Onorabilul pedofil Daniel Cohn–Bendit şi monstruosul inspector Derrick

“Trei ani de închisoare pentru nişte mângâieri şi nişte sărutări sunt de ajuns” – Bernard Kouchner, ministru al Franţei

Apatrid până la 18 ani, anarhist, “Dany cel Roşu” al revoluţiei de la ’68, educator de grădiniţă, ecologist – “verde” din punct de vedere politic, ca sângele vărsat de ţăranii şi muncitorii ruşi în lagărele marxiste ale Uniunii Canibalilor Socialişti Sovietici – scriitor, deputat (din 1999) în Parlamentul european, “locomotivă” electorală pentru “verzii” europeni – câteva repere dintr-o succintă biografie a cunoscutului Daniel Cohn–Bendit.

De curând, pe 20 aprilie, lui Cohn–Bendit (“încarnarea spiritului lui Mai ‘68”) i-a fost înmânat, în castelul din Sttutgart, Premiul Theodor–Heuss pentru angajamentul exemplar în sprijinirea şi întărirea democraţiei în Germania. Numai că sărbătorirea eroului a fost umbrită de gestul preşedintelui Curţii Constituţionale Federale, Andreas Vosskuhle, care a refuzat să citească discursul la înmânarea prestigiosului premiu! Nu, Vosskuhle nu a făcut acest gest pentru că şi-a amintit vorbele rostite cu ani în urmă de fanaticul anti-naţionalist şi federalist european, Cohn–Bendit: “Noi, Verzii, trebuie să luptăm pentru ca un număr maxim de străini să se instaleze în Germania. Când vor fi în Germania, trebuie să luptăm pentru ca ei să obţină dreptul de vot. Când acest obiectiv va fi atins, vom avea un număr suficient de alegători pentru a schimba această ţară.” Bineînţeles, adaug eu, “s-o schimbe, cu democraţia ei cu tot”. Vosskuhle a arătat că gestul său este motivat de declaraţiile scandaloase făcute de Cohn–Bendit în cartea sa apărută în 1975, “Le Grand Bazar”.

“Mi s-a întâmplat de multe ori ca unii copii să-mi deschidă şliţul şi să înceapă să mă gâdile. Am reacţionat diferit, potrivit împrejurărilor, dar dorinţa lor mi-a pus o problemă. I-am întrebat: ‘De ce nu va jucaţi împreună, de ce m-aţi ales pe mine şi nu pe ceilalţi copii?”. Dacă ei au insistat, i-am mângâiat la rândul meu. Aveam nevoie să fiu, necondiţionat, acceptat de către ei. Am vrut ca acei copii să aibă nevoie de mine şi am făcut totul pentru ca ei să depindă de mine” – astfel își evoca în “Le Grand Bazar”, nevinovatul şi neînfricatul “simbol al lui Mai ‘68”, experienţele şocante avute cu “perverşii” copilaşi de la grădiniţa altenativă din Frankfurt, unde a fost o vreme educator.

Uluitor cinism! Daniel Cohn–Bendit abuzat sexual de nişte copii de grădiniţă care, văzându-l mai timid, au preluat ei iniţiativa! Nici n-ai crede că este vorba de Dany cel Roşu, anarhistul roşcovan, liderul bandei anarhisto–maoiste de la Universitatea Nanterre, cel care îl apostrofa, în 8 ianuarie 1968, pe ministrul Francois Missoffe: “Am citit Livre blanc sur la jeunesse pe care aţi scris-o. Şase sute de pagini de inepţii! Nu vorbiţi despre problemele sexuale ale tinerilor”. Prin urmare, tot sexul era principala obsesie al celui care va deveni conducătorul revoluţiei cultural-anarhiste din mai ‘68, al revoluţiei lui “Este interzis să interzici!”. Şi asta, cu ani buni înainte de a-şi vedea puritatea revoluţionară maculată abuziv, zicea el, de nişte bieţi copii nevinovaţi, într-o grădiniţă germană!

“Am fost o generaţie prometeică”, declară azi, cu mândrie, pedofilul, deşi mai degrabă a făcut parte dintr-o generaţie libidinală, dacă ar fi să-l parafrazez pe un alt profet al anarhismului – Marcuse. Da, Daniel Cohn–Bendit, unul din fructele coapte şi otrăvite ale lui Marcuse şi Georg Lukacs – filozoful marxist care ajuns komisar al învăţământului în republica bolşevică condusă de Bela Kun, a introdus în programa şcolară ore de educaţie sexuală pentru copiii din clasele primare! Cohn–Bendit a trecut la un nivel superior: s-a ocupat de “educaţia sexuală” a celor de grădiniţă! “Anul trecut o fetiţă de 6 ani a flirtat cu mine. A fost unul din momentele cele mai emoţionante şi mai frumoase pe care le-am putut avea”, scria pedofilul premiat într-o ediţie din 1978 a gazetei Pflasterstrand des Linke, care a apărut, până în 1990, la Frankfurt pe Main.

Premiat, pentru că premiile curg pe bandă rulantă pentru co-preşedintele grupului ecologist din Parlamentul Europei! La zece zile după ce a primit Premiul Theodor–Heuss, Cohn–Bendit s-a văzut nevoit, din cauza scandalului iscat, să refuze un altul: este vorba de “Marele Premiu al Mediei franco-germane” pe 2013; acordat pentru prezenţa în studiourile televiziunilor din cele două ţări! Pentru reprezentanţii presei franco–germane “s-a prescris” prestaţia lui Cohn–Bendit din cadrul emisiunii de televiziune “Apostrophes” din anul 1982. Nu însă şi pentru site-ul conservator polonez wPolityce.pl, care a postat un extras din faimoasa emisiune animată de “marele” Bernard Pivot, în care “simbolul, eroul prometeic, luptătorul pentru democraţie, încarnarea spiritului lui Mai ‘68, politicianul de marcă”, de fapt pedofilul ordinar Cohn–Bendit, bruiat într-adevăr de chicotelile complice ale tovarăşilor de platou, spune: “Ştiţi, sexualitatea unui copil este ceva absolut fantastic… Am lucrat cu copii care aveau între 4 şi 6 ani. Ştiţi, când o fetiţă mică, de cinci ani, cinci ani şi jumătate, începe să vă dezbrace, este ceva fantastic. Este fantastic, pentru că este un joc erotico–maniacal absolut”. Sau, evocând clipele de neuitat petrecute în gradiniţa din Frankfurt: “M-am ocupat de 8 copii, de la 16 luni la doi ani… Vroiam să le pipăi fundul, ei vroiau să mă gâdile şi eu vroiam să-i gâdil”!

Companionii de platou ai lui Bendit, cei care s-au mulţumit să protesteze chicotind, au fost: Bernard Pivot, prefectul Maurice Grimaud (!), catolicul tradiţionalist Michel de Saint Pierre (!) şi filosoful Francois Chatelet (!). Barem au avut curajul să se hlizească – nişte şoareci obişnuiţi, în faţa şarpelui, înlemnesc de tot. Şoareci, dar vizionari! Au prevăzut ce li se putea întâmpla! Spun asta, pentru că în timpul confruntării electorale din 2009 pentru Parlamentul european, Francois Bayrou a avut curajul “să calce pe bec”. Şi anume, să-l acuze pe noul Prometeu, de pedofilie! El i-a spus în faţă: “Pentru că vorbiţi de mârşăvie, pot şi eu, de asemenea, să vorbesc de mârşăviile cu care v-aţi apărat, justificându-vă actele în legătură cu copiii”.

“Oportunistul, Neruşinatul, Le Pen” – Francois Bayrou a fost pus la zid! Să-l jigneşti pe Dany cel Roşu, apărătorul regimului care a cauzat 100 de milioane de morţi; pe cel care arunca bucăţi de caldarâm în capul jandarmilor; pe cel care urla: “Să fim realişti, să cerem imposibilul” – este prea de tot! Şi asta în faţa a 9 milioane de telespectatori, la o oră de maximă audienţă; toţi cei prezenţi în platou, de la Xavier Bertrand, la Martine Aubry şi Herve Morin au luat poziţie! Era doar 2009, ce dracu!, nu mai era pe vremea “şoarecilor” din ‘82!

După emisiune, pe străzile Parisului n-au mai ieşit, ca în 1968, zeci de mii de adepţi ai lui Cohn Bendit (atunci când acestuia i “s-au dat” zece ani interdicţie de intrare pe teritoriul francez) care să strige: “Suntem cu toţii evrei germani”. Acum n-au strigat: “Suntem cu toţii pedofili” – dar au votat! Şi Cohn – Bendit, “locomotiva electorală”, i-a făcut pe verzi să obţină 20% din voturile exprimate – cea mai mare victorie obţinută vreodată de aceştia!

Era normal să se întample aşa într-o ţară în care pedofilia se numără printre libertăţile, sexuale bineînţeles, care au fost apărate public de către personaje de prim rang ale societăţii franceze încă de la sfârşitul anilor ’70: Bernard Kouchner, Jack Lang, Roland Barthes, Simone de Beauvoir, Jean Paul Sartre, Jacques Derrida s.a.

Nu ştiu dacă societatea franceză este libidinală, dar în mod sigur o mare parte din elita ei, este! Cu siguranţă, Polonia nu are acest “noroc”, ca şi Germania de altfel. S-a văzut asta pe 24 aprilie, când euro-parlamentarul cu amintiri pedofile trebuia să participe la o dezbatere asupra Europei organizată de către Institutul de Politologie al Universităţii din Wroclaw. În faţa valului de proteste, Dany cel Roşu a ales să-şi anuleze vizita. Mai mult, regizorul polonez Grzegorz Braun a sezizat Parchetul asupra declaraţiilor de pedofilie făcute de-a lungul timpului de Cohn–Bendit, ştiut fiind ca în Polonia simplu fapt de a face publică pedofilia este un delict.

Polonia nu este Franţa, ţara în care vizionarea filmului video postat de site-ul wPolityce.pl a fost blocată, mainstream media franceză, aplicând cu un profesionalism dezinvolt, mult hulita cenzură, atât de uzitată într-un regim totalitar. Doar Cohn–Bendit nu este vreun amărât de preot catolic (victima favorită a linşajului practicat de Ku Klux Klan-ul mediatic), ci un reprezentant de marcă al elitei de stânga ce şi-a făcut ucenicia în “minunaţii ani” ’60, mulţi dintre membrii ei (anarhişti, leninişti, troţkişti şi maoişti fanatici în memorabilul ’68) fiind, nu numai buni prieteni cu “onorabilul” Bendit, ci şi conducători de ziare, posturi de radio şi de televiziune.

“Marele Premiu al Mediei franco–germane” – Daniel Cohn–Bendit! Mizeria umană are un loc de cinste la “masa presei”! Am apucat să scriu, n-o să-mi iau vorba înapoi; deşi ar trebui!

Aflu, cu bucurie, că media occidentală s-a apucat să facă curăţenie; mai corect spus, “continuă curăţenia”. Cunoscutul serial “Inspectorul Derrick” nu va mai fi difuzat de către France 3; asta după ce televiziunile germane şi olandeze l-au scos, şi ele, din grila de programe! Cărui fapt se datorează această bruscă dispariţie? Cauza este “trecutul nazist” al lui Horst Tappert, actorul care l-a jucat atâţia ani pe cunoscutul detectiv Derrick. Horst Tapper a murit în 2008, lucru ce nu a împiedicat serialul al carui actor principal a fost, să fie difuzat şi să se bucure de succes, în peste 100 de ţări. Numai că pe, 26 aprilie, Frankfurter Allgemeine Zeitung a lansat bomba de presă ce a făcut senzaţie în Europa occidentală, unde serialul se bucura de o mare audienţă: Horst Tapper a fost soldat–grenadier în trupele Waffen SS! Sunt mulțumit pentru că încă un monstru nazist a fost descoperit şi “pus la zid”; chiar şi după moarte! Der Spiegel a confirmat şi el acest episod ruşinos din viaţa actorului dovedind cu un document că la 19 ani, în 1943, Horst Tapper lupta pe frontul de est, înrolat fiind, ca soldat –grenadier, în celebra divizie SS “Totenkopf”! Prin urmare, înainte de a purta sobrul şi elegantul costum al inspectorului Derrick, Horst Tapper a purtat uniforma neagră a trupelor SS!

Mă gândesc că, la 22 de ani, Daniel Cohn–Bendit făcea parte din cunoscuta grupare anarhistă de extremă stângă “Roşu şi Negru”. Remarc că Negrul nu mai este blamat atunci când este însoţit de Roşu!

The following two tabs change content below.

8 gânduri despre “Onorabilul pedofil Daniel Cohn–Bendit şi monstruosul inspector Derrick

  1. „Bernard Kouchner, Jack Lang, Roland Barthes, Simone de Beauvoir, Jean Paul Sartre, Jacques Derrida”…

    As mai putea sa adaug citeva nume: Mircea Toma, Mihail Bumbes, dar si Florin Buhuceanu, Irina Nita, Andreea Nastasa, Gabriel Constantinescu, Florin Radu, Daniela Prisacariu, adica echipa Accept. Sa ii adaug in lista celor care gasesc justificari, sprijina sau promoveaza pedofilia (adulti care violeaza copii, pt ca nu exista sex consfintit cu copiii) ? Nu stiu, ma mai gindesc, dar pina una alta, un lucru este clar, ei l-au invitat in Romania pe promotorul pedofiliei, Gert Hekma, ca sa vorbeasca stundentilor.

    Eu zic ca e destul de clar ca in Biserica pedofilia e cu siguranta mai rar intilnita decit printre stingisti. Tactica hotul-striga-hotul nu am inventat-o noi.

  2. In Le Monde ( 22-23 Mai 1977) apare publicat “Manifestul pentru depenalizarea relatiilor cu minori”. Textul manifestului a fost semnat de o serie de personalitati marcante ale intelectualitatii franceze printre care, la loc de cinste, figurau Jean Paul Sartre si, bineinteles, buna sa prietena Simone de Beauvoir, dar si Louis Althusser, Roland Barthes, Jean Louis Bory, Jacques Derrida, Philippe Sollers, Gabriell Matzneff, Francois Dolto, Patrice Chereau etc.
    Sustinatorii pedofiliei si manifestul lor, sunt readusi in fata publicului de catre Jean Sevilla, in cartea sa “Le Terrorisme intellectuel”, aparuta si la edit. Humanitas, in 2007. Pasajul ce pomeneste de manifest poate fi gasit la pagina 89.

  3. Der Spiegel anunta in numarul din 12 mai, ca in anii 80, Partidul Verzilor a sprijinit financiar un „grup de lucru” al pedofililor, care milita deschis pentru legalizarea sexului cu copii! Finantarea se facea chiar de la sediul central al partidului! Daniel Cohn – Bendit a recunoscut ca sustinerea pedofiliei era opinie majoritara in Partidul Verzilor!

  4. Polonezii îl știu bine pe Cohn Bendit, pt că e prieten bun cu Adam Michnik.
    A rămas în istorie atacând legea lustrației, introdusă în Polonia de frații Kaczynski, despre care Cohn Bendit a zis că sunt „metode vrednice de fasciști și de staliniști”, etc. Asta pentru că Bronislaw Geremek, la vremea aceea coleg de Parlement European cu C-B, nu voia în ruptul capului să-și depună declarația de lustrație. (O fi avut ceva de ascuns? Ceva din cariera lui dinainte de 1968, de pe când era șeful Institutului Cultural al Republicii Populare Polone la Paris? Mă rog, nu știm, Dumnezeu să-l ierte…)
    Dar nu de Geremek vorbim aici, vorbim de Cohn Bendit.
    Așadar, cum spune Bogdan, Cohn Bendit nu s-a mai dus la Wroclaw.
    Dar s-a dus la prietenii lui, jurnaliștii trustului Agora – adică Gazeta Wyborcza a lui Michnik.
    Și, ce credeți? Vă închipuiți cumva că jurnaliștii de la Wyborcza l-au înghesuit pe Cohn Bendit cu întrebări despre pedofilie, despre recentele dezvăluiri, tot, așa cum ar face un jurnalist normal, în preajma unui scandal de asemenea proporții??
    Nee. Lau ascultat cuminți, cum le stă bine unor jurnaliști, fără să strice atmosfera cu întrebări puerile (poate ca să nu-l provoace pe pedofil) iar C-B le-a vorbit de … Bronislaw Geremek.

    Aa. Și să nu uit câteva citate suculente din interviul acordat Gazetei Wyborcza de Cohn Bendit :

    „Imediat după alegerile pentru Parlamentul European din 2014 trebuie convocată o Convenție Europeană, ca să elaboreze o nouă constituție europeană. Aceasta ar preciza ce este Europa, care sunt țelurile ei, de ce instrumente dispune, etc. Această lege fundamentală ar confirma că Uniunea are o unică monedă comună, o unică politică externă comună, armată europeană și vot în Consiliul de Securitate ONU. Nu știm cât timp va lua acest proces. Totuși cred că va exista o Europă federală, dotată cu un buget demn.”

    „Să ne închipuim o tânără olandeză de origine turcă, ce pleacă le studii la Montpellier în Franța în cadrul programului Erasmus. Acolo întâlnește un student la medicină din Maghreb. Se îndrăgostesc unul de altul. Ce va fi copilul lor? Francez? Olandez? Arab? Turc? Nu, pur și simplu european. Este evident. Din acest metisaj peste 10-20 de ani se va făuri identitatea multiculturală europeană. ”

    „Situația din lume trezește îngrijorare. Crizele trezesc teamă. În atmosfera de pericol, când sentimentul de siguranță e tulburat, oamenii se îndreaptă de preferință spre familie, patrie, pentru că acolo se simt mai siguri. Acesta e desigur un regres.”

    „Nu suport partidele politice.”

    „Sunt asionist”

    „Mereu repet că Israelul e sfârșitul evreilor. În Israel locuiesc israelieni – nu evrei. ”

  5. o traducere aproximativa

    C-B: Exista gelozie, există fidelitate. Si există depășirea acestora.
    Se intimpla prea putine orgii, domnule Guth.

    Paul Guth: Foarte bine.

    C-B: Foarte bine sau foarte rau, sau poate din pacate… Nu știu. Adică, putinul desfriu care… Nu ducem lipsa de droguri. Droguri ușoare. Si tinem la asta. Prăjiturile cu hasis, fantastice! De fapt, am luat una si in seara asta. Fantastic, vă spun! Mă simt în formă, relaxat, imi fac foarte bine.

    Lucrez cu copii, cu copii mici. O la la! Ce fac cu mine!..

    Bernard Pivot: Ce sint grădinitele de copii alternative?

    CB: Merg la 9 dimineața si ma intilnesc cu cei opt copilasi, între 16 luni și 2 ani, Ii sterg la fund, ii mingii, ma mingie, ne gidilam…

    BP: Paul Guth, este încă ceva care ar trebui să fie frumos?

    PG: Asta, asta e cam mult pentru mine

    C-B: Ah, eram sigur!

    Jean Edern Hallier: Naivul și cei 40 de copii, aici il avem pe al 41-lea

    PG: Cu condiția să nu fie prea multa gidilare

    CB: „Cu condiția să nu fie prea multa gidilare”, haide mai, Paul Guth! Nu, serios, asta-i culmea!

    PG: Dragul meu, le-ai putea da idei cu gidilatul tau…

    O femeie: Si de ce nu le-ar da idei?…

    CB: În primul rând, eu nu le dau idei, e… Știi, sexualitatea la un copil mic este ceva absolut fantastic. Este realmente… trebuie să fim cinstiti! Serios! Un copilas. Am lucrat cu… – pe linga copiii mici de tot, oh, cei mici sint cu totul altceva -, dar cu copii între 4 și 6 ani. Ei bine, știi, cind o fetiță de cinci ani – cinci ani și jumătate începe să te dezbrace…

    PG: Wow!…

    C-B: E un lucru fantastic! Este fantastic pentru că este un joc absolut erotico-maniacal.

    PG: M-ai tulburat!

    CB: Oh, nu-i nici o problema pentru ca v-ați așteptat!

    PG: Oh, nu pina acolo!

    C-B: Nu pina acolo?

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.