Monitorul Neoficial    preluat din  

Galerie FOTO: Cum arăta Bucureştiul înainte de construirea Casei Poporului

IonTaranu-1980

Strada Ion Taranu, 1980

Raluca Filipescu (Romania Libera) “La 7.2 grade pe scara Richter, clădirile Bucureştiului se surpau ca un castel de cărţi de joc, luând cu ele, printre ruine, vieţile omeneşti. Nicolae Ceauşescu, aflat în acea noapte de 4 martie 1977, în Nigeria, este informat despre cutremurul devastator şi se întoarce în România pentru a evalua pagubele şi pentru a calma populaţia – peste 1.500 de morţi şi aproximativ 35.000 de clădiri distruse.

Dictatorul comunist a decis, atunci, să reconstruiască România, centrul său de interes fiind Bucureştiul, unde urma să ia naştere obsesia unei clădiri-mamut, cu podele de marmură, încrustaţii de aur şi tunele subterane.

Astfel, unele clădiri distruse de cutremur nu au fost mai fost reconstruite, iar altele, incomodând marele plan al lui Ceauşescu pentru ceea ce urma să poarte numele de Casa Poporului, au fost transformate în moloz.

Şantierul propriu-zis al actualului Palat al Parlamentului a început în 1980, cu demolarea a peste şapte km² din vechiul centru al Capitalei şi relocarea a peste 40.000 de oameni din zona Uranus, un cartier boem al Bucureştiului, în care se regăseau numeroase clădiri cu semnificaţie istorică. Ceauşescu nu a ţinut cont nici de însemnătatea istorică, nici de dorinţele cetăţenilor, iar toate cele 9.000 de clădiri aflate perimetrul strada Izvor – Bulevardul Naţiunile Unite – Bulevardul Libertăţii – Calea 13 Septembrie au fost demolate.

Obsesiei ceauşiste i-au căzut pradă, printre altele Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naţionale sau Stadionul Republicii, iar demolarea acestor clădiri a dus la mutilarea Capitalei.

De exemplu, Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat în Bucureşti în perioada 1835 – 1838 de Safta Brâncoveanu, fiica marelui ban Tudorache Balş şi soţia banului Grigore Basarab Brâncoveanu, şi a funcţionat din veniturile de la moşiile donate de ctitoră. Spitalul a fost gândit pentru oamenii săraci, dar în acelaşi timp s-a constituit şi ca şcoală medicală.”

[...]

Ceremonia oficială a aşezării pietrei fundamentale având loc la data de 25 iunie 1984, iar până la căderea regimului Ceauşescu avea să devină, după World Records Academy, la capitolul “Clădiri Administrative”, pe locul 2 în lume după clădirea Pentagonului, iar din punct de vedere al volumului, cu cei 2.550.000 m³ ai săi, pe locul 3 în lume, după clădirea de asamblare a rachetelor spaţiale de la Cape Canaveral din Florida şi după piramida lui Quetzalcoatl din Mexic.

Strada Arionoaiei, 1980

Strada Arionoaiei, 1980

Strada Arionoaiei, 1980

Strada Arionoaiei, 1980

Strada Arionoaiei spre Uranus, 1980

Strada Arionoaiei spre Uranus, 1980

Strada Arionoaiei, 1980

Strada Arionoaiei, 1980

Strada Arionoaiei, 1980

Strada Arionoaiei, 1980

Strada Arionoaiei spre cinema Rahova, 1980

Strada Arionoaiei spre cinema Rahova, 1980

Strada Arionoaiei spre Uranus, 1980

Strada Arionoaiei spre Uranus, 1980

Intrarea Libertatii, 1980

Intrarea Libertatii, 1980

Strada Ion Taranu, 1980

Strada Ion Taranu, 1980

Strada Ion Taranu, 1980

Strada Ion Taranu, 1980

Strada Lazureanu colt cu Schitul Maicilor

Strada Lazureanu colt cu Schitul Maicilor, 1980

Piata Natiunii, 1980

Piata Natiunii, 1980

Strada Rahova, 1980

Strada Rahova, 1980

Mai multe imagini pe blogul lui Dan Perry.

5 comentarii la “Galerie FOTO: Cum arăta Bucureştiul înainte de construirea Casei Poporului”

Citeşte sau adaugă un comentariu...

  1. 2uMnumzane Angibonanga

    Multumesc pentru poze. Eram copil cand ma jucam si mergeam cu bicicleta prin cartierul Uranus. Nu-l pot uita pe unul dintre profesorii de franceza din liceu care, intr-o noapte trista, in tramvaiul 8, il blestema pe Pitic pentru murdaria pe care o facea daramand unii dintre ultimii “burgheji” de casa ai Bucurestiului. Atunci nu l-am inteles. Acum, incerc. Dumnezeu sa-l ierte.
    La multi ani, voua, tuturor.

  2. 3Sampalean Corneliu

    Demolarile nu au fost facute pentru a avea loc pentru CASA REPUBLICII (asa a numit-o Ceausescu) ci, casoaia a fost conceputa pentru a avea motiv plauzibil de demarare a mutilarii Bucurestiului, de stergere a istoriei lui. De casoaie se leaga si bulevardul Vitoria socialismului
    (asupra capitalei).
    Rezultatul a fost acest MONUMENT AL INUTILITATII. E drept, cel mai mare din lume, primul si singurul si foarte costisitor. Fapt pentru care, multi romani sunt extrem de fuduli.
    Ar tebui transformt intr-un mare muzeu al al ororrii comuniste. Sala cea mai mare ar trebui sa fie expuse machete ale cartierului distrus
    ale Spitalului Brancovenesc si a Halei mari a Pietei Unirii.

  3. 4Alexandra M

    …Multe urari de bine si sanatate..celor..sau celui..care a avut MINUNATA…EXCEPTIONALA idee..ca aceste imagini..de AUR..sa le posteze…MAI MARI..!Asa..le retraim..fiecare, sunt sigura.. coltisor..pana si piatra aceea..patrata..de pe trotuar..ne trezeste..amintiri..unice..!Eu le stiam..aceste imagini..dar mici…LA MULTI ANI..TUTUROR..CELOR CARE AU LOCUIT IN ZONA SI NU NUMAI..!

  4. 5Cernescu Valentin

    Foarte trist, timpul trece; comemoram- din pacate- trei decenii de cand Bucurestiul a fost mutilat si odata cu el sufletul nostru -si mai ales cel al locuitorilor din cele doua mari zone demolate- nu au mai fost niciodata aceleasi… Dincolo de drama consumata insa, cred ca pierderea este mult mai mare decat o putem noi percepe . Inafara de “stergerea” imaginilor [ pe care noi, bucurestenii le-am trait aevea : fie ca mergem pe splai pe langa Brancovenesc si treceam prin Piata Mare, fie ca vedeam Vacarestii inaltandu-se semet si dominand dealul, fie ca vizitam Muzeul Militar sau ca ne entuziasmam (sau credeam ca suferim) la diferite evenimente sportive pe "Republicii", fie ca -simplu- ne plimbam si admiram arhitectura aceea, eclectica ce e drept dar marturie a catorva sute de ani de istorie a orasului. Tot acolo insa Situl arheologic de pe Dealul Spirii "impingea" istoria asezarii cu cateva milenii ...] s-a “sters” o geografie a orasului asezat pe toata curba de nivel a cornisei de sud a Dambovitei; in locul ei nu a ramas NIMIC, doar expresia unei “cacofonii arhitecturale” simbol al unei (unor) minti bolnave . Mai trist este ca se gasesc destui (si mai grav ca sunt -si-romani ca noi) care admira neconditionat respectivul “buboi”, care nu se mai lasa dus de pe fizicul orasului si din sufletele noastre.
    Un An Nou Bun si Sanatate !
    - semnatarilor protestului (arhitecti, oameni de cultura) din urma cu 30 de ani
    - celor care mai traiesc inca, dintre cei care au avut de suferit in urma ororilor de atunci
    - tuturor celor care (din nostalgie, tristete, prietenie , solidaritate etc) au facut ca aceste exceptionale documente -referire si pentru site-uri de acelasi profil- sa ajunga a fi vazute de catre cei interesati
    Cu Prietenie Valentin

Comentează

*

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.