a fost in Romania in timpul lui Ceausescu a fost o linguseala generalizata, as numi fenomenul lingushcomunism, sincer nu cred ca Ernu se refera la experienta romaneasca a comunismului, pur si simplu pentru ca nu o cunoaste. Intamplator textele sale sunt publicate in Romania si toata lumea isi aduce aminte de Ceasca, din simplu motiv ca romanii nu cunosc alte experiente comuniste decat din auzite.

  32. in plus expresia „teoria scriitorului moldovean”, adica ideea ca Ernu nu ar fi scriitor roman ci moldovean este o aberatie. Ernu este scriitor roman, catalogarea sa ca scriitor moldovean este o mostra excelenta de nationalism, adica o mostra a logicii de tipul „nu ne place de el inseamna ca este strain”, mai ramane ca autorul acestei postari sa sustina ca toti cei care vin din stanga Prutului nu au dreptul sa scrie in/despre Romania. Este teoria unui scriitor roman domnule Vlad M., nu catalogati drept scriitori moldoveni, pe cei care nu va plac. Succes in lupta cu „dusmanul” 🙂

  33. Fane Gratis Și Dincolo De Orice Suspiciune.

    Din autobiografia neo-marxistului Andre Gunder Frank:

    1950. Not knowing what I was letting myself in for, I started a Ph.D. in economics at the University of Chicago, which has since become the oracle of the right (that is wrong!) and the bible of Reaganomics. I studied economic theory with Milton Friedman, who in the political climate of the time did not yet have the opportunity to preach his monetarist gospel to many more than his capite student audience. I also remember Friedman’s dismissing Kenneth Galbraith, who then still had more opportunity, as a mere „popularizer” rather than an economic „theorist”. I passed my comprehensive exams in economic theory and public finance after less than a year at the Ph.D. level (the other possibilities were the MA level or failure). Despite that, I received a letter from the Chicago Economics Department advising me to leave, because of my unsuitability or our incompatibility. My ex-colleague and (ex-?) friend at Michigan State, Paul Strassman would later call me a „renegade” from Chicago economics. John Toye later referred to me as „the archetypical Western radicalized intellectual, who at that time [1970s] dominated development thinking was Andre Gunder Frank, the orthodox Chicago economist who abruptly became a Latin American revolutionary figure (compare Frank 1958 and 1972).” So much for political climate, conditions, opportunities, and responses.

    Neo-Marxism

    The Neo-Marxian Schools („Radical Political Economy”)

    There have been numerous „offshoot” Neo-Marxist schools which have taken on many of the themes and conclusions of the Marxian school, although they should not be considered rigorous applications of classical Marxian theory. We note only the related „Dependency School” of development associated with Raul Prébisch and Andre Gunder Frank, the „World Systems” school associated with Immanuel Wallerstein and the work on radical political economy of David M. Gordon, Samuel Bowles, Herbert Gintis and others. A separate (and unrelated) school is the „Analytical Marxian” school, normally associated with the work of John E. Roemer and John Elster, which attempts to reduce some of the Marxian propositions to conventional, methodological individualism (i.e. with utility-maximizing rational agents, etc.).

    Necrologul din Independent:
    Andre Gunder Frank – Radical economist who analysed ‘the development of underdevelopment’

    Alte referinte se gasesc cu duiumul pe situri marxiste.

    Aici e capătul tău de drum pe acest sit. De neo-măscărici ca tine sînt sătul. Îți iei matale băgăjelul de miștouri și te internezi cu tot cu analize unde i-a înțărcat Marx pe Naomi si Andre.

  34. Imb.

    Romania sultanista a lui Ceausescu nu se compara cu URSS-ul anilor ’80.

    Pe ce te bazezi? Eu am fost in URSS in 1987. Excursie in tara frateasca si pretina, de trei saptamini. Tu ai fost in URSS vreodata?

  35. imb @37

    Cred că faceți o fixație (v-am răspuns și pe celălalt fir), Ernu se declară și e recunoscut oficial ca scriitor român, personal m-am mirat de ce nu se declară scriitor sovietic. A studiat la Iași, s-a și lansat ca scriitor acolo, cunosc mulți oameni de litere de pe Bahlui, pe nimeni nu-l supără apelativul, nici pe ardeleni, bănățeni pe care-i știu nu-i deranjează etichetările adecvate, majoritatea le aceptă cu mîndrie. Chiar n-am găsit nicăieri menționat că V.E. ar fi născut în R.S.S.M., țin minte că Mircea Druc se considera scriitor moldovean deși trăia la Moscova. În articol se discută ideile lui Vasile Ernu și ale grupului său.

  36. @fane la comentariul 33:

    „Nu spun ca statul nu trebuia va sustina dar as fi vrut sa stati intr-o garsoniera”

    Este monumentala aceasta afirmatie! Ce tip de garsoniera, confort 1, 2 sau 3? Sa fie in Ferentari sau in zona Baneasa-Lacuri?

    Fane, faptul ca prof. Tismaneanu a scris la comentariul 30 – asa cum a afirmat si reafirmat si cu alte prilejuri – ca nu a primit/incasat niciun ban pentru activitatea de coordonare a comisiei prezidentiale iti oferea un prilej pentru o retractare. Repet, este o calomnie ceea ce ai facut pentru ca ai afirmat ca prof. Tismaneanu a beneficiat de o sinecura. Nu poti sa intelegi acest lucru si nu-ti ceri scuze, este un lucru blamabil in sine si nu slujeste decat minciunii propagandistice ale anti-anticomunistilor CriticAtac.

    Subscriu la afirmatia prof. Tismaneanu:

    „nu cunosc o mai justificata utilizare a banului public decat asumarea onesta a memoriei unor vremuri traumatice. Doar astfel pot fi construite comunitati democratice, nu prin permanentizarea amneziei, prin negationism obscen sau revizionism rezidual.”

  37. @emilb,
    La Ungaria am intervenit pt a va arata cum se perverteste democratia in tara cu pricina cu autorul constitutiei. Exemplul cu pensiile il foloseam pt a arata ca domnul Orban nu este un reprezentant al dreptei morale crestine ci un populist, care ia masuri de orice fel, inclusiv nationalizari in cel mai pur stil comunist, pentru a-si atinge niste interese. Mi-ai spus ca stiai de masurile sale, dar uite ca, in mod bizar, nu reusesti, dupa atatia ani, sa citesti cine este premierul Ungariei. Dar nu o sa ma apuc sa-ti explic acum, poate e prea tarziu pt tine.

    Ce legatura are insa (faptul ca nu ai inteles ce se intampla in Ungaria) cu Vila Lac, cu privilegiatii actualului regim si cu domnul Iliescu numai tu poti sti dragul meu.

    Daca imi permiteti, un text interesant:

    Vladimir Tismaneanu a de
    clarat ca, in ciuda opiniilor politice diferite, domnia sa nu s-a considerat niciodata un adversar personal al lui Ion Iliescu, care este „un om al stangii democrate”. Profesorul Tismaneanu a urmarit tranzitia omului si intelectualului Iliescu, in cadrul dialogului explorand etapele de invatare politica ale presedintelui. „Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de varf a procesului democratic din Romania”, a declarat Vladimir Tismaneanu. Ca politolog, profesorul Tismaneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist intr-un ganditor modern, dispus sa recunoasca falimentul utopiei. Domnia sa a incheiat spunand ca dialogul cu Ion Iliescu a fost o „placere intelectuala”.

    (Revista 22)

  38. @imb: guy, problema de perceptie ar cam fi la tine; mai exact „comunismul e bun, am trait noi o aberatie de care suntem singuri vinovati” . Multe lipseau in Romania lui Ceausescu, mai ales la sfarsitul anilor ’80, dar, pana la completa penurie sovietica era loc de mai rau . Poti intevieva excurionistii amatori de calatorii in URSS si-ti vor povesti bunele afaceri pe care le faceau vanzand cei mai ordinari blugi si adidasi romanesti pentru sume care le permitea sa cumpere cantitati serioase de aur (ceasuri, bijuterii) . Nu exista in RO coada la haine si incaltaminte dar in URSS se „radea” tot, indiferent de masura purtata de cel care cumpara . Orice marfa era buna, ca sa fie scoasa pe piatza B si data la schimb pe altceva .

    Ah, si sa nu uitam ca, aceasta comparatie este facuta in cel mai defavorabil context romanesc . Daca am compara URSS cu RO din 1970, ar reieshi ca, pe partea corecta a Prutului, se rasfatza un prosper stat occidental … :)))))) Hai, vise placute despre mirifica URSS

  39. Pentru „Stephanides”: Onestitatea este esentiala intr-un dialog, fie el privat ori public. Prin urmare, ar fi normal sa puneti textul de mai sus, (reluat dintr-o relatare despre o lansare de carte, aparut in martie 2004 in revista „22”), alaturi de cel de mai jos, pe care l-am citat de multe ori. Repet, desi probabil ca dl “Stephanides” si altii ca el nu vor nota acest lucru, niciodata, sub nici o forma nu am sustinut PSD-ul (in oricare dintre avatarele sale), am fost si am ramas un critic al rolului FSN in deturnarea Revolutiei din decembrie 1989, in agresarea societatii civile si a partidelor istorice. In curand va apare volumul de dialoguri cu Mircea Mihaies, “O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu” (Curtea Veche, 2011). Sunt incluse acolo, fara nici o schimbare, discutiile noastre incepute in ianuarie 1996 (majoritatea publicate anterior la Polirom) si continuate pana in vara anului 2010. Daca veti dori, veti putea citi cum am definit, de-a lungul anilor, regimul legat de personalitatea politica numita Ion Iliescu. Primul meu text in care criticam dur regruparea revansarda a nomenklaturii imediat dupa prabusirea regimului Ceausescu a aparut in revista “The New Republic” pe 5 februarie 1990 cu titlul “New Mask, Old Faces. The Romanian Communist Junta’s Familiar Look”. Reluat in tara, in traducere, in ziarele PNTCD si PNL, textul a fost apreciat de Corneliu Coposu. Cine este interesat il poate citit in volumul meu “Fantoma lui Gheorghiu-Dej” (editia a II-a, Humanitas, 2008). Despre Iliescu ca aparatcik comunist si despre rolul sau in prezervarea mentalitatilor si practicolor de tip bolsevic, am scris in volumul “Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (trad. rom. de Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom, 2005):

    “In loc sa aplaude si sa sustina Raportul Final al Comisiei Prezidentiale, in care sunt omagiati martirii socialisti (anticomunisti), alaturi de cei ai altor partide democratice distruse de comunisti, social-democratii de ultim ceas (al comunismului) au zambit trivial cand presedintele Basescu si-a rostit, intre huiduielile isterice ale urmasilor lui Dej si Ceausescu, istoricul discurs de condamnare a comunismului. Au marturisit astfel limpede ca nu au nimic in comun cu stanga antitotalitara, ca profesiunile lor de credinta pluraliste sunt un simplu joc retoric, o manevra intristatoare de a-si ascunde adevarata ereditate. Ei sunt de fapt partidul nomenklaturii niciodata disparute, al coruptiei generalizate, al cinismului si al duplicitatii. Una fumeaza ei la Washington, Paris, Roma si Berlin, alta practica ei in tara. Magicianul Ion Iliescu, al carui dosar de cadre este (inca) de negasit, s-a aflat de fapt in spatele acestei noi mineriade. L-a compromis pe Mircea Geoana, incapabil sa se delimiteze de acest exponent desuet al celui mai dezolant bolsevism mental si comportamental. Ion Iliescu si actualii sai discipoli detesta visceral liberalismul civic. Pentru ei, autenticii socialisti democratici raman “lepre social-democrate”. Surad socialist (din motive internationale) si actioneaza comunist (din atasamente de-o viata). Vacaroiu si Vadim sunt de fapt frati gemeni. Iar Iliescu este de fapt mare tragator de sfori. Declar public ca regret ca m-am angajat intr-un dialog cu el. Eu am crezut ca unii oameni, oricat de culpabili, invata ceva din trecut. In cazul lui Ion Iliescu, m-am inselat.” (Vladimir Tismaneanu, “Ion Iliescu si discipolii sai”, Revista 22, 3 ianuarie 2007).

    http://www.revista22.ro/ion-il.....-3333.html

  40. @Vladimir Tismaneanu

    Onestitatea este esentiala intr-un dialog, fie el privat ori public.

    Domnule profesor, mă tem că „prezumpția de onestitate” e zadarnică în asemenea cazuri. Cunoaștem prea bine strategiile promotorilor ideologiei căreia ne opunem fără echivoc. Nu vor replica niciodată la obiect și vor folosi întotdeauna eschiva stîngace eludînd complet orice replică, inclusiv cea de mai sus. Vor ataca prin interpuși în scopul de a bruia orice dialog. Dialogul nu există în lumea lor. Și se vor prevala de dreptul de a tăcea împrumutat cu cinism dintr-un set de principii pe care îl detestă și-l vor abolit prin toate mijloacele. Dar e important să spunem aceste lucruri pentru publicul onest, pentru acea „majoritate tăcută” dominată de bun simț căreia ne adresăm. Adevărul merită spus și trebuie spus. Adevărul ne va face liberi.

  41. Multumesc pentru mesaj. Sunt de acord cu Dvs si nu disper. Nu ma astept ca acesti troli sa fie cumva convinsi de argumente rationale. Dar sunt destui cei care nu „cumpara” sofismele lor de doi bani.

    Exista, imi spunea candva un intelept, mult mai multi oameni cinstiti pe lume decat am fi crezut traind in dictatura comunista. Va asigur, pe Dvs si pe alti prieteni ai societatii deschise, ca studentii de colegiu americani (si cunosc bine acest grup, predau de peste 25 de ani) nu sunt nici pe departe mancurtizati. Tin cursuri despre revolutii, utopii, radicalisme, tranzitii, democratizare, folosesc cartile unor Aron si Kolakowski, Jowitt si Chirot, Tucker si Iakovlev („A Century of Violence in Soviet Russia”), „Cartea Neagra” si „The God that Failed”, am prezentat „Katyn”-ul lui Wajda, am avut studenti care au lucrat la un mic proiect despre Holodomor, am discutat „Darkness at Noon”, studentii au fost realment pasionati, au inteles mizele etice ale acestor discutii. Cunosc, de asemenea, multi tineri din Romania (elevi, studenti) care nu se lasa sedusi de aceste penibile cantece de sirena ale stangismului pseudo-cool si pseudo-chic.

    Nu putem avea duble standarde, totalitarismul trebuie cunoscut si condamnat in oricare dintre ipostazele sale. Am terminat recent manuscrisul cartii mele „The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century”. Formularea „Diavolul in Istorie” i-o datorez, i-o datoram, lui Leszek Kolakowski. Cum stim, acest Diavol nu se da batut cu usurinta. La lutte continue 🙂

  42. Stephanides

    1. Da, este o crima sa citesti cartile interzise. Da, exista carti interzise. In lumea ideala ILD ai putea sa platesti zdravan daca ai fi prins cu ele in casa. La o adica, unii oameni n-ar trebui sa fie lasati sa isi exprime opinia.

    Stai cam prost cu manipularea, stimabile. Cine a zis ca este interzis sa ii citesti pe marxisti si neomarxisti? Nimeni. Atunci de ce arunci aceasta acuzatie? Din intellectual dishonesty, desigur. Manevre de criticatacator. 🙂

    2. Si intr-adevar, nu poti sa nu te gandesti, in lumea fara nuante a ILD, in care principiile morale sunt ferm sustinute, cat de usor pot ei sa treaca cu vederea omagiul adus de domnul Vladimir Tismaneanu lui Iliescu in tulburii ani 90.

    Moralitatea il lasa rece pe progresist, dar n-are nici o jena in a o folosi in lupta ideologica in momentul in care ar avea ceva de castigat din instrumentalizarea. Foarte simpatic, Stephanides, dar vezi ca Vladimir Tismaneanu s-a delimitat de Iliescu. Tu, in schimb, nu doar ca nu te delimitezi de marxisti, dar le mai si sari in aparare, avand grija de a-i ataca pe cei care indraznesc sa show their true colours.

    P.S. S-ar putea sa te surprinda, dar tema articolului este Critic Atac, nu V.T. da, acel Critic Atac care ii promoveaza (pe banii Friedrich Ebert) pe toti extremistii de stanga si sterge toate comentariile care nu sunt socialiste/ comuniste. 😉

  43. imb

    in plus expresia “teoria scriitorului moldovean”, adica ideea ca Ernu nu ar fi scriitor roman ci moldovean este o aberatie.

    Suntem un site pro-unire si nu facem distinctie intre moldoveni, munteni, ardeleni etc., dar poate ca in cazul lui Vasile Ernu ar fi fost mai potrivita expresia „scriitor sovietic”. In cele din urma, fondatorul Critic Atac este cel mai cunoscut nostalgic sovietic din spatiul roman.

  44. Re: Născut în URSS

    Bogdan Calehari lăsase un comentariu ce se referea la sinistrul concept „poetic” de Glamour Gulag:

    Este pacat ca tovarasul Vaska Ernu nu va beneficia de un sejur intr-un Glamour-Gulag. Este pacat ca nu se va scula la 5 dimineata de pe scandura unde a dormit noaptea cu capul la picioarele detinutului de langa el; ca nu va pleca in mars cale de 25 de km. prin zapada mare cand afara sunt -30 Celsius cantand fericit cat il tin bojocii :

    Pe ploaie , pe ger ,
    In mars la apel !

    Este pacat ca nu va avea posibilitatea sa realizeze zi de zi , norma zilnica standard : doi metri cubi de roca granitica de concasat si de carat cu roaba la o suta de metri distanta ! ; ca , facand asta , nu va putea asculta orchestra lagarului cantandu-i asurzitor optimiste cantece patriotice . Este pacat ca, nu va sti niciodata cum este sa marsaluiesti cale de 25 de km , inapoi spre Glamour-Gulag , inapoi spre scandura primitoare , urland din timp in timp lozinca : ” De la noi-totul , noua -nimic ! ”
    Este pacat ca seara, inainte de a se culca pe scandura pe care a parasit-o dimineata , nu va recita ” rugaciunea ” : ” Natura preschimband, vom fi liberi pe pamant ”
    Este pacat ca, cei 250 de mii de detinuti morti in 20 de luni in Glamour -Gulagul Belomorcanal, nu vor avea vreodata posibilitatea , nu sa-l scuipe in ochi , ci doar sa-l priveasca in ei .

    Cred că e nimerită o precizare: V. Ernu nu se va afla niciodată în interiorul unui asemenea lagăr. În afara gardului de sîrmă ghimpată e cel mai probabil. Căci a patetiza pe gard n-are absolut nici o noimă! 🙂

  45. Nu inteleg ce cauta Stepanides si Fane pe aici. Or fi masochisti si profita de contribuitorii si comentatorii acestui distins spatiu! Felicitari Domnule Tismaneanu pentru coborarea in arena pentru ca asta este o dovada in plus a bunei credinte Dumneavoastra. Totusi nu ar trebui sa va ocupati de musculite ci sa atacati acolo sus la vulturii plesuvi care mai traiesc si vor sa conduca.
    Referitor la Ion Iliescu recomand sa mai cititi odata articolul scris de Profesorul Vladimir Tismaneanu
    http://inliniedreapta.net/moni.....-din-1989/

  46. @Dinu Hota,

    Nu inteleg ce cauta Stepanides si Fane pe aici.

    Suntem ca Pora in unele emisiuni de la Realitatea 🙂 Altfel, daca ar intra cineva aici pe blog si ar citi la fiecare articol in comentarii vreun „bravo, excelent, multumim!”, ar crede ca a intrat pe site-ul Uniunii Tineretului ILD-ist.

    @VladM
    Bati campii stimabile. Nu am rostit niciun cuvintel despre marxism, acolo unde te grabesti tu sa ma incadrezi, pe princpiul dictatorial cine nu e cu noi e impotriva noastra. Cand vorbeam despre carti vorbeam despre carti in general. Ma uimeste insa ca, la asa de putini ani dupa 89, nu aveti nicio problema in a decide ca opiniile care va contrazic sunt periculoase. Dar e in regula, nu esti primul care ar justifica instaurarea unui regim totalitar prin necesitatea de a lupta impotriva ciumei rosii. (vezi Ernst Nolte)

    @Vladimir Tismaneanu,
    Nu alaturi de Vadim si de Vacaroiu am fost in momentul in care comunismul a fost condamnat in Parlamentul Romaniei, va asigur. Am fost totusi mirat ca o carte de articole critice la adresa raportului, spre exemplu, nu a reusit sa apara in Romania pentru ca nimeni nu dorea sa o publice. S-a vorbit mult impotriva acelei carti. (asta apropo de carti periculoase si de carti care nu trebuie sa existe, pentru VladM exista Fahrenheit 451). Sunt de asemenea mirat ca partidul de dreapta pe care il sustineti nu isi aplica politicile dupa morala ultradiscutata pe ILD. Spre exemplu, VladM, nu mai trebuie sa iti spun ca dreapta si oamenii „adevarati” de dreapta din Romania pompeaza bani betivilor si lenesilor pentru a primi voturi, nu? Sunt mirat ca acea condamnare a comunismului pe care am asteptat-o atatia nu are efectul pe care l-am sperat. Cum este posibil ca un ministru de externe, promotor de platforma crestin-democrata sa n-aiba nicio problema sa tina in diplomatie securisti cu patalama? E nevoie de critica comunismului, nu de anticomunismul de parada, care exista pt a legitima un grup de intelectuali si un partid politic imoral.

    p.s. Astept, domnule Tismaneanu, o reactie cu privire la plecarile de la EVZ.

  47. Este ridicol sa vorbesti „despre carti la modul general” cand discutam despre niste carti anume. Fane a adus in discutie cărţi marxiste si autori marxisti, asa ca vorbeste „despre carti la modul general” cu familia ta, Stephanides, nu cu noi si nu aici. Si mai las-o moarta pe aia cu principiul dictatorial, macar pentru ca nu e nevoie sa recurgi la o asemenea paradigma cand se vede cu ochiu liber ca simpatizezi cu rosii. Pe site-ul asta nu ai scris macar o propozitie in care sa condamni in vreun socialismul, comunismul si alte forme ale miscarii revolutionare mondiale. Pana si la articole despre extremismul de stanga Critic Atac, tu tot te incapatanezi sa ne ataci pe noi si Tismaneanu, semn ca iti plac cu adevarat criticatacantii si ca te identifici cu criticatacatorii.

    Am fost totusi mirat ca o carte de articole critice la adresa raportului, spre exemplu, nu a reusit sa apara in Romania pentru ca nimeni nu dorea sa o publice.

    Stephanides, hai sa-ti spun unde ai auzit aceasta idee: la lansarea Iluziei anticomunismului (Muzeul National de Arta Contemporana, Casa Poporului => saracii marxisti Critic Atac, atat de napastuiti, incat isi fac lansari de carte la Parlament ), ocazie cu care bocitoarele Ernu si Rogozanu s-au plans ca nimeni nu a dorit sa le publice panseurile, fiind nevoiti sa isi trimita opera la ed. Cartier din Republica Moldova.

    P.S. Daca la urmatorul mesaj nu demonstrezi, cu exemple, cum „in lumea ideala ILD” ai putea sa platesti pentru ca detii in casa „carti interzise”, Akismetul te mananca. 😉 Calomnia are si ea limitele ei.

  48. acel Critic Atac care ii promoveaza (pe banii Friedrich Ebert) pe toti extremistii de stanga si sterge toate comentariile care nu sunt socialiste/ comuniste.

    Akismetul te mananca.

    hehe

  49. @ pataphyl
    eu doar citam din textul de mai sus. Nu vad de ce va aprindeti. Conservatorii de oriunde sunt si un pic nationalisti (chiar daca nu isi dau seama uneori), mi se pare evident. 🙂

    @ Marse
    de fapt am avut ocazia sa compar URSS-ul si Romania la sfarsitul anilor ’80, adica vorbesc si eu din propria experienta. As recomanda si cateva statistici, ca sa vedeti ca Romania in perioada de final a lui Ceausescu era mai inapoiata economic decat URSS-ul. Intrebati-l pe dl. Tismaneanu sunt sigur ca el poate confirma, chiar daca nu prea foloseste date statistice in lucrarile sale. Stiu ca pentru multi romani ideea ca in URSS in 1980-88 se traia mai bine decat in Romania poate parea socanta si atinge orgoliul national, dar asa este. Au exista o multime de adaptari ale comunismului. Spre exemplu toata lumea stia ca in Germania de Est se traia mult mai bine decat in celelalte state socialiste. In ceea ce priveste linguscomunismul din Romania, din ceea ce scrie Ceslav Ciobanu traducatorul lui Gorbaciov la acea vreme se pare ca Gorbaciov a incercat sa-l convinga pe Ceausescu sa inceapa reformele, dar intalnirea lor de la Bucuresti s-a soldat doar cu o cearta aprinsa, o revolutie violenta combinata cu o lovitura de palat (asta in functie de opinia fiecaruia) si ulterior venirea lui Iliescu la putere. Acum la 20 de ani romanii traiesc intr-un sistem ce seamana cu capitalismul de tip sudic, adica grecesc.

    @ Vlad M.
    „Scriitor sovietic”? :)) Daca ati cunoaste mai bine literaturile post-socialiste din alte parti sunt sigur ca ati ramane surprins de faptul ca „scriitori sovietici” de tipul lui Ernu exista si in alte foste state socialiste. Cititi de exemplu in germana ce scrie Vladimir Kaminer, nu stiu daca a fost tradus in romana, dar m-as mira. Deci periati putin literatura post-1989 din Germania de Est, dar culmea este ca reactiile la acest curent de idei in Germania sunt mai moderate. Intrebati-va de ce? Intr-adevar dupa 1989, in Romania au aparut anti-comunisti ca ciupercile dupa ploaie, doar pentru ca asa e fashionable, e la moda si mergi cu „curentul”. Inteleg de unde vine antipatia vizavi de Paul Goma si Vasile Ernu, ambii reprezinta extreme diferite, unul – anti-comunist extrem, altul – un nostalgic extrem. Asa se intampla in Romania cu cei care nu au prieteni anti-comunisti doar dupa 1989.

  50. imb @57

    Intervenția respectivă (#49) nu vă era nicicum dedicată, era un foc încrucișat pe două fire apropo de Ernu, dacă-i vorba de naționalism, n-am nici un motiv să-mi ascund sentimentele, prețuiesc tradițiile celor dinaintea mea mai mult decît las a se vedea, și voi rămîne așa chiar dacă în prezent am altă cetățenie!

    Re: “Scriitor sovietic”? Deși observația e adresată lui Vlad, îmi clarific opinia, mai ales că și eu exprimasem o obiecție identică (#40)

    Ernu se declară și e recunoscut oficial ca scriitor român, personal m-am mirat de ce nu se declară scriitor sovietic

    cu aceea a lui Vlad M. (într-un comentariu ulterior – #48).
    Nu mi-e clar cît e de potrivită expresia

    un nostalgic extrem

    personal îmi sugerează oportunitatea activității nostalgice a unui activist KKK în Jersey City, Newark, Trenton sau Camden 🙂
    În plus, Ernu povestește despre umedele sale reverii sovietice și criticatacă orice mișcă, găzduind cu generozitate toată floarea… mai bine recitiți cu atenție toate cele patru articole din serie!

  51. Ce este rau in a fi fundamentalist ? „Fundamentalism is strict adherence to specific theological doctrines typically in reaction against the theology of Modernism.” Eu cred ca toti cei care revenim pe acest site cu placere, suntem fundmentalisti la fel ca si autorii. Daca este o onoare sa fi progresist de ce ar fi o rusine sa fi fundamentalist si reactionar ? Cred ca aceste cuvinte ar trebui „spalate” si purtate cu onoare.

  52. salut Cristian,
    bine ai venit! Daca nu ma insel, asta este primult tau comentariu pe blog, ma insel?
    Progresisti folosesc intelesul denaturat al cuvintului, denaturat tot de ei pentru a demoniza orice fel de opozitie fata de ideologiei lor, ideologie fundamentalista si ea, care, de altfel, nu poate exista decit prin opozitie la ceva. Iar acel ceva sint fundamentele civilizatiei occidentale. Asa au disparut conservatorii, in sensul clasic al cuvintului, din Europa, iar cei cititva care au mai ramas sint stampilati drept extremisti, fundamentalisti, nebuni de legat, fascisti sau hitleristi. Problema de fapt este ca ceea ce numim azi mainstream este, din perspectiva istorica, extremism, iar moderatii sint cei catalogati asa in aceasta lume cu susul in jos… Cum in SUA, partidul KKK, adica Partidul Democat, a reusit sa transfere stigma rasismului republicanilor, adevaratii moderati.

    Probabil asa e normal sa fie, altfel ne-am plictisi.

  53. Salut Costin, da, este primul comentariu. Pana acum doar am citit 🙂 Eu uneori am senzatia ca si partidele de dreapta au fost manjite cu rahatul schimbismului, iar cand il vad pe premierul britanic si seful Partidului Conservator, David Cameron cum apara islamul, ideea aceasta devine o convingere. De ce ar trebui sa fie conservatorii moderati ? Sunt progresistii (liberalo-socialisti) moderati ? Ce inseaman de fapt a fi conservator moderat ? A accepta schimbarile mai incet, dar a le accepta totusi ? Adica niste progresisti mai lenti ? Pentru mine asta nu este suficient ! Eu nu sunt de acor cu stergerea diferentelor dintre clase, dintre sexe, dintre generatii niciodata. Scenariul ce decurge din aceasta nivelare a lumii este infiorator. Moderat mai inseamna si sa renunti la Dumnezeu treptat. Este acelasi lucru ca si cum ai renunta intr-o secunda. Timpul este valoros doar pentru noi, pentru cel ce-i inspira pe acesti rataciti, timpul nu conteaza. In concluzie, daca a pastra cu incapatanare valorile, traditiile, cutumele civilizatiei crestine inseamna a fi fundamentalist atunci din nefericire nu-mi ramane decat sa aleg intre rau si foarte rau, intre un ru imediat si unul amanat. Eu cred ca, da, toti cei care intelegem care este scopul stangismului, al asa-zisului prgres moral sau social al trebui sa fim nu doar fundamentalisti dar si reactionari, altfel riscam sa ne pierdem lumea, copii, familia Dumnezeul.

  54. Un amănunt care mă deranjează:

    Progresiștii folosesc înțelesul denaturat al cuvîntului[…]

    Păi dacă e denaturat, deci de fapt stângiștii nu promovează progresul, ci regresul, nu mai bine folosiți cuvântul în ghilimele, adică „progresiștii”, sau „cei așa-zis progresiști”? Zic și eu…
    P.S. Bun site aveți – căutam dacă există vreo carte de Thomas Sowell tradusă în română, și-am dat de voi.

  55. Mulțumim, Bogdan.
    Da, e adevărat că stângiștii nu promovează vreun progres.
    Dar și cu termenul de progres în sine riscăm misunderstandings.
    Așa cum spune HRPatapievici în Omul recent, nu orice lucru mai nou decât alt lucru e și mai bun decât acesta.
    Sigur că progres există, dar e pe sectoare, pe domenii.

    De exemplu, cel de-al III-lea Reich (1933-1945) a fost, dpdv tehnologic, mai avansat decât Prima Republică Poloneză (1454-1795).
    Dar dpdv al umanității, ce să mai spunem, al libertății, al III-lea R era de o barbarie cum nici barbarii cei mai sălbatici nu îndrăzniseră să proiecteze – nici asirienii, nici aztecii, deși aveau un gust special pentru atrocități.

    Maximilian Kolbe avea o vorbă „adevăratul progres e spiritual, sau nu există deloc”.

    Spun aceste chestii pentru că adesea, în vremea noastră, mulți iau de bună, fără să o analizeze, ca premiză, superstiția hegheliano-marxistă că „lumea se îndreaptă inexorabil spre progres”.
    E un clișeu foarte frecvent în zilele noastre, cum că viitorul e bun, trecutul e rău, ce e nou e bun, ce e vechi e rău, etc. În realitate, nu e chiar așa, depinde.

    Dar gândirea asta, în sine, este o manifestare a mentalității revoluționare, care își pune certitudinile într-un viitor utopic, iar trecutul, care ar trebui să fie un reper imuabil, îl răstălmăcește și îl interpretează în funcție de necesitățile de moment ale proiectului revoluționar.

    Mai mult despre asta, v. Olavo de Carvalho:
    http://www.olavodecarvalho.org.....dc_en.html
    http://inliniedreapta.net/dere.....e-insulte/

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.