Andrei Plesu: In Romania, agresiunea Rusiei ar trebui sa fie o tema importantă

Viitorul sef al statului trebuie sa stie bine macar o meserie, sa vorbeasca cel putin doua limbi straine, sa fie onest si educat, e portretul pe care l-a facut celui pe care il vede in fruntea tarii, cf stirileprotv.ro. De asemenea, Andrei Plesu a declarat ca agresiunea ruseasca „ar trebui sa fie o tema importanta de campanie, mai ales de campanie prezidentiala, pentru ca presedintele are atributii esentiale in politica externa. Presedintele are atributiuni speciale, ar trebui sa fie un capitol important al campaniei fiecaruia, ceea ce nu e cazul.”

 

Andrei Plesu:  Toata lumea stie cum ar trebui sa fie, dar o recapitulare rapida nu strica. Este esential sa fie un om onest. Onestitatea este decisiva. In al doilea rand sa fie un om educat. Am avut cizmari, tot felul de conducatori discutabili inainte de 1989, ar fi bine sa avem un domn, sa stie o limba straina sau doua. Nu e rau sa ai in varful tarii pe cineva de care sa nu-ti fie jena. N-am nimic cu meseriile celelalte, dar pentru presedintele Romaniei sunt de parere ca un pic de alura, un pic de impostatie nobila nu strica. As mai adauga ceva: sa stie foarte bine o meserie. Una. Daca nu stie nimic bine, n-are cum sa aprecieze ce stiu ceilalti, n-are cum sa aprecieze cum arata ceva bine facut, n-are cum sa aleaga oameni si n-are cum sa scape de aia care nu trebuie alesi. Pentru ca el nu stie ce e ala un lucru bun. Numai cine a facut ceva, cine a dus pana la capat cu anumite performante o meserie, poate judeca alte meserii. As mai spune ca este esential o anumita cunoastere de sine. Trebuie sa-si cunoasca limitele. Eu vad ca toti candidatii nostri sunt euforici. Eu inteleg ca o campanie este o bataie cu pumnul in piept, perpetua. Campania are ceva din virilitatea gorilelor care traverseaza jungla spunand ‘eu sunt seful’. E bine sa stii pana unde ai competente, pana unde ai rezistente, care sunt vulnerabilitatile tale in general. Sa nu ai euforia propriei tale personalitati. Mai trebuie de asemenea, asta o spunea un conservator englez demult, sa nu-ti placa prea mult, sa nu te imbaiezi obscen in functia in care te afli. In fond este o functie eminamente slujitoare, ca si aia de ministru. Daca se vede pe fata ta orgasmul puterii, ceva nu e in regula. Si atunci as introduce si aceasta calitate. As introduce in general in viata politica o devedetizare a politicului. Politicul a devenit un fel de concurent al divertismentului. Politicienii se simt vedete, VIP-uri, apar, sunt urmariti, pe plaja, stiu ce fac.. Nu e normal. Astia sunt niste inalti functionari al caror scop este sa faca tara sa mearga. Un mecanic de locomotiva trebuie sa stie sa faca locomotiva sa mearga. In toata lumea exista tendinta asta, recunosc, dar la noi a deveni, dupa parerea mea, inflationara. In limba veche romaneasca, cand ajungea unul deminitar, cronicarul spunea „a cazut la mare cinste”, a cazut. Intri intr-o servitute, intri intr-un mecanism care te pune intr-o pozitie de slujitor, in primul rand.

Ce trebuie sa stie sa faca un politician?

– Un dialog vechi al lui Platon spune cum sa ajungi competent ca sa conduci o tara. Daca vrei sa-ti faci o casa te duci la expert, la arhitect. Daca vrei sa-ti faci o corabie, te duci la unul care stie sa construiasca o corabie. In mod ciudat, daca vrei ceva mult mai complicat, si anume sa conduci o cetate, dai drumul la toata lumea. Rezulta ca e ceva innascut. Nu trebuie sa ai o specializare. Chestia asta e cu doua taisuri. Suntem animale politice, cum se spunea in antichitate. Si atunci se poate proceda ca in Atena clasica, fiecaruia ii poate veni randul sa conduca, secretul e sa nu ramai pe viata acolo. Eu cred ca nenorocirea politicului e ca produce oameni pentru care politica este „a lifetime job”, o meserie perpetua, acolo ramai. Si daca pleci de acolo este catastrofal, nu stii sa faci altceva, nu esti obisnuit fara masina, birou… Daca faci politica intermitent, pe perioade, pe competentele tale, unde poti sluji, e in regula. Stiti ca in 1945 De Gaulle a infiintat o scoala de politicieni, „Ecole nationale de administration”, o pepiniera care sa furnizeze cadre de conducere. Erau 4 domenii de invatamant si asa au si ramas. Si poate ca astea 4 definesc, iar pentru De Gaulle asta era, un om pregatit pentru politica. Trebuia sa stii drept, trebuia sa stii economie, trebuia sa stii politica europeana si, al 4-lea curs, cultura generala. E, incercam sa punem grila asta pe toti politicienii nostri, parlamentari, ce vrem noi, sa vedem la care capitol sunt intr-adevar asezati.

De ce a devenit Rusia atat de agresiva? Ce vrea Putin, pana la urma?

– E destul de clar cam ce vrea. E neasteptat totusi, pentru ca nimeni nu se astepta in noul context creat, dupa 25 de ani de la 1989, sa reapara aceasta pofta de expansiune, de recuperare a unui statut mai vechi. Parerea mea este ca Putin va obtine tot ce vrea fara razboi, pentru ca comportamentul tarilor din UE si chiar al SUA este un comportament acomodant. Nimeni nu vrea violenta, nimeni nu vrea confruntare. Si atunci politica este una de atentionare. Tipul de personalitate pe care il are Putin dovedeste ca acolo se conduce si se face politica externa si interna fara prea multe reguli. Nu sunt reguli. Regulile se hotarasc ad-hoc. Noi, astia civilizatii, avem totusi unele reguli. Nu ne vine sa facem chiar orice, ne jenam, incercam sa nu provocam, sa pastram o anumita conduita. Acolo nu exista criteriile acestea. Am spus-o, fiindca m-am amuzat foarte tare, acum un an, vicepresedintele SUA Joe Biden s-a intalnit cu Putin si a spus dupa aceea in presa, foarte mandru: ‘M-am uitat in ochii lui si i-am spus ‘N-aveti suflet!’. Eu, cunoscand tipul de lider Putin, m-am si gandit. Cum a plecat Joe Biden din birou .. a murit de ras. Si-a chemat baietii la o vodca si le-a spus: ‘Ce parere aveti de baietii astia melancolici si sufletisti?‘ Din pacate, noi nu prea luam in serios ce se intampla acolo. Noi nu realizam cat e de serios. La fel cutremurele, toata lumea stie ca trebuie sa vina un cutremur, dar nimeni nu crede ca vine chiar maine sau ca o sa ne priveasca pe noi direct. Si nu e o tema de campanie. Pentru ca lumea nu are asta pe creier, nu e mult de jucat aceaasta carte, iar asta e grav.

Ce urmari ar putea avea aceste tensiuni?

andrei plesu – Avem cum am avut intotdeauna ghinioane combinate cu noroace. Ghinionul este ca suntem la granita UE. Suntem, dintr-o data, frontul Uniunii Europene, frontul rasaritean. Asta ne da o pozitie importanta, ne da o anumita pondere in geopolitica. Norocul e ca am putea valorifica asta, in sensul unei consolidari strategice, sa facem ce e de facut, ca nu cumva sa ajungem in situatia in care a ajuns Ucraina, si aici, in paranteza, am problema coruptiei, sa vedem ce-i de facut cu securitatea energetica si asa mai departe. E o agenda extrem de intensa si de importanta. Din nefericire cred ca nu o valorificam, cum mai curand o valorifica polonezii, de pilda.

Nici pe termen mediu nu vedeti pe cineva dintre lideri sa se ocupe de aceste probleme? Poate nu pe termen scurt, e campanie…

 Da, nu au timp, desi asta pentru mine era o tema importanta de campanie, mai ales de campanie prezidentiala, pentru ca presedintele are atributii esentiale in politica externa. Presedintele, in mod normal, nu poate umbla la salarii, la pensii…nu mai vorbim de justitie. Dar aici are atributiuni speciale, ar trebui ca asta sa fie un capitol important al campaniei fiecaruia, ceea ce nu e cazul. 

 

Cititi si Andrei Pleșu: Slăbiciunile Occidentului | Andrei Pleșu: Alegeri 2009 (şi 2014…)

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.